Întâlnire cu Matei Bejenaru - Tehnica fotografică și comunicarea vizuală

Vineri, 21 noiembrie 2025, domnul Matei Bejenaru, artist și profesor de fotografie și artă video la Universitatea Națională de Arte "George Enescu" din Iași, a avut o întâlnire cu elevii claselor a IX-a A și a X-a E pentru a dialoga despre tehnica fotografică și comunicarea vizuală. A fost un prilej minunat pentru adolescenți de a interacționa cu unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai artei contemporane din România și de a afla detalii inedite despre arta fotografică de la un specialist cu o bogată activitate expozițională și didactică în acest domeniu.

Coordonatori: prof. Lavinia Ungureanu, prof. Anda Boțoiu, prof. Lorina Iacob

Activitate în cadrul Clubului GROW CNI

FOTO: MELANIA HUZUM, 10 E

ELENA IORDACHE, 9 A

Întâlnirea cu domnul profesor de fotografie și artă video Matei Bejenaru a fost pentru mine una dintre cele mai utile și captivante activități la care am participat în ultima perioadă. Domnul profesor ne-a introdus cu multă răbdare în universul fotografiei, explicându-ne cum a apărut această artă, de la primele încercări tehnice până la formele ei actuale, și vorbind despre oamenii care au contribuit decisiv la evoluția și perfecționarea ei.

Mi-a plăcut mult faptul că întâlnirea a fost interactivă: ne-a pus întrebări care ne-au făcut să reflectăm, iar din acestea au pornit scurte discuții, cum ar fi cea legată de caracterul subiectiv sau obiectiv al fotografiei. Fiecare intervenție ne-a ajutat să înțelegem mai bine nu doar partea tehnică, ci și dimensiunea artistică și personală a fotografierii.

La final, domnul profesor ne-a prezentat un aparat de fotografiat mai vechi, prin care am putut privi, observând diferențele față de tehnologia actuală. De asemenea, ne-a prezentat câteva dintre fotografiile realizate de el, iar această parte mi s-a părut deosebit de interesantă. Nu s-a limitat doar la a ni le arăta, ci ne-a explicat ce a simțit în momentul capturării fiecărei imagini și ce a dorit să transmită prin compoziție, lumină și perspectivă. Am înțeles astfel că, pentru el, fotografia nu este doar o simplă documentare a realității, ci o formă de exprimare a propriilor trăiri, a relației dintre privitor și subiect și a felului în care artistul vede lumea.

Fiecare fotografie avea o poveste în spate: unele erau încărcate de nostalgie, altele surprindeau fragilitatea unor momente obișnuite sau intensitatea unor situații aparent banale. Explicațiile lui ne-au făcut să realizăm cât de multă intenție și emoție se ascund într-o imagine care, la prima vedere, poate părea foarte simplă. A fost o lecție importantă despre faptul că o fotografie nu se reduce la ceea ce “arată”, ci include tot ceea ce autorul simte și decide să scoată la lumină.

ADELA VASILE, 9 A

Inițial, eu vedeam fotografia ca pe o invenție a lumii moderne, una făcută pentru „a ne ușura viața”. Un click, în loc de sute de pensule și acuarele folosite pe pânză, pentru a crea ilustrația perfectă. Însă, ca la fiecare întâlnire, am învățat ceva nou: fotografia este la fel de subiectivă ca și pictura, dar la fel de obiectivă ca o știință. De ce, oare? De ce un simplu click pe telefon sau un aparat foto poate deveni așa de complicat, încât să se poziționeze lângă ceea ce știm de mii de ani din istorie. Cum pot doar 200 de ani să se compare cu milenii întregi, unele chiar dinaintea erei noastre?

Răspunsul la toate aceste întrebări se găsește rapid, pentru că așa cum ne-a spus și domnul profesor, fotografia este artă prin lumină, este o formă de expresie, ca toate celelalte. Nu este, mai pe scurt, „un mod de a ne ușura viața”, ci chiar de a ne-o complica, în cazul în care dorim să avem o poză frumoasă, una demnă de zis „da, eu am făcut-o! e poza mea!”. De aceea, în fotografie contează încadrarea, adică subiectul, lumina și unghiul. Limbajul fotografic este complet sub controlul artistului, fotografului. El decide dacă ție, ca și subiect, vrea să-ți diminueze puterea, caz în care te prinde de sus, să aibă o relație democratică, situație în care camera este pe același nivel cu tine sau să te „pietrifice”, să te transforme într-o statuie, să-ți ofere o anumită putere, dominație asupra vizibilului sau invizibilului, atunci când camera te prinde de jos în sus.

În principiu, fotografia este atât mecanică, dar și subiectivă, deoarece totul depinde de încadrare și, la urma urmei, de intențiile artistului. De aceea, dintr-o poză îți poți da seama multe: ce a vrut fotograful să surprindă, ce nu a vrut, dacă îi place ceea ce a fotografiat, dacă nu îi place și în ce măsură, pe ce scară se află intensitatea răspunsurilor acestor întrebări. La finalul zilei, ne este dovedit că fotografia este o artă. Poate una mai modernă, dar tot o artă, care ca restul, dă frâu liber expresiei personale și a frumosului.

DAN ANDREI LUPU, 9 A

Întâlnirea cu domnul profesor universitar Matei Bejenaru a fost deosebită prin prisma informațiilor care ne-au fost prezentate despre istoria fotografiei, mai exact despre primele tehnici în care oamenii au încercat să realizeze fotografii și evoluția acestora în timp. Alte aspecte care m-au încântat au fost fluiditatea discursului său, încurajarea conversației cu elevii pentru a le oferi acestora şansa de a răspunde la unele întrebări privind fotografia și inclusiv raportarea de către egal la egal în dialog cu noi. Prezentarea mi-a trezit interesul pentru documentarea despre primele aparate de fotografiat.

MARIA DĂNILĂ, 10 E

În cadrul atelierului de fotografie cu domnul Matei Bejenaru, am avut ocazia de a pătrunde într-un univers mai profund, mai intens, care reprezintă o invenție fundamentală pentru evoluția istorică a umanității, permițând să se dezvolte astfel, o nouă modalitate de expresivitate artistică.

De-a lungul timpului, aparatul de fotografiat a fost un instrument prin intermediul căruia erau surprinse diferitele momente din viața oamenilor, ,,portretele" celor care își doreau să lase ceva în urma lor sau locurile încărcate cu emoții, gânduri, idei și amintiri. Totuși, în lumea actuală a devenit și un mijloc de exprimare a trăirilor noastre, o metodă prin care ne putem înțelege mai bine pe noi înșine.

Mi s-a părut fascinantă ideea că un artist se regăsește pe sine în arta pe care o creează. Poate că este puțin surprinzător, chiar amuzant ca un fotograf să mărturisească faptul că se regăsește într-un tufiș, însă acest element al naturii simbolizează singurătatea, tensiunea din propria viață, curajul, perseverența și viața ascunsă. Pasiunea pentru fotografie se transformă într-o viață artistică tainică pe care nimeni nu o poate înțelege pe deplin.

Din nou am învățat o lecție valoroasă, că suntem înconjurați de artă pretutindeni, ca un demiurg care vede și înțelege totul, un element omniprezent în viețile noastre.

CĂLIN BUTA, 9 A

Întâlnirea de vineri din biblioteca școlii, cu profesorul Matei Bejenaru, a fost una dintre cele mai interesante activități la care am participat în ultima vreme. Fiind un artist cunoscut în domeniul fotografiei și al artei video, domnul Bejenaru a reușit să transforme o prezentare despre istoria fotografiei într-o discuție vie, clară și foarte accesibilă. Am apreciat modul în care a vorbit, pentru că nu s-a limitat la a ne arăta date și imagini, ci a încercat să ne explice ce a însemnat fotografia pentru oameni, cum a evoluat și cum a schimbat felul în care vedem lumea.

Una dintre ideile care mi-au rămas în minte a fost aceea că fotografia nu este doar un mod de a „prinde” un moment, ci o formă prin care oamenii încearcă să dea sens vieții lor. Domnul Bejenaru ne-a arătat exemple din primele fotografii realizate vreodată și ne-a explicat cât de mult conta, în trecut, simplul fapt că puteai păstra o imagine cu cineva drag. Mi s-a părut interesant și felul în care a discutat despre trecerea de la fotografia pe film la cea digitală și despre cum tehnologia a făcut fotografia accesibilă tuturor, dar în același timp a schimbat modul în care ne raportăm la ea.

Mi-a plăcut și partea în care a vorbit despre proiectele lui personale, mai ales despre ideea că o fotografie trebuie gândită, nu doar făcută în grabă. A spus că o imagine reușită transmite o emoție, o poveste sau măcar o întrebare. Cred că această întâlnire m-a ajutat să privesc fotografia cu mai multă atenție și să înțeleg că, dincolo de tehnică, contează ce vrei să exprimi.

Pentru mine, discuția cu Matei Bejenaru a fost o lecție despre artă, dar și despre felul în care fiecare dintre noi poate să transforme realitatea într-o imagine care să spună ceva cu adevărat.

ALEXIE BĂRBIERU, 9 A

Îi mulțumesc foarte mult domnului Matei Bejenaru pentru că ne-a vizitat. Este o onoare ca un fotograf de talie internațională și profesor universitar să vină în mijlocul nostru și să vorbească depsre fotografie. M-a impresionat simplitatea cu care ne-a prezentat, faptul că punea întrebări ce lansau elevii în mici dezbateri. Am reținut că el încearcă să dezvolte la învățăceii săi gândirea critică, capacitatea de a analiza o anumită problematică și de a veni cu argumente și contraargumente relevante pentru a susține sau dezaproba punct de vedere. Una dintre marile diferențe între o facultate de fotografie și un workshop de câteva zile, care formează competențe dorite de majoritatea oamenilor, este dezvoltarea gândirii critice, facultatea mergând în profunzimile fotografiei, pictură cu lumină.

Foarte interesante au fost compozițiile proprii arătate de Matei Bejenaru, preferata mea fiind pădurea, cadru încețoșat în care se aflau copaci goi, desfrunziți. Ea surprinde din punctul meu de vedere foarte bine degradarea naturii. O altă compoziție interesantă este tufa de măceșe, care în perspectiva fotografului seamănă cu o rețea neuronală. Mi-am dat seama cu ocazia aceasta că un bun fotograf trebuie să fie foarte creativ, pentru a da sens capturilor sale, pentru a le putea atribui semnificații care dau profunzime acestora, ceea ce ridică fotografia la nivel de artă, nu simplu proces mecanic. Fotograful își pune amprenta asupra mediului înconjurător în funcție de experiențele proprii și de viziunea sa asupra vieții, asemenea unui romancier. O ultimă fotografie care m-a impresionat este cea cu tufișul de pe marginea drumului, asociat chiar de către artist cu el însuși, fapt care relevă creativitatea și imaginația sa bogată, ce l-au adus la un nivel atât de înalt.

Spre final, am avut ocazia să ne uităm noi înșine printr-un aparat mai vechi ce funcționează cu ajutorul principiului camerei obscure. Mi s-a părut foarte interesant, mai ales că este un aparat mai vechi, pe care altfel nu am fi avut ocazia să-l încercăm.

Le mulțumim mult doamnelor profesoare care au organizat acest eveniment, așteptăm să vedem mai multe fotografii de-ale domnului Matei Bejenaru, poate dacă mergem la atelierul său.

DARIA BORTICĂ, 10 E

Am avut ocazia să particip la o întâlnire specială cu domnul Matei Bejenaru, artist și profesor de fotografie și artă video la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, care a fost o experiență foarte interesantă și diferită de o lecție obișnuită.

Discuția s-a concentrat la un moment dat pe fotografia ca formă de artă și pe ideea dacă aceasta este subiectivă sau obiectivă. Am înțeles că fotografia poate fi, în același timp, ambele: obiectivă pentru că surprinde realitatea așa cum este ea într-un anumit moment, dar și subiectivă, pentru că fotograful alege ce să includă în cadru, unghiul, lumina și momentul. Astfel, fotografia nu este doar o simplă redare a realității, ci o interpretare artistică a ei.

Am vorbit și despre istoria fotografiei, de la primele experimente până la aparatele moderne, și am învățat câteva noțiuni de bază de teorie fotografică. De exemplu, ni s-a explicat că pentru a surprinde o mașină de curse aflată în mișcare este nevoie de un timp de expunere foarte scurt, astfel încât imaginea să iasă clară și să „înghețe” mișcarea.

De asemenea, am aflat că termenul fotografie vine din ideea de „a scrie cu lumină”, ceea ce ne-a făcut să înțelegem cât de importantă este lumina în realizarea unei imagini reușite. La final, domnul Bejenaru ne-a arătat o cameră cu burduf, explicându-ne cum funcționează și cum se vede prin ea, subliniind faptul că este nevoie de foarte multă lumină pentru a putea capta imaginea corect.

A fost o întâlnire care m-a ajutat să înțeleg mai bine cum a evoluat fotografia de-a lungul timpului și cât de importantă este tehnica din spatele unei imagini.

GEORGE DUMITRAȘCU, 9 A

Matei Bejenaru este un reper important din punct de vedere artistic, un om care are o pasiune evidentă pentru ceea ce face – fotografia. Chiar dacă de unii poate fi considerată drept o simplă tehnică de a capta un peisaj, diferită de faimoasa și binecunoscuta tehnică de a picta, domnul artist ne-a portretizat-o ca fiind o adevărată călătorie într-o dimensiune specială.

Pozele, sau mai bine zis fotografiile, au un trecut destul de recent, fiind idei ce vin din secolul al XVIII-lea, dar care au rămas în picioare până în zilele de astăzi. De la primele încercări de fotografii ale lui Nicéphore Niépce, cu săruri diferite de argint, până la revoluționara idee a lui John Talbot de a inventa negativul, această artă s-a dezvoltat pe parcursul timpului, dar senzația specială de a reuși să captezi frânturi de timp într-o singură imagine nu s-a schimbat.

Un concept care mi-a captat atenția a fost punerea în lumină a peisajelor industriale, care poate la o primă vedere nu ar însemna decât clădiri și construcții monotone și impunătoare. Dar prin prezentarea fotografiilor făcute de domnul Matei Bejenaru, am înțeles cum noi, ca ființe, putem manipula prisma prin care vedem lucrurile, transformându-le astfel din obiect în subiectiv, din monoton în creativ, din banal în emoție.

ADRIAN FLORESCU, 10 E

Întâlnirea cu domnul profesor Matei Bejenaru a reprezentat o lărgire a perspectivei noastre despre fotografie. De la explicațiile istorice până la produsul artistic propriu al fotografului, am parcurs și dezbătut, totodată, aspecte fundamentale despre surprinderea imaginilor care, împreună cu ilustrațiile prezentate, au căpătat o coerență aparte.

Prin această deschidere de perspectivă, ne referim la afirmarea artistică a domeniului în cauză. În zilele noastre, fotografia reprezintă doar un mijloc prin care certificăm prezența noastră într-un anumit loc, pe când, în urma întâlnirii, am realizat frumusețea detaliului și a modelării realității prin diverse medii tehnice. Astfel, se ajunge la instantanee provenite din altă lume, care impresionează prin caracterul neobișnuit al unei opere și care transpun privitorul într-o atmosferă rară, creată cu intenție de artistul fotograf.

În concluzie, întâlnirea ne-a oferit nu doar informații valoroase despre istoria și evoluția fotografiei, ci și o înțelegere mai profundă a modului în care aceasta poate deveni un limbaj artistic complex. Am plecat cu o perspectivă îmbogățită, în care fotografia nu mai este doar un simplu mijloc de documentare, ci o formă de expresie ce dezvăluie sensibilitatea, intenția și viziunea creatorului.

RENATA NOROCEA, 10 E

La întâlnirea cu dl. prof. Matei Bejenaru, am discutat despre modul în care fotografia poate fi interpretată și înțeleasă. Acesta ne-a provocat cu întrebări precum „Este fotografia subiectivă sau obiectivă?”, invitându-ne la gândire critică și la reflecție asupra propriei percepții. A subliniat că fotografia este, în esență, „un desen cu ajutorul luminii”, o definiție care surprinde atât dimensiunea artistică, cât și pe cea tehnică. Când ne-a prezentat câteva dintre lucrările sale, le-a descris ca fiind „niște sculpturi la nivel conceptual”, evidențiind profunzimea și multiplele straturi de sens pe care le poate conține o imagine.

Mă bucur că am avut ocazia să particip la această întâlnire și sunt recunoscătoare pentru perspectiva nouă pe care ne-a oferit-o asupra fotografiei. A fost o experiență valoroasă, care m-a făcut să privesc altfel atât actul de a fotografia, cât și propriile mele interpretări vizuale.

MARIA ALEXA, 9 A

Am avut deosebita ocazie de a-l întâlni pe celebrul fotograf Matei Bejenaru care reușește să transforme o simplă imagine în artă. Întâlnirea a început cu o scurtă istorie a fotografiei. Problema principală nu era obținerea imaginii ci păstrarea ei. Un rol foarte important l-au avut Louis Daguerre și Joseph Nicéphore Niépce care reușesc să obțină acest lucru și creează dagherotipia. Pe lângă detaliile istoric am aflat și ce deosebește un fotograf amator de unul profesionist care reușește să facă artă. O fotografie poate fi considerată artă când reușește să transmită o emoție, iar fotograful profesionist reușește să creeze emoțiile dintr-o fotografie într-un mod conștient prin difrite procedee.

De asemenea fotografia este considerate un limbaj, iar aparatul de fotografiat nu este doar un instrument tehnic, ci un mijloc de creație. A fost interesantă și discuția despre subiectivitatea fotografiei. Deși poate părea ca pozele captează perfect realitatea. Totuși analizând mai atent observăm că mai mulți oameni care se uită la aceeași fotografie consideră că văd lucruri diferite și asociind-o cu alte lucruri. Apoi Matei Bejenaru ne prezintă câteva din fotografiile sale recente. El ne spune că preferă să se uite la ele în format fizic pentru că simte că această acțiune este ritualică. Fotografiile erau și ele extrem de interesante, folosind diverse tehnici și făcând artă. Fiecare poză transmite diferite emoții, iar simpla modificare a fundalului transmitea cu totul alte sentimente, lucru impresionant.

MELANIA HUZUM, 10 E

Cu toate că se raportează la elemente tehnice, fotografia reprezintă un domeniu foarte aventuros, ce combină știința cu arta, ființa umană devenind un păstrător al memoriilor. Libertatea se află la mâna lui, având astfel posibilitatea de a arăta celor din jur perspectiva proprie asupra lumii.

În urma întâlnirii cu fotograful și profesorul universitar Matei Bejenaru, am început să văd omul care face poze altfel: ca pe un pictor, doar că în loc de culori folosește lumină, pe care o transmite și celorlalți prin munca lui. El țese idei crude (de aici și ideea de fotografie de tip RAW) prin folosirea tehnologiei și adaugă emoție prin procesul de editare, șlefuindu-și astfel operele de artă.

Fotografia este subiectivă, așa cum este și perspectiva fiecărui om asupra a ceva. Nu există două persoane care să gândească la fel, prin urmare nu pot vedea totul în aceeași lumină. Dr aceea există pozele color și cea alb-negru. De aceea există mai multe tipuri de fotografie, precum cea minimalistă, sportivă sau wildlife. Totul ține de sentimentul pe care ființa umană dorește să îl transmită.

Acest domeniu nu reprezintă doar o pasiune, ci o modalitate de a trăi. Fotograful observă lumea diferit, precum o face orice artist. Poate scoate frumosul din orice, chiar și din cele mai banale obiecte, precum un stilou sau o floare. Se află într-un dans continuu cu lumina, pașii conducându-l spre viziuni extraordinare, pe care dorește să le împărtășească. Însă cea mai mare dorință ascunsă a unui fotograf este de a transforma totul în amintiri frumoase. Are abilitatea de a opri și capta timpul, sub diferite forme. Pozele reprezintă pentru ceilalți o modalitate de a se întoarce în timp, de a retrăi bucuria, de a simți din nou dragostea. Astfel, nimeni și nimic nu rămâne uitat, dacă ființa umană va lăsa loc fotografiei să intre și să rămână în viața sa.

DAIANA PALIC, 10 E

Întâlnirea cu domnul profesor de fotografie și artă video Matei Bejenaru a fost una de-a dreptul interesantă și informativă din toate punctele de vedere.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că activitatea nu s-a bazat exclusiv pe teorie, ci a avut un accent puternic pe practică. Domnul profesor ne-a adus diferite exemplare fotografice fascinante, fiecare cu un stil și o poveste aparte, care ne-au captat imediat atenția.

Un moment deosebit a fost atunci când ne-a prezentat un aparat de fotografiat profesional, care a stârnit mult interes în rândul nostru, mai ales pentru că ne-a lăsat să privim prin vizorul lui. În acel scurt moment am simțit cu adevărat experiența fotografică, aproape ca și cum am fi participat noi înșine la procesul de creație.

În concluzie, întâlnirea a reprezentat o experiență memorabilă, care nu doar ne-a îmbogățit cunoștințele, ci ne-a și oferit ocazia de a simți apropierea reală față de arta fotografică, stârnind curiozitate și dorința de a descoperi mai mult din acest domeniu fascinant.

SOFIA BUTNARIU, 10 E

Zilele trecute am avut prilejul să particip la o activitate unică prin care am descoperit istoria fotografiei și artei video alături de domnul profesor Matei Bejenaru. Acesta ne-a prezentat modul prin care fotografia a avansat din trecut, mai exact primi 100 de ani de la apariția acesteia. Am avut oportunitatea să răspundem la întrebări interesante, să ne spunem punctul de vedere și să auzim cum percepe fiecare arta de a capta o imagine prin intermediul aparatului foto. La final, domnul Matei Bejenaru ne-a prezentat o cutie specială care conținea mai multe fotografii imprimate pe hârtii pe care acesta le-a făcut. A fost o întâlnire din care am căpătat informații noi și în care am reușit să mă apropii mai mult de ceea ce se ascunde în spatele pozelor pe care le vedem.

SMARANDA COJAN, 10 E

Participarea la întâlnirea cu Matei Bejenaru, profesor de fotografie și artă video, în cadrul discuției “ Tehnica fotografică și comunicarea vizuală”, a fost o experiență interesantă și totodată valoroasă. Am discutat despre cât de obiectivă sau subiectivă poate fi o fotografie și despre faptul că fotografia, în esență, este arta de a desena cu lumină. Domnul Bejenaru a prezentat evoluția fotografiei, de la primele tehnici până la formele contemporane ale fotografiei, subliniind modul în care intenția autorului și contextul influențează imaginea finală. Una dintre cele mai interesante părți ale întâlnirii a fost ocazia de a vedea câteva dintre fotografiile realizate chiar de el, lucrări care ne-au oferit un exemplu. Întâlnirea mi-a stârnit curiozitatea și m-a făcut să acord mai multă atenție fotografiei și a poveștilor din spatele lor.

ANDREI OBREJA, 10 E

Zilele trecute, Colegiul Național din Iași a fost gazda unei întâlniri cu Matei Bejenaru, profesor de fotografie și artă video la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”.

O mare parte a întâlnirii a fost dedicată istoriei fotografiei, prezentată într-un mod accesibil, dar în același timp riguros. Am pornit de la prima fotografie și de la contextul tehnic care a făcut-o posibilă, continuând cu apariția dagherotipului, moment care a schimbat fundamental percepția asupra imaginii. Profesorul a explicat evoluția timpilor de expunere, subliniind cum trecerea de la minute întregi la fracțiuni de secundă a reprezentat un pas înainte al tehnologiei, care a permis înghețarea unui anumit moment în timp.

Dincolo de istorie, discuția a trecut firesc spre limbajul fotografic. Profesorul Matei Bejenaru a subliniat cât de mult depinde o imagine de controlul planului de focalizare și de modul în care timpul de expunere contribuie la definirea intenției vizuale. Fie că este vorba despre surprinderea mișcării sau despre înghețarea unui moment, fotografia depășește rolul de a capta obiectiv realitatea și o interpretează prin deciziile conștiente și subiective ale fotografului.

Au fost atinse și câteva dintre marile curente din fotografie, ca o demonstrație a diversității limbajelor vizuale. În acest context, profesorul a clarificat și diferența dintre amatori și inițiați: nu în calitatea echipamentului stă diferența, ci în prezența gândirii critice. Inițiatul știe de ce ridică aparatul foto și ce dorește să transmită prin imagine.

Partea practică a întâlnirii a fost cea mai surprinzătoare. Am avut șansa de a vedea câteva fotografii realizate de Matei Bejenaru, imagini în care tehnicul, conceptualul și emoționalul se întâlneau într-un echilibru atent.

Discuția cu profesorul Matei Bejenaru despre relația dintre privire, analiză și construcția imaginii a prezentat fotografia într-o manieră diferită, ca un domeniu în care elementele tehnice și intenția fotografului se interconectează în mod inseparabil.

ILINCA DUMITRU, 9 A

De curând am avut oportunitatea să particip la o activitate alături de Matei Bejenaru, un artist care din primele clipe ne-a captat atenția împărtășindu-ne o parte din tainele fotografiei.

Din primele minute am simțit că avem în față nu doar un profesionist al imaginii, ci și un om care trăiește arta, exprimând istoria încurcată a fotografiei sub forma unei povești sensibile. Felul în care vorbește despre lumină și despre oameni ne dezvăluie o sensibilitate rară. Ne-a dezvăluit cu blândețe despre primii pași în arta fotografiei, aprinzând mici scântei și stârnindu-ne dorința de a aprofunda fiecare subiect.

Ca profesor, are o claritate și o răbdare care inspiră încredere. Explică ideile cu o naturalețe care te face să simți că tu însuți poți fi creator, iar exemplele sale sunt pline de viață, nu doar lecții teoretice. M-a impresionat modul în care reușește să îmbine exigența profesională cu o atitudine caldă, încurajatoare, fără să își piardă originalitatea.

Dincolo de tot ce am aflat, m-a atins cel mai mult pasiunea pe care o transmite. Am plecat cu gândul ca fotografia nu este doar o forma de a păstra amintirea, ci și o comunicare între oameni, o formă de a privi tot ceea ce ne înconjoară. Clipele au trecut fără să-mi dau seama, dar voi păstra mult timp aceste gânduri ale artistului, idei care mi-au schimbat percepția și care mi-au deschis poarta spre o nouă pasiune.

ELIZA PRODAN, 10 E

Mie mi s-a părut mereu că fotografia este o formă de a păstra o lume întreagă aproape. Este un gest prin care o clipă se așează pe hârtie și rămâne acolo, chiar și atunci când timpul curge așa de repede. E modul prin care ne întoarcem la momentele care nu mai există decât în imagine și în noi. Și poate fix de aceea fotografia are ceva special. Prinde ceea ce ochiul vede, dar lasă loc pentru ceea ce sufletul își amintește.

La atelierul la care am participat, am descoperit istoria primilor 100 de ani de când apărut fotografia. Profesorul Matei Bejenaru ne-a vorbit despre începutul artei, despre primele încercări, despre acele aparate greoaie ale vremii.

Fiecare etapă a istoriei fotografiei este ca o treaptă a evoluției felul în care oamenii au învățat cum să-şi pastreze propriile momente.

Întrebarea care a fost la începutul prezentării dar mi-a rămas în minte este una aparent simplă,dar m-a făcut să mă gândesc la e mult timp. Fotografia este subiectivă sau obiectivă? Pentru mine, fotografia este și va fi mereu subiectivă. Deși aparatul surprinde realitatea, el nu poate surprinde emoția unui moment. Poți vedea o expresie, un gest sau o lumină. Dar nu știi ce simțea fotograful, ce gând dorea avea. Cel făcuse să apese pe buton exact atunci. În fiecare imagine se află o alegere, ce pui în cadru și ce lași în afara lui. Iar această alegere aparține omului, nu tehnicii.

Atelierul, de asemenea, ne-a aratat nu doar parcursul fotografiei, ci si rolul pe care acesta il are in prezent. Fotografia este o forma de immortalizare, o modalitate de a ne întoarce la ceva ce altfel s-ar pierde. Nu schimbă timpul, dar ne da șansa să-l regăsim.

MIRUNA URSANU, 10 E

Fotografia este arta de contopire a lumii. Printr-un "fir de lumină", asemenea artei kintsugi, fotografia înglobează momentele esențiale din viață, transformând trecutul "înghețat" într-un prezent.

Matei Bejenaru, profesor de fotografie și artă video, ne-a prezentat istoria fotografiei, întemeietorii și creațiile ce au dezvoltat această artă. Fiecare etapă a fost explicată suficient, prezentând necesarul și sporind curiozitatea spre aprofundare. De asemenea, a pus întrebări menite să ne dezvolte gândirea critică, testându-ne cunoștiințele și dinamizând întregul eveniment. Discursul său s-a împletit discret cu experiențele noastre, chiar debutul prezentării începând cu o întrebare adresată nouă, referitor la ce aparate de fotografiat am folosit, în afară de mobil.

Prezentarea a beneficiat și de un moment de aplicație: Matei Bejenaru ne-a dezvăluit o serie de poze făcute de el, iar pe urmă ne-a oferit prilejul de a observa printr-o cameră foto.

Pozele pe care le-a prezentat diferă de la subiect la subiect. Domnul Matei Bejenaru a mărturisit că toate aceste poze îl reprezintă; toate aceste poze sunt, de fapt, chiar el. O parte din discurs s-a bazat și pe obiectivitatea/subiectivitatea fotografiei. Fiecare poză își are subiectul axat pe preferința fotografului. Așadar, fiecare poză realizată de dumnealui încadra o bucată din preferințele, gândurile sau dorințele sale, materializându-i, într-o formă subtilă, sufletul.

Evenimetul a detaliat parcursul fotografiei în lumea contemporană, precum și semnificația ei profundă, anume că e singura formă de imortalizare, de retrăire a trecutului, rezultat al unor succesiuni de creații umane. Omul a reușit să creeze o sursă de "călătorie în timp", pe care nu o prețuim destul.

SMARANDA MANOLACHE, 9 A

Am avut ocazia de a participa la o întâlnire cu domnul profesor de fotografie, Matei Bejenaru, organizată în cadrul liceului meu. Am avut parte de o discuție inovatoare, care m-a învățat despre istoria fotografiei și mi-a prezentat perspectiva unui artist asupra lumii.

Înainte de această întâlnire, nu consideram fotografia o artă foarte importantă. Desigur, acum câțiva ani în urmă, fotografiile erau singura modalitate de a preserva amintirile și emoțiile dar acum, în era digitalizării, fotografiile pot fi făcute oriunde, oricând, de către oricine, fără a fi nevoie de echipament scump sau de un studio. În ochii mei, fotografia și-a pierdut complet farmecul și valoarea sentimentală. Totuși, lucrările unui artist precum Matei Bejenaru mi-au dovedit că fotografia este o artă la fel de complexă ca toate celelalte, iar aceasta invocă mult mai multe sentimente decât o pictură.

Totul de la cadru, luminozitate și punctul focal sunt alese așa fel încât emoțiile momentului să fie prinse într-o singură poză reușită, care va rămâne o amintire pentru tot restul vieții. Lucrările domnului Bejenaru pun în evidență adevărata valoare a fotografiilor și dau un nou sens lumii. Pentru cei profesioniști, fotografiile devin o reprezentare a sufletelor, pasiunilor, amintirilor și existenței lor. Pentru ceilalți, fotografiile devin o metodă de a ne deschide sufletul către artă pentru a oferi un sens acelei imagini. O poză a unei tufe în pustiu devine întruchiparea sufletului artistului sau o poză a unui copac înflorit poate reprezenta rădăcinile vieții. Fotografiile ne aduc mai aproape de sentimentele noastre.

Aceasta este adevărata valoare a unei fotografii- abilitatea ei de a face oamenii să observe realitatea într-un alt context. Fără oameni creativi care să pună în cadru emoțiile ascunse din peisajele cotidiane, noi nu am avea oportunitatea să ne uităm în interiorul sufletelor noastre și să oferim un sens lumii.

MATEI APARASCHIVEI, 9 A

Mă bucur că am avut ocazia de a participa la acest eveniment superb. Domnul profesor Bejenaru Matei ne-a introdus în tainele lumii artistice.

Am aflat că fotografia e mult mai mult decât o simplă imagine imprimată pe o foaie. E o artă în sine. Modul în care este realizată, felul în care surprinde elementele spune multe. Fotografia, ceva ce poate părea obiectiv la început, capătă o impresionantă poveste, având o latură subiectivă și ridicându-se la rang de artă. Fotografia nu reproduce anumite imagini, ci transcrie pe foaie emoții, sentimente, trăiri și senzații. Ea spune ceva despre cel ce o face, fotograful bun fiind cel care se regăsește în fotografiile realizate.

Totodată, am realizat cât de privilegiați suntem noi, cei din perioada contemporană, să putem realiza fotografii în orice moment, simplu, cu ajutorul telefonului. Consider că prea puține persoane cunosc istoria fascinantă a fotografiei. Acest proces, care a început încă din perioada Iluminismului și a fost perfecționat constant până să ajungă în varianta curentă. Acest proces îndelungat e o reală dovadă a dezvoltării umanității. Fotografia a adus șansa fiecăruia de a imortaliza amintiri, de a atemporaliza imaginea vieții efemere.

Pot spun că fotografia e chiar mai mult decât o artă, e un univers în sine. Fotografia conține imaginea noastră, a vieții și a lumii. E impresionantă. Consider că ea redă elementele lumii perfect, în trei dimensiuni, întrucât sufletul privitorului se armonizează, adăugând exact ceea ce trebuie “imaginii plate”. Sper să mai iau parte la astfel de întâlniri și să aprofundez acest subiect care m-a captivat. Mulțumesc atât domnului profesor Bejenaru, cât și doamnei mele profesoare pentru implicarea acordată și sincera intenție de a ne împărtăși din frumusețea lumii artistice!

ȘTEFAN CIOBANU, 10 E

În cadrul întâlnirii cu domnul profesor de fotografie și artă video, Matei Bejenaru, s-au prezentat informații despre istoria fotografiei, pornind de la camera obscură și primele imagini fixe realizate acum aproape două sute de ani. Ne-a explicat că, pentru a fixa imaginea, primele procese fotografice, precum dagherotipia, foloseau săruri de argint sensibile la lumină, aplicate pe plăci metalice, care transformau proiecția într-o imagine permanentă. Ne-a arătat cum tehnica și echipamentele au evoluat de la aceste aparate și procese chimice simple la camere mai complexe. De asemenea, ne-a arătat câteva dintre lucrările sale, iar prin ele s-a evidențiat natura subiectivă a fotografiei.

Cred că, chiar dacă un peisaj sau un obiect este surprins perfect fidel realității, alegerile privind unghiul, lumina, punctul focal sau încadrarea transmit inevitabil ceva despre fotograf. Într-un anumit sens, fiecare fotografie devine un autoportret al artistului, pentru că, prin deciziile estetice și tehnice, se oglindește viziunea lui asupra vieții. Practic, subiectivitatea nu reduce valoarea obiectivă a imaginii, ci o completează. Mi s-a părut, de asemenea, interesant modul în care a combinat prezentarea teoriei cu exemple practice, arătându-ne cum detalii precum contrastul luminii, raportul dintre planul principal și fundal sau alegerea momentului potrivit pot transforma complet impactul unei fotografii. Ce am apreciat cel mai mult a fost modul în care a fost prezentată fotografia ca artă, ca mijloc de transmitere a emoției, abordarea lui prezentând-o nu ca mijloc strict de documentare, ci și ca un instrument de expresie personală și de comunicare cu privitorul.

SOFIA DONICI, 10 E

Activitatea ce constă în cunoștințe de fotografie și artă video prezentată de domnul profesor Matei Bejenaru a stârnit curiozitatea către noi viziuni și însemnătăți ale fotografiei și videografiei.

Această activitate a fost plăcută și prin interacțiuni directe cu ascultătorii și a surprins informații interesante de cultură generală, mai ales despre prima fotografie captată vreodată sau prezența unei camere foto nemaivăzute cu un mecanism cu adevărat interesant!

Activitatea a fost cu adevărat interesantă, ce ne-a dezvoltat din punct de vedere cultural, vizual și creativ, de asemenea utilă pentru toată lumea!

MARIA COT, 10 E

Întâlnirea cu fotograful Matei Bejenaru a avut ceva discret, dar puternic. Nu era nimic spectaculos în imagine la prima vedere, însă modul în care el o privea o transforma într-un fragment valoros dintr-o lume mult mai mare. Avea felul acela rar de a face o fotografie să pară vie, ca și cum ar respira prin detaliile ei tăcute.

Acesta a deschis subiectul întâlnirii subliniind ideea că fotografia este, în fond, scriere cu lumină. Insista pe această definiție, nu ca pe o lecție tehnică, ci ca pe un principiu fundamental: lumina este un fel de stilou nevăzut, uneori blând, alteori tăios, care decide ce rămâne și ce se pierde într-o imagine. Spunea că alegerea luminii nu e niciodată întâmplătoare, iar felul în care cade pe subiect poate schimba complet sensul fotografiei.

Apoi a început să ne povestească istoria imaginii pe care o analizam. Vorbea despre cine era acolo, ce se întâmplase înainte ca declanșatorul să fie apăsat, ce emoții au trecut prin încăpere, deși nu se văd în cadru. Pe măsură ce explica, fotografia, aparent simplă, începea să capete o profunzime neașteptată. Era clar că fiecare imagine poartă cu ea o lume întreagă, deși doar o fâșie din acea lume se vede cu ochiul liber.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost când a spus că poza nu arată contextul. Este doar o fractură din realitate. Oamenii pot părea fericiți, dar poate că înainte au plâns. Sau invers. Aparatul nu judecă și nu explică. Doar înregistrează. Iar ceea ce rămâne ascuns este la fel de important ca ceea ce e prins în cadru.

Am rămas cu senzația că, pentru el, fotografia era în același timp instrument și mister. Deși îi cunoștea toate mecanismele, nu înceta să-l surprindă faptul că fiecare imagine ascunde mai mult decât arată.Asadar,intalnirea m-a făcut să mă uit altfel la fotografie: nu doar ca la o imagine, ci ca la o poveste tăiată în jumătate, care așteaptă să fie completată.

IULIANA NISTOR, 9 A

Întâlnirea cu fotograful Matei Bejenaru, desfășurată în biblioteca școlii, a fost una dintre acele experiențe care ne ajută să privim lumea cu alți ochi și să înțelegem lucrurile în profunzimea lor. Atmosfera calmă, luminile difuze care dădeau încăperii un aer misterios și rafturile pline de cărți au creat cadrul ideal pentru o discuție despre imagini, memorie și felul în care fotografia poate deveni un mijloc de a descoperi realitatea. Fotograful a vorbit cu răbdare, într-un dialog deschis, încurajându-ne să participăm și captându-ne atenția prin dorința sinceră de a ne face să înțelegem cât de importantă este fotografia și cum a evoluat aceasta în timp.

De la primele cuvinte, modul lui liniștit de a vorbi a transmis o pasiune autentică pentru arta fotografiei. Tonul calm, atent și respectuos punea în valoare fiecare idee, iar răbdarea cu care a ascultat toate răspunsurile și opiniile noastre ne-a făcut să ne simțim implicați. Matei Bejenaru ne-a spus că, pentru el, fotografia nu este doar despre o imagine reușită, ci despre un proces complex, uneori dificil, dar necesar pentru a înțelege oameni, locuri și momente. Aparatul este doar un instrument; adevărata muncă începe înainte, atunci când observăm cu atenție cadrul și ne punem întrebări.

Prezentarea despre evoluția fotografiei ne-a arătat câtă răbdare, efort și perseverență au fost necesare pentru apariția unei astfel de invenții revoluționare. Cei care au contribuit la construirea primelor aparate foto și la realizarea primelor imagini au muncit ani întregi pentru visul lor. Modul în care Matei Bejenaru a explicat această istorie a fost captivant, ajutându-ne să înțelegem că fotografia, asemenea oricărei forme de artă, a trecut prin numeroase etape și curente, devenind tot mai apreciată de-a lungul timpului.

Un moment deosebit a fost acela în care ne-a arătat câteva fotografii printate pe hârtie specială. Ne-a dezvăluit povestea din spatele fiecărei imagini, arătându-ne cât de subiectivă este fotografia și cât de mult depinde interpretarea ei de încărcătura emoțională a privitorului. M-a impresionat profund ideea lui că orice fotografie realizată de un artist reprezintă, într-un fel, un autoportret al acestuia. În imagini se regăsesc locurile, oamenii și detaliile care l-au atins pe fotograf, iar acestea reflectă subtil aspecte ale personalității lui.

Pe tot parcursul întâlnirii, biblioteca a oferit un spațiu intim, potrivit pentru un dialog autentic cu un artist. Atmosfera apropiată ne-a făcut să simțim o legătură specială cu Matei Bejenaru, care a fost la rândul său curios să afle părerile noastre despre arta fotografiei.

La final, am avut chiar ocazia să privim printr-un aparat de fotografiat vechi, ceea ce ne-a ajutat să înțelegem și mai bine toate explicațiile sale. A fost o experiență unică, ce ne-a dezvăluit esența sensibilă și profundă a fotografiei, dar și puterea ei de a păstra vii amintirile pentru mult timp.