Ca în fiecare an, în perioada 10 – 21 iulie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași (UAIC) a organizat Școala Internațională de Vară JASSY (a Journey through life and hArd sciences, economicS, Social sciences and the tourism industrY). În inima Iașului, s-au întâlnit elevi și studenți din toate părțile lumii, nu doar pentru a învăța în cadrul domeniilor alese de studiu, dar și pentru a se lăsa captivați de farmecul orașului.
JASSY a oferit patru module interdisciplinare și două module cu profil economic, printre care s-au numărat: „Life Sciences in the Race Against Emerging Threats to Human Health (LS)”, „Hard Sciences Unveiled – an Interdisciplinary Tour (HS)”, „Eastern European Perspectives (EEP)” , „Tourism at the Eastern Border of the EU. Interdisciplinary Training for Tour Guides (TTG)”, „Finance and Risk Management (FRM)” și „Strategic Human Resource Management (SHRM)”.
Aș putea spune cu sinceritate că în momentul înscrierii nu știam la ce să mă aștept, nu știam nici măcar la ce s-ar referi termenul de „Școală de vară” și cu ce ar fi diferită de școala clasică. M-am gândit la ea precum la o experiență de studiu, care m-ar ajuta să decid ce facultate mi s-ar potrivi, după examenul de bacalaureat, iar modul în care prezentările au fost structurate s-a dovedit a fi perfect pentru acest lucru, dar și multe altele.
Dintre toate cele 6 module m-a atras cel de „Hard Sciences Unveiled – an Interdisciplinary Tour (HS)”. În final, se întâlnește cu ceea ce aș dori să urmez în carieră, un domeniu care îmbină tehnologia și știința. Am petrecut două săptămâni explorând inteligența artificială, modele fizice și matematice cu aplicații în viața reală, criptografie și tehnici utilizate în spectroscopia mediului interstelar, fiecare curs fiind moderat de un profesor experimentat. În tot acest timp am vizitat, alături de colegii mei, laboratoarele de cercetare UAIC.
Pe data de 10 iulie, 100 de elevi și studenți așteptam cu nerăbdare în sala senatului Universității deschiderea oficială a școlii de vară. Totuși, în jurul meu puteam simți o stare de nesiguranță, o simțeam și eu însămi. Nu știam dacă pot iniția o conversație cu cineva sau ce aș putea spune. Părea că toți din jurul meu se rezumau la a vorbi cu persoanele cunoscute, uneori în limbi care îmi erau străine. În situația aceasta, cel mai bun lucru pe care puteam cu toții să îl facem era să avem răbdare să ne cunoaștem în cadrul fiecărui modul. În amalgamul de persoane prezente la deschidere era dificil să ai curajul de a discuta cu un necunoscut. Momentul în care a început totul cu adevărat a fost prima poză de grup, după care ne-a separat toți în grupuri mici în funcție de cursul ales.
Pentru modulul Hard Sciences Unveiled ne-am înscris mai mult de 20 de studenți și elevi, din Moldova, Ucraina, România, Franța, Grecia, Italia și Finlanda. Încă de la primul curs, ne-am unit tot mai mult ca un grup. În pauzele dintre prezentări am avut ocazia să ne cunoaștem mai bine, vorbind despre țările natale, pasiunile noastre și împărtășind impresii despre cursuri. Limba oficiala a orelor era engleza și tot în engleză vorbeam între noi; deși nu era limba maternă a nimănui, ne-a legat pe toți.
Cu trecerea zilelor, cursurile au devenit tot mai diverse, printre care se numărau teme legate de Inteligența Artificială, fizică, matematică, Spațiul Cosmic (s-a desfășurat în Planetariul UAIC) și criptarea mesajelor. În afară de programa bazată pe știință, am asistat la un curs de comunicarea eficientă a studiilor științifice. În acesta, am învățat modalitățile corecte de a prezenta o lucrare oamenilor din alte domenii, aflând că limbajul trebuie adaptat de la caz la caz, că nu avem voie să folosim jargon științific și că este recomandat să facem asocieri cu viața reală când prezentăm un fenomen.
Fiecare oră a fost captivantă în propriul său fel, atât prin activitățile practice individuale, lucrul în echipă, dar și prin simpla ascultare a prezentărilor. Faptul că noi, toți oamenii din acea sală, împărtășeam aceeași pasiune și dorință de a învăța, nu a creat un mediu competitiv, ci unul în care ne-am apreciat și ajutat. Fără aceste două calități, săptămânile petrecute ar fi fost mult mai diferite și nu cred că m-aș fi simțit la fel de bine.
Pe lângă partea științifică a școlii de vară, a ieșit în evidență programul extra-curricular desfășurat în timpul după-amiezilor. Ele au constat în tururi ale Universității și orașului Iași, alături de ghidul nostru, profesorul Mihai Bulai de la Facultatea de Geografie.
Nu cred că am apreciat vreodată mai mult cultura României și povestea orașului meu natal, ca atunci când ne-a povestit ghidul despre fiecare monument. Am vizitat locuri pe lângă care treceam în fiecare zi, dar a căror poveste o uitasem sau nu o cunoșteam deloc. Am mers cu tot grupul de la Sala Pașilor Pierduți a Universității, până la Palatul Culturii. Felul în care toți participanții erau curioși să afle despre istoria Iașului și puneau întrebări m-a făcut să realizez cât de norocoasă sunt să trăiesc într-un asemenea loc. De fapt, turul a fost o experiență care mi-a deschis ochii și m-am bucurat de fiecare dată când am putut să le răspund prietenilor mei la întrebările legate de Iași (m-am simțit ca un mic ghid turistic). Plimbându-ne în aceste momente, în timp ce inițiam conversații pe alte teme, excluzând cursurile, am avut ocazia să învățăm unii de la ceilalți. Întrebări precum: „Ce îți place cel mai mult în România?” sau „Cum ai ales această școală de vară?” au ajuns să fie repetate la nesfârșit. Chiar am aflat că în grup erau oameni care după toată vizita se gândeau, de exemplu, la un master în România, ceea ce m-a impresionat. Nu numai elevii din România se gândesc să facă studii în străinătate, ci iată și elevi din alte țări și-ar dori să vină în țara noastră.
Pe data de 21 iulie a venit ziua pe care o așteptam toți cu neliniște și nu din cauza testului final. Era ultima zi pe care o petreceam împreună în Iași, iar pentru că deja erau colegi care plecaseră, părea că tot grupul se destrăma. Nu cred că am fost singura care nu își închipuia că majoritatea timidă de la început va deveni un colectiv atât de unit. În ciuda acestui sentiment de tensiune, festivitatea de decernare a diplomelor nu a fost privită de nimeni ca momentul de rămas-bun. Ne-a despărțit într-o notă pozitivă, cu promisiunea că cel puțin vom ține legătura online și cu speranța că ne vom revedea, poate, la o altă Școală de Vară.
După această experiență, aș putea recomanda oricui Școala de Vară JASSY, care de acum va avea mereu un loc în inima mea. Consider că oricine ar trebui să trăiască măcar o dată aventura de a participa la o asemenea activitate. Și deși cursurile sunt piesa de rezistență a oricărei școli, JASSY s-a dovedit, pentru mine și colegii mei, un modul care nu s-a oprit doar la partea științifică, purtându-ne adânc atât în istoria Universității, cât și a orașului.
Alexandra Enăchescu, clasa a XII-a C
Fotografii: profesor Mihai Bulai, Facultatea de Geografie și Geologie, UAIC Iași