Ilinca Bordea, absolventă a Colegiului Național, promoția 2024, redactor-șef al revistei Spre lumină (2022 - 2024), olimpică la lectură și dezbateri, în prezent - studentă în anul I la Sciences Po, Paris, Franța
În urmă cu trei ani, mă aflam în același loc, în fața laptopului, retușând ultimele detalii ale revistei Spre Lumină 2022, pentru primul an în calitate de redactor-șef. Acum însă, având în față cele trei reviste pe care le-am coordonat de-a lungul liceului, o regăsesc pe eleva din clasa a IX-a C, care s-a îndrăgostit de literatură și a căpătat propria voce atunci când primul ei articol, cronica filmului The Dig, a fost publicat. Această voce nu s-a pierdut, ci, dimpotrivă, cu fiecare lectură, film, spectacol de teatru sau experiență culturală, s-a amplificat și mi-a schimbat iremediabil parcursul, fiind una dintre carcasele pe care le las în zborul meu sau, mai bine spus, una dintre exuviile descoperite prin cartea Simonei Popescu.
Acest parcurs s-a conturat organic, fiind mai mult decât o experiență de maturizare; a devenit ceea ce m-a definit, contrastând cu profilul de matematică-informatică pe care l-am urmat. Am acumulat zeci de experiențe de voluntariat, pornind din clasa a VII-a ca simplu voluntar la balul școlii și ajungând, în clasa a XII-a, să coordonez o echipă de 150 de voluntari ai evenimentului cultural național Noaptea Albă a Galeriilor. Festivalurile, asociațiile, competițiile de dezbateri și seminarele la care am participat au contribuit semnificativ, pe parcursul celor patru ani, la dezvoltarea mea personală și profesională, fiind îmbogățite de oamenii minunați pe care i-am întâlnit.
Privind retrospectiv, dedicarea și pasiunea au fost fundația sacrificiilor pe care le-am făcut pentru a îmbina rezultatele în plan școlar cu activitățile extrașcolare: de la nopți întregi nedormite, la mai bine de doi ani petrecuți între drumurile spre proiectele organizate în alte orașe, ședințe online, drive-uri cu documente și moțiuni. Indiferent de dificultăți, de responsabilitățile care la momentul respectiv mă copleșeau, am continuat să am încredere în mine și, mai ales, în valoarea muncii pe care o depuneam.
Rezultatul acestui efort venit în luna februarie a anului trecut, atunci când am primit e-mailul de acceptare în cadrul programului de licență al universității Sciences Po din Paris, a doua cel mai bine cotată instituție de învățământ superior din lume în domeniul științelor politice. În cadrul său, urmez programul de științe politice, cu un minor geografic focusat pe America de Nord, pe campusul din Reims.
Timp de șase luni, am pregătit admiterea structurată în patru părți, al căror punctaj a fost cumulat și a constat în: foaia matricolă cu notele din liceu, Curriculum Vitae, opt eseuri și interviul. Un aspect inedit al interviului, pe care l-am remarcat, constă în faptul că, dincolo de întrebările membrilor din comisie adresate pentru a te cunoaște, la prima vedere se oferă un set de două reprezentări. Acestea pot fi din sfera artistică – fie un tablou, o caricatură, dar și fotografii realizate în momente și locuri-cheie, țări și regiuni, ilustrând conflicte sau mișcări cu relevanță socială și politică. Interpretarea candidatului poate dura între 10 și 15 minute, urmată de o discuție pe baza acesteia. Pentru mine, aceasta a fost cea mai plăcută parte a procesului de admitere, întrucât am creat conexiuni de la care a pornit un schimb de idei între mine și profesori, o dezbatere chiar, în care mi-am susținut argumentele. În eseuri, activitățile extrașcolare mi-au oferit cea mai mare sursă de inspirație, ajutându-mă să îmi conturez profilul, iar experiența culturală – începând de la scriitori, tablouri, filme – le-a îmbogățit prin originalitate și frumusețe.
După un semestru în care am descoperit acest program pe deplin, nu cred că locul meu ar fi putut fi altundeva, având oportunitatea de a explora schimbările politice și sociale la nivel global, dar cu accent pe America. În primul an ni se oferă o introducere în științele sociale și umaniste, având șase cursuri de bază, teoretice și metodologice, în disciplinele de bază, printre care economia, istoria, științele umaniste, dreptul, instituțiile politice și sociologia. Urmând sistemul american, în anul doi, ne alegem un program major și unul minor pe care să le urmăm pentru a ne specializa. Printre programele pe care le putem alege se numără: pentru programele majore – Economy and Society, Political Humanities și Politics and Government, iar pentru cele minore – Thinking like a Lawyer, Thinking International Relations Globally, Trade and International Finance, Global Sociological Debates. Ultimul an este și cel în care plecăm în schimb de experiență în cadrul uneia dintre cele 480 de universități partenere, ceea ce ne oferă o experiență internațională completă.
Modul în care explorăm sfera științelor umaniste, având posibilitatea de a lega disciplinele academice de problemele contemporane prin cursuri ce includ: secțiuni de lectură, cursuri de matematică și statistică, seminare exploratorii, ateliere artistice, este bazat pe dezbateri și gândire critică. Interacțiunea cu profesorii este cel mai important factor, completând învățarea teoretică din clasă cu experiențe practice, lucrând permanent la proiecte de grup, simulări de negocieri, iar ora este un schimb de impresii, discuții la care cu toții suntem încurajați să adoptăm o poziție critică. Parte din programul de licență este și parcursul de învățare civică, sub supravegherea unui profesor coordonator, ce constă într-un stagiu profesional de o lună, la sfârșitului anului universitar, în context public, privat sau nonprofit în țara de unde provenim sau pe teritoriul Europei. Mai mult, campusul în care studiez are peste 60 de asociații studențești ce promovează multiculturalitatea, încurajându-ne să ne exprimăm, să ne manifestăm și să organizăm evenimente.
În spatele deciziei de a aplica la Sciences Po s-a aflat dorința profundă de a transforma pasiunea pentru literatură într-un angajament activ față de societate. Odată revenită din perioada pandemiei, am simțit că trebuie să mă desprind de paginile cărților și să îmi canalizez energia către acțiuni concrete, dorindu-mi să recuperez timpul pierdut și să construiesc comunități de elevi unite de valori comune. Astfel, atunci când am devenit Director al Departamentului de Relații Publice și Comunicare în cadrul Consiliului Județean al Elevilor Iași, am avut prima șansă de a coordona un departament, de a recruta redactori, designeri grafici, fotografi, alături de care m-am ocupat de identitatea vizuală a Consiliului, de strategia de marketing, dar și de organizarea evenimentelor împreună cu membrii Biroului Executiv. Atunci când am văzut, în amfiteatrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, la prima ediție a evenimentului „Let’s Get Down to Business” peste 100 de elevi interesați de educația antreprenorială, managementul proiectelor și leadership, am înțeles că dorința de a inspira și de a contribui la formarea unei generații pregătite să facă față provocărilor contemporane era mai puternică decât orice emoție sau oboseală resimțită în organizarea evenimentului.
Consiliul Județean a fost locul în care am căpătat o înțelegere mai profundă asupra societății, dar mai ales a sistemului educațional. Pe de o parte, mi-a confirmat motivele pentru care ar trebui să plec să studiez la facultate în străinătate, iar pe de alta, m-a motivat să lupt pentru cei care nu sunt reprezentați și auziți. Dorința de a lupta, de a fi lider, a venit în urma Sesiunii Naționale de Formare a Elevilor Reprezentanți organizată la București, unde am petrecut câteva zile alături de elevi din toate colțurile țării și am luat parte la ateliere și dezbateri. Teme legate de societatea civilă, reglementarea Statutului Elevului, metodologia de acordare a burselor au fost abordate în ateliere susținute de reprezentanți ai ONG-urilor precum Declic, UNICEF, dar și membri ai Consiliului Național al Elevilor. Theodor Paleologu a fost cel care m-a impresionat profund prin sesiunea sa despre arta oratoriei. Timp de patru ore, am avut privilegiul de a participa la o lecție deschisă despre esența umanității, explorând discursurile lui Cicero și ajungând, cu un umor fin și o ironie subtilă, la o critică inteligentă adresată politicienilor contemporani. Fiecare cuvânt rostit părea să construiască o punte între clasic și modern, între tradiție și actualitate, transformând sala într-un spațiu al reflecției și al provocărilor intelectuale.
Dezbaterile mi-au oferit o platformă de a învăța și de a aplica principii esențiale în diverse contexte, fiind cele prin care am construit, prin cazurile realizate, punți între perspective diferite, prin dialog și argumente structurate. Participarea la etapa județeană a Olimpiadei de Dezbateri, unde am obținut Premiul I pe echipe și Premiul II individual, a reprezentat un moment definitoriu în parcursul meu. Această reușită a fost completată de implicarea mea în clubul de dezbateri Speak Out, coordonat de doamna profesoară Antoaneta Luchian, căreia îi sunt profund recunoscătoare pentru tot ceea ce m-a învățat și pentru încrederea pe care mi-a acordat-o încă din gimnaziu, atunci când ne-am cunoscut. Doamna Luchian a fost cea care m-a inspirat și m-a încurajat să continui acest drum, iar datorită sprijinului ei, dezbaterile au rămas o parte esențială din viața mea, inclusiv în prezent, în cadrul asociației de dezbateri din facultate. Interesul pentru relațiile internaționale a venit odată cu participarea la conferințele de tipul United Nations, în București, unde am avut ocazia să explorez subiecte internaționale diverse și complexe. În cadrul comitetelor precum Curtea Internațională de Justiție, Comitetele Juridice, Economice, Sociale, am descoperit probleme globale și mi-au trezit un interes constant pentru diplomație. Iar experiența mea în calitate de Chairperson al Comitetului pentru Securitate Internă și Afaceri Guvernamentale la prima simulare de dezbateri pe modelul Senatului Statelor Unite din București, în iulie 2023, a fost o etapă importantă în dezvoltarea interesului meu pentru studiile politice cu un focus geografic pe America de Nord, devenind pasionată de procesele legislative din Statele Unite.
Poate cea mai prețioasă experiență competitivă pe care o port în suflet, fiind și ultima la care am participat în România, este reprezentată de Olimpiada de Lectură ca Abilitate de Viață, în mai 2024, unde am îmbinat cele două pasiuni – literatura și dezbaterea. Am obținut calificarea la etapa națională organizată la Bistrița, iar proba orală a constat într-o dezbatere pe echipe bazată pe romanul Quo Vadis, de Henryk Sienkiewicz. Premiul special pentru Cea mai bună Strategie de Argumentare obținut mi-a confirmat că pentru mine esențiale au fost literatura și dezbaterea, deoarece mi-au permis să explorez perspective diferite, să înțeleg mai profund complexitatea subiectelor și să îmi exersez abilitatea de a construi și susține argumente solide.
Acesta este cel mai dificil articol pe care l-am realizat, deoarece ultimele mele gânduri marchează trecerea la o nouă echipă de redacție și de Desktop Publishing, echipă căreia vreau să îi mulțumesc pentru dăruirea și dorința de a duce mai departe această minunată revistă. Mulțumirile și toată iubirea mea sunt adresate echipei de la Desktop Publishing, care m-a sprijinit necondiționat și alături de care am lucrat timp de trei ani, pentru ca revista să ajungă în varianta tipărită, dar mai ales doamnei profesoare Lavinia Ungureanu, pentru care cuvintele nu sunt suficiente ca să-mi exprim recunoștința.
Fiecare pagină reconstituie parcursuri personale și colective care reflectă sensibilitatea și poveștile diverse ale elevilor Colegiului Național. O fereastră către perspective unice, în care vocile tuturor, precum vocea mea, își aștern sufletul în cuvinte. Mai mult decât o revistă școlară, Spre lumină, a fost, pentru mine, ceea ce constituie actul de a bate toaca pentru Paracliserul lui Marin Sorescu – armonizarea muzicalității lăuntrice și un refugiu al sinelui.
Surse foto: arhiva personală Ilinca Bordea și arhiva personală Ștefan Constantinescu
Comments