Bianca Hrib, clasa a XI-a E 28 (05.10.2025) Da. Într-un final am ajuns într-un punct în care mi-e bine. Nu știu prin ce minune am ajuns aici, acum, dar mulțumesc. Mulțumesc celor care m-au privit și au avut bănuiala că sunt mai mult decât o bolnavă care abia se poate târî pe podea, dacă e nevoie, și care vorbește mai mult prin semne și prin șoapte decât prin vorbe. Știu că sunt un om dificil de înțeles, cum să nu fiu atunci când mă exprim ca o creatură scăpată din laborat

Ioana Diaconița, clasa a XI-a B Cartea “tot ce-i suav produce tăieturi”, de Codruța Simina, formează un univers poetic coeziv, blând, în al cărui centru se află însuși sufletul uman, ce se dovedește a fi frumos în imperfecțiunea sa și, mai presus de toate, viu, sensibil, demn de a fi îngrijit și prețuit. Într-un context artistic în care sentimentul capătă corporalitate, traducându-se prin senzații fizice de o mare intensitate, durerea continuă totuși să răzbată ca o trăire

Sofiana Daraban, clasa a IX-a E „când se iubesc, oamenii își lasă unii altora insule/în care să se poată întoarce” Atunci când lumea se va sparge în mii de bucăți, când suprafața ei va fi cuprinsă de fisuri lungi, răsfirate, poezia va ieși din crăpăturile întunecoase și va aduce lumină. Strălucirea poeziei va da naștere unui nou univers, unui refugiu în care ființa umană va găsi doar liniștea aceea calmă, confortabilă de după durere. În mintea omului, se va clădi frumusețea

Antonia Besmeciuc, clasa a X-a A „În război, n-am niciun dubiu, tutunul ține loc și de familie, și de casă, și de fete cu inima largă, și de alcool, și de cărți, și de pâinea abia scoasă din vatră” Există lucruri care, în mijlocul frontului, ajung să însemne totul. Un gest, un obicei, o amintire pot deveni singurele legături cu o viață care pare să nu mai existe. Când tot ce îți era familiar se destramă, ajungi să cauți alinare în cele mai simple lucruri, singurele care îți

Rareș Corneanu, clasa a XI-a E „M-am pricopsit cu o fierbințeală ușoară în buricele degetelor.” Acesta este, cu siguranță, primul simptom al bolii scrisului; apare pe neașteptate și te obligă, sub presiunea sufocării (cred că mai acută decât efectul unei țigări), să-ți ascuți creionul, să scoți teancurile de hârtii și să începi să-ți schițezi propriile amintiri. Astfel se întâmplă și în romanul lui Filip Florian, "Media aritmetică": Tudi (Tudor Vlădoianu), fost sublocotenent

Andrei Obreja Manolache, clasa a XI-a E 30 mai 2026, Târgu Mureș. În ultima zi a Olimpiadei Naționale de Dezbateri, sala festivității de premiere îmi părea mai liniștită decât era în realitate. Se auzeau aplauze, nume de școli, județe și echipe, iar fiecare își făcea propriile calcule. Rezultatele nu fuseseră afișate înainte. Urma să fie anunțate direct, de pe scenă, astfel încât orice pauză dintre două nume căpăta o importanță pe care, în alte împrejurări, nu ar fi meri

Tudor-Darius Mihăilă, clasa a XII-a A, președinte al Consiliului Școlar al Elevilor CNI 2024-2026 „Pentru un Național așa cum îl visezi”, cu această deviză a început în urmă cu exact doi ani una dintre cea mai relevante și importante perioade ale Consiliului Școlar al Elevilor din Colegiul Național din Iași. Am pornit la drum cu dorința de a contribui cu adevărat la schimbarea mediului educațional, de a aduce elemente valoroase și de a lăsa în urma noastră, în această școală

Erasmus+ – Valoarea libertății, descoperită în inima Macedoniei de Nord În perioada 20–24 octombrie 2025, un grup format din șapte elevi ai Colegiului Național Iași și trei profesori însoțitori a participat la o mobilitate Erasmus+ desfășurată în cadrul proiectului european „Young People Matter”, alături de elevi și cadre didactice din Spania, Portugalia, Serbia și Macedonia de Nord.Întâlnirea, găzduită de școala Oxford England-Three Skopje, a avut ca temă centrală liberta

Sofia –Maria Rotaru, clasa a VII-a E Există locuri unde timpul nu se măsoară în ore, ci în bătăi de aripi și pagini întoarse leneș în adierea vântului. Un astfel de tărâm ascuns se trezește la viață pe Dealul cu Povești de la Horlești, acolo unde pajiștea stânei vechi devine o uriașă carte deschisă sub cerul liber. Aici, printre fire de iarbă mângâiate de soare și râsete de copii, cuvintele prind aripi și coboară din pagini direct în inimi. Nu este doar un simplu festival,

Sofia Butnariu, X E Volumul ,,de-a bușilea prin aer” de Ștefan Ciobanu a fost o surpriză plăcută pentru mine; a venit în cel mai neașteptat moment, în care, fără să realizez, aveam nevoie. Am simțit că rezonez cu el de la început, mai ales că transformă momentele simple din realitatea de zi cu zi în ceva foarte profund și personal. Pentru mine, acest volum este precum o colecție de stări și gânduri ascunse, care dispar în clipa următoare și pe care uneori mi-e greu să le p

Sofia Butnariu, 10 E Ambiția și inteligența într-un joc nebun Spectacolul ,,Praf de rege”, adaptat de trupa ARTWORK, coordonată de Diana Roman, după Regele Lear de William Shakespeare, mi s-a părut mult mai interesant decât mă așteptam inițial. După ce am citit textul, aveam deja o idee despre personaje și despre acțiune, dar piesa de teatru a reușit să aducă totul mult mai aproape de mine. A fost o diferență mare între a citi și a vedea povestea jucată pe scenă, pentru c

Sofia Butnariu, clasa a X-a E O oglindă mișcătoare în care se reflectă destinele noastre Adesea se întâmplă ca dorințele noastre să nu se alinieze cu ceea ce ne-a pregătit destinul. Totuși, nu renunțăm. Continuăm să luptăm în fiecare zi, fie că e vorba de lucruri banale cotidiene sau, în cazul familiei Iov – de foamete, război și destrămare. De ce noi, oamenii, continuăm să ne ridicăm după fiecare căzătură? Poate că fiecare are răspunsul său, dar pe mine rom

Viața este și pe scenă, povestea este în jocul actoricesc, iar inima unui spectacol sălășluiește în mesajul pe care îl transmite și în cioburile din oglinda unei istorii ce pătrund în sufletul publicului. Cred că o piesă bună nu este doar o acțiune, un dialog între personaje, ci este modul prin care poveștile vii comunică, se contrazic, dar se reunesc sub adăpostul artei, care are rolul de a crea legături și punți între istorie și realitatea personală. „Patimile după Iov”, s

Alexia Adăscăliței, clasa a VI-a C Prietenia adevărată respectă libertatea și identitatea fiecăruia Romanul „Marea cu ferestre”, scris de Cătălin Pavel, este o carte care mi s-a părut aparte prin atmosfera ei și prin felul în care combină sensibilitatea și reflecția asupra vieții. Este un roman care nu se bazează pe acțiuni spectaculoase, ci pe emoții, observații fine și pe felul în care personajele încearcă să înțeleagă lumea din jurul lor. Încă din titlu, „

Alexie Bărbieru, clasa a IX-a A Istoricul este omul care înțelege lumea în care trăiește Elefantul lui Carol cel Mare, anti-manualul de istorie al lui Cătălin Pavel mi-a remodelat perspectiva pe care o am asupra studiului istoriei. În carte, autorul îl citează pe filosoful Friedrich Nietzsche, care spune că a învăța istoria e riscant, din cauza educației istorice greșite. Putem rămâne prea atașați de trecut, dezobișnuindu-ne să trăim clipa, nu mai putem fi as

„Gări. Strigăte. Bocete. Vagoane pline de oameni, de păduchi, de tristeţe, de năduf. Ba se opresc, ba pornesc. Unde? Încotro? Numai Dumnezeu ştia..” Nimeni şi nimic nu te pregăteşte pentru un drum fără nicio direcţie sau garanţie a întoarcerii, pentru regăsirea credinţei şi a speranţei într-o lume care se pierde odată cu tine, pentru întâlnirea cu o realitate în care tot ce îţi era cunoscut se destramă în tăcere. „Hora înfometaților”, carte semnată de Lilia Calancea, este d

Ca un dans ale cărui mișcări se contrazic, ca o spirală continuă ce, în loc să lumineze, să bucure prin jocul blând, reunește acum suferință, conceptele opuse, nefirești devenind în mod absurd parteneri în fluxul voioșiei... această imagine mi-a rămas întipărită în imaginație, ca un tablou dinamic, clar și totuși parcă încărcat de anormalitate, atunci când am auzit titlul cărții Liliei Calancea - „Hora înfometaților”. Ce e dureros, tot ceea ce apasă cu o infinită cruzime sufl

Foto Colegiul Național: Melania Huzum, X E Foto spectacol: facebook Diana Roman Bianca Ababei, VI C Câteodată copiii reușesc să transmită, prin gesturi simple, emoții pe care adulții le pierd odată cu timpul. Ei ne surprind prin sinceritatea și naturalețea lor, fără să își dea seama de impactul pe care îl au asupra celor din jur. Mergând la piesa de teatru „Crocodilii din orașul meu”, cu trupa de teatru ARTWORK Junior, coordonată de actrița Diana Roman, mi-am dat seama că

Tatiana Țibuleac, alături de liceenii din clasele a X-a E și a X-a B de la Colegiul Național Iași, la redacția revistei Observator cultural Fotografii eveniment: Melania Huzum, X E și redacția revistei Observator cultural De la stânga: Matei Martin, Tatiana Țîbuleac, Carmen Mușat, Victor Cobuz, Lavinia Ungureanu, Michael Makarovsky - la redacția revistei Observator cultural Pictură inspirată de romanul Tatianei Țîbuleac, realizată de Emilia Florea, clasa a X-a B Eliza Brătule

Melania Huzum, 10 E A trăi pentru a te bucura și pentru a aduce bucurie "Maia Morgenstern este un tezaur viu" spune scriitoarea Nicoleta Dabija. Prin toată forța și pasiunea pe care le emană când este pe scenă, își transformă sufletul într-unul nemuritor, insuflând și spectatorilor speranța veșniciei, care se poate găsi numai în teatru. Actoria reprezintă experimentarea a sute de vieți într-una singură, adunând bucuriile din fiecare, iar omul nu se plictisește nicioda