În prima zi de FILIT, Dan Coman a venit să stea de vorbă cu gimnaziștii Colegiului Național, invitat de Clubul ALECART Junior. Moderatori au fost profesorii coordonatori ai ALECART, Nicoleta și Emil Munteanu.
Dialogul extrem de antrenant s-a purtat pornind de la cartea Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi, scrisă de Dan Coman nu doar pentru copii, ci și pentru adulții care simt nevoia să se întoarcă spre ei înșiși ca să mai fie încă o dată fericiți.
Iată cum au trăit această extraordinară experiență unii dintre elevii de clasa a V-a, aflați pentru prima oară la o întâlnire cu un scriitor:
Augustin Fermeșanu
Întâlnirea cu autorul a fost plăcută și foarte interesantă. Am aflat atât cum a fost creată cartea, cât și amintirile din copilărie ale scriitorului. M-a impresionat foarte mult cum a apărut această carte, dintr-un pariu pierdut la un joc video. Chiar nu mă așteptam la asta, mai ales că cei mai mulți părinți nu au timp să se joace cu copiii lor.
M-a pus pe gânduri faptul că autorul a spus că, în copilărie, la liceu, erau puși câteodată să culeagă mere sau porumb. Am rămas surprins, deoarece nu mă așteptam ca școala pe vremuri să fi fost atât de obositoare. Mi se pare că suntem foarte norocoși față de părinții noștri, deoarece noi putem merge la școală, în timp ce, pe vremuri, alții erau puși să muncească pământul sau să îngrijească ograda, noi putem cumpăra orice de la magazin, în timp ce alții răbdau zile de-a rândul pentru niște banane sau că noi avem o casă și un trai decent, însă pe vremuri, la alții cădea casa peste ei de bătrânețe. Totuși, pe vremea părinților noștri, copiii ieșeau și se jucau mai mult afară. Azi găsești pe cei mai mult copii cu nasul într-un telefon sau tabletă, abia socializând unii cu alții. Acest lucru mie mi se pare o problemă, deoarece vom ajunge într-un stadiu în care lumea va deveni dependentă de electronice, iar ei doar vor sta.
Cât despre carte, fragmentul meu preferat este acela când verișorii celor doi copii au venit mult mai devreme decât data stabilită, luându-i prin surprindere pe Dan și Ștefan. Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc această parte, deoarece arată cum plictiseala celor doi frați se risipea precum ceața. Până atunci, cei doi erau în pragul disperării, făcând orice puteau pentru a combate plictiseala, însă mereu pierdeau lupta. Pităceața, jocul de-a indienii, ascunzătoarea din căpița de fân, fotbalul, toate acestea erau descrise în această carte sub forma unor mini-povești, iar cei doi băieți au de spus foarte multe povești. În final, aș dori să remarc faptul că autorul a spus că literatura era una dintre cele mai puțin favorite ore ale sale, însă acesta a scris totuși o carte, ceea ce arată că, dacă ai voință, poți face orice, indiferent de greutățile din jur.
Ștefan Costin
La întâlnirea cu scriitorul Dan Coman mi-a plăcut momentul în care a zis că de la Roblox a trecut la Fifa și Fortnite. Am reținut că pe vremea comunismului era foarte greu să faci rost de portocale sau banane și m-a uimit că se aduceau de câteva ori pe an. M-a pus pe gânduri faptul că era foarte multă severitate, iar el era un om calm și care nu era rău cu elevii. Am descoperit că încă mai mănâncă pităceață (pâine umezită, presărată cu zahăr), dar pe ascuns. Mie mi se pare că avem noroc că nu ne-am născut când era președinte Nicolae Ceaușescu și că noi trăim într-o lume mult mai bună față de ce era înainte. Mie mi-au atras atenția fragmentul în care Adi vorbea urât despre Nicolae Ceaușescu fără să știe lumea, pentru că vorbea în limba păsărească și fragmentul în care tatăl și Dan au plecat la biserică, iar după aceea să privească meciul de fotbal.
M-a impresionat că este mare fan Roald Dahl și că predă la o școală din Bistrița. M-a amuzat faptul că a scris cartea după ce a pierdut un pariu cu fiul lui la Roblox. Mi-a plăcut întâlnirea, deoarece sunt încântat când cineva povestește despre trecutul pe care l-a trăit.
Andreea Ciubotaru
Inima îmi saltă de bucurie și entuziasm după ce am plecat de la întâlnirea cu scriitorul Dan Coman. Mi-a plăcut tare mult că l-am simțit aproape de noi și că a răspuns sincer la orice întrebare. El nu s-a supărat când toți copiii au dat navală să îi ceară autograf, ci chiar a fost amuzat și a avut răbdare cu noi.
Mi-a rămas în minte faptul că a scris această carte, pentru că a pierdut un pariu cu un prieten și în ciuda faptului că nu-i plăceau orele de română de la școală, a scris totuși această carte special pentru prietenul său. M-a uimit că scriitorul a mărturisit că nu toate întâmplările din carte erau adevărate. Citind, mi-am dat seama cât de fericită sunt că am mulți colegi în clasă, pe când Dan era singurul copil de vârsta lui în școală. Am realizat cum copilăria mea a fost foarte frumoasă, iar micile dorințe neîndeplinite nu se puteau compara cu lipsurile lui Dan și mi-am dat seama că eu trăiam cu multe lucruri în jurul meu la care el nici nu putea visa.
M-a impresionat fragmentul "m-am gândit la ce s-ar putea întâmpla dacă aș muri - și m-am gândit la asta atât de mult și de intens încât mi s-a făcut milă – mai întâi milă de mine apoi de mama, de frate-meu și de tata, de durerea și disperarea lor, atât de milă încât, de mila noastră, a tuturor, am izbucnit în plâns și am plâns fără oprire o oră", deoarece prin acele gânduri a arătat cât de mult își iubește el familia, fiindu-i milă de durerea profundă pe care ar fi simțit-o părinții și fratele său mai mic. Faptul că îi era milă de el însuși arată cât de mult îi plăceau activitățile lui și cât de interesante erau pentru el și ce copilărie frumoasă avea, nedorind să renunțe la nimic din toate acestea.
Mi s-a părut interesantă inventarea limbii păsărești a lui Adi, a lui Puica, putând astfel să zică orice dorește sau ce gândește, fără să fie certat sau judecat, deci ei au căutat de fapt o formă de a se exprima liber.
Albert Axinte
Săptămâna acesta, împreună cu clasa mea, am mers în Sala de Festivități pentru a ne întâlni cu scriitorul Dan Coman, autorul cărții "Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi". Acesta ne-a povestit despre viața lui și cum i-a venit ideea să scrie această carte. Ce mi-a plăcut mie este faptul că el avea o relație specială, chiar de prietenie cu fiul lui. Ideea de a scrie această carte a pornit de la un pariu cu fiul său că într-o lună poate să joace Roblox mai bine decât el. Pariu pe care bineînțeles că l-a pierdut. După aceea, Dan Coman ne-a spus că a început să joace Fornite si Fifa, deoarece el, când era mai tânăr, voia să se facă fotbalist.
Ne-a povestit despre copilăria lui și faptul că a crescut într-un sat mic în care toată lumea se cunoștea. Una dintre plăcerile lui era pităceața. Dar ca orice copil a făcut și năzbâtii, cum ar fi mâzgălirea pozei lui Ceaușescu. Copilăria lui se pare că e total diferită de copilăria mea, eu trăiesc într-un oraș mare și câteodată am impresia că nu cunosc pe nimeni în afară de familia mea. Noi nu avem în clasa portrete cu vreun conducător.
Deoarece și eu sunt pasionat și joc fotbal, din carte cel mai mult mi-a plăcut fragmentul în care Dan povestește cum juca fotbal cu fratele său. Jocul de fotbal avea loc pe iarba din cimitir, printre mormintele care uneori erau adversarii, poarta era formata din doua cruci mai înalte si ei aveau tricouri cusute cu numărul cinci și unu de mama lor. În fiecare sâmbătă dimineața, stăteau in fata casei cu tatăl lor și ascultau împreună la radio meciurile de fotbal. Așa au ajuns sa cunoască după nume toata echipa de fotbal a Craiovei.
Ce am învățat din întâlnirea cu Dan Coman și din cartea acestuia este că fiecare copil are propria copilărie și aceasta este cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre.
Victor Boghiu
Pe mine cel mai mult m-a uimit faptul că pentru prima data în viața mea m-am întâlnit și am luat autograful unui scriitor. Mi-a plăcut să ascult răspunsurile întrebărilor puse de ceilalți copii către autor. M-a șocat când Dan Coman a spus că majoritatea întâmplărilor din carte au fost inventate și nu sunt reale. M-a pus pe gânduri cum se simt elevii care îl au ca profesor pe scriitorul acestei cărți și a multor altora. După această întâlnire îmi dau seama cât de norocos sunt pentru că m-am născut în acest timp când sunt multe lucruri de făcut și nu acum câteva zeci sau sute de ani când viața era mai grea și plictisitoare.
Pe mine cel mai mult m-a amuzat din carte fragmentul în care se tot repeta cuvântul lemn, pentru că dacă tot repeți un cuvânt din nou și din nou, la un moment dat vei râde sau vei spune greșit lemn și tot vei râde din ce îți iese. Eu mi-aș dori să mai fie evenimente cum a fost acesta pentru că printr-un astfel de eveniment poți cunoaște autorii mai bine și se poate discuta despre carte împreună cu autorul.
Ioana Cîmpeanu
Evenimentul care a avut loc în data de 18.10.2023 a reprezentat pentru mine prima experiență de a mă întâlni cu autorul unei cărți citite, fapt ce m-a emoționat profund și mi-a dat ocazia să privesc cartea dintr-o altă perspectivă. Totodată, am fost impresionată de destăinuirea autorului cu privire la ce l-a determinat pe el să scrie cartea. Astfel, am aflat că motivul apariției acestui volum a fost un pariu pe care autorul l-a pus împreună cu fiul său, care, la acel moment, era elev în clasa a V-a, pariu pe care l-a pierdut.
Întâlnirea cu scriitorul Dan Coman m-a făcut să mă gândesc la copilăria mea și dacă aș putea vreodată să scriu câteva rânduri despre mine, având în vedere că perioada copilăriei lui Dan Coman este marcată de simplitate, de jocuri în natură, de umor, în schimb a mea este încărcată de gadget-uri și timp petrecut în spații închise.
Fragmentul care mi-a atras atenția se regăsește în povestea ”Babe și Flotări”, mai precis la momentul, plin de umor, când verișorii autorului au confundat mătăniile cu flotările. În ceea ce privește cartea, în ansamblul ei, m-a impresionat modul de comunicare dintre membrii comunității și rolul celor două personaje în transmiterea mesajelor, respectiv bucuria de a mânca pităceață, dar și pasiunea lor față de fotbal.
Mihaela Ciobanu
După întâlnirea cu scriitorul Dan Coman am aflat informații interesante, precum aceea că în copilărie autorul și fratele său mai mic nu se gândeau ca vor practica meseriile pe care le au acum. Mi-a plăcut și momentul în care un copil l-a întrebat pe scriitor cu cine ține: Messi sau Ronaldo”, iar acesta a răspuns ca Ronaldo este fotbalistul lui preferat. Acesta a fost un moment pe care nu îl voi uita, și anume acela când scriitorul i-a „dezamăgit” pe băieții de la Colegiul Național care țin cu Messi.
În carte, cel mai amuzant mi s-a părut capitolul în care Dan Coman a încercat să ne învețe limba păsărească. Atunci m-am simțit în largul meu. Chiar dacă eram în casă, am avut impresia că sunt în natură, unde îmi place cel mai mult să stau.
Copilăria mea mi se pare cu totul diferită, căci pe atunci nu existau telefoane, nu era același grad de poluare și nici atât de multe mașini, așa că natura era un loc perfect pentru copii. Momentele în care am citit această carte m-au binedispus.
Mulțumesc, Dan Coman!
Ștefan Spiridon
Pentru mine, întâlnirea cu Dan Coman a fost foarte interesantă, deoarece a fost prima dată când am văzut un scriitor care vorbește despre cartea lui. Mi-a plăcut felul în care vorbea cu noi, cum povestea și cât de ușor răspundea la tot ceea ce noi l-am întrebat. Am reținut că pasiunea lui pentru scris este foarte mare, că îi place la fel de mult să scrie și să predea ca profesor. M-a uimit că nu toate întâmplările din carte sunt reale. M-a pus pe gânduri că se înțelege cu fratele lui atât de bine, deși în copilărie se certau uneori. Prin întrebarea pusă de mine referitoare la ce carte îi plăcea să citească atunci când era mic și ce carte îi place acum, am descoperit că îi place aceeași carte și în prezent, adică Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi de Nikolai Nosov.
Citind cartea, am descoperit că vârsta copilăriei lui Dan Coman a fost una foarte veselă, distractivă și cu multe aventuri, chiar dacă el scrie că de multe ori se plictisea în Gersa. Copilăria mea este la fel de frumoasă ca a lui, mereu mă joc afară sau în casă cu prietenii mei. Eu locuiesc la bloc și am foarte mulți vecini și prieteni de vârsta mea cu care-mi petrec mult timp, în special vara și în zilele mai călduroase, mergând în plimbări cu bicicleta sau prin oraș. Obișnuim să jucăm des fotbal și de-a v-ați ascunselea, la fel ca frații Rățoi. Față de personajul principal, Dan, care are un frate, eu am trei surori mai mari cu care mă împac foarte bine și cu care mă distrez de minune: facem jocuri împreună, precum familia Rățoi ori ne uităm la televizor.
Din carte mi-a plăcut mult cât de clar a explicat scriitorul cum se vorbește limba păsărească, astfel încât oricine nu o știe o poate învăța foarte ușor. Citind cartea, m-a impresionat cât de diferit era totul când erau frații Rățoi mici, față de cum este în prezent, începând de la școală, TV, mâncare și jocuri. Fragmentul care m-a impresionat cel mai mult este acela în care am aflat că toți copiii din Gersa, indiferent de vârstă, învățau în aceeași sală de clasă, cu aceeași învățătoare, mama fraților Rățoi, chiar dacă erau în clase diferite: clasa I, clasa a II-a și a IV-a. Îmi imaginez cât era de dificil pentru doamna învățătoare să predea în același timp copiilor din clase diferite și cât de greu le era și copiilor să fie atenți la ceea ce li se preda.
Mă bucur mult că am participat la întâlnirea cu domnul Dan Coman, deoarece mi-a plăcut mult cartea lui, pe care am cumpărat-o pentru a mai putea citi din ea din când în când, deoarece este amuzantă și captivantă. Aștept cu nerăbdare o continuare a acestei cărți.
Matei Pamfil
Întâlnirea cu scriitorul Dan Coman a fost foarte plăcută. A fost prima dată când am întâlnit un scriitor și am vorbit despre cartea scrisă de el. Mi-a plăcut cum vorbește și că face glume mereu. Mi s-a părut amuzant că a scris cartea pentru că a pierdut un pariu cu fiul său pe Roblox. Acum nu mai joacă Roblox, joacă doar Fortnite și FIFA, la care câștigă mereu așa că nu va scrie o continuare la carte. Eu cred că într-o zi fiul său va deveni mai bun decât el la FIFA și va pierde un alt pariu.
Copilăria mea este foarte diferită de cea povestită in carte. Eu nu am un frate și locuiesc într-un sat unde sunt mulți copii. Îmi place mai mult copilăria mea, pentru că mă pot juca mai multe jocuri și mă plictisesc mai puțin. Nu mi-ar fi plăcut să mă joc in cimitir, printre cruci, chiar dacă îmi place să joc fotbal. Fragmentul din carte care mi-a atras atenția este cel în care scriitorul, tatăl său și niște bărbați din sat au plecat noaptea, pe un deal, cu un televizor alb-negru, pentru a vedea finala Campionatului mondial de fotbal.
Ana Maria Burbulea
Pe mine m-a impresionat foarte mult la întâlnirea cu Dan Coman faptul că toți copiii care voiau să-i pună întrebări au avut șansa de a o face! Au fost întrebări amuzante , îndrăznețe și interesante, prin aceasta scriitorul mi-a arătat cât de mult înseamnă răbdarea. În același timp m-a dezamăgit, deoarece cartea nu era în totalitate adevărată. Am mai aflat că autorului îi plac jocurile video din zilele noastre, ceea ce nu m-aș fi gândit niciodată. M-a amuzat atunci când i-am adresat autorului întrebarea “A învățat până la urmă fratele dvs. limbajul păsărilor?”, iar el a răspuns negativ. Din carte îți dai seama că verișorii fraților Rățoi erau cei mai buni prieteni cu aceștia. Mi s-a părut foarte interesant faptul că în propria ta familie sunt și cei mai buni prieteni ai tai! A fost o experiență de neuitat!
Medeea Nechifor
Mie mi-a plăcut, din întâlnirea cu scriitorul Dan Coman, momentul când Andrei a venit în față și ne-a împărtășit părerea lui despre carte. Acesta s-a arătat scriitorului fiind amuzant, dar și sincer.
Din această experiență am reținut cum scriitorul ne-a povestit cu mare drag cât de bucuros era când era copil fără tehnologie. Acesta se juca zilnic cu fratele lui ,,De-a indienii", fotbal sau multe alte jocuri. M-a pus și încă mă mai pune pe gânduri de ce acesta ne-a prezentat întâmplări, dar nu pe toate le-a trăit. M-am bucurat atunci când am aflat că scriitorul iubește dulciurile la fel de mult ca mine. Cred că povestitorul a avut parte de mai multă bucurie pentru că a copilărit la sat, cu jocuri și jucării inventate de el. Aveau imaginația mult mai bogată și se bucurau de un dulce făcut numai din pâine și zahăr. Mi-a atras atenția fragmentul în care Dan îl învăța pe Ucu limba păsărească, deoarece aceștia erau haioși. Dan tot încerca să îl învețe pe Ucu regulile acestei limbi, dar acesta se încurca, ceea ce îl făcea pe Dan să își piardă răbdarea. La un moment dat, Dan renunțase, deoarece pentru acesta era inutil să mai continue dacă Ucu nu asculta de el.
M-a fascinat această întâlnire, deoarece am avut parte de o experiență plăcută și m-aș bucura să mă întâlnesc cu astfel de autori!
Elisa Ioana Ioniță
Din această întâlnire cu autorul eu am reținut că marea majoritate a întâmplărilor sunt din copilăria naratorului și pe mine m-a uimit faptul că scriitorul a pierdut un pariu și a scris această carte. M-a pus pe gânduri întrebarea „De ce autorul nu a vorbit deloc despre fiica lui, Mara?” și am aflat că acesta voia să devină cântăreț de muzică populară, însă a descoperit că nu are vocea adaptată acestui stil. Copilăria mea față de cea a autorului pare foarte diferită, pentru că în vremurile de atunci nu existau telefoanele și copiii de atunci ieșeau mai mult afară, acum copiii stau doar în casă privind ecranele. Un moment interesant din carte mi s-a părut acela când copilul a mâzgălit poza lui Nicolae Ceaușescu și de aici am înțeles că putea fi periculos dacă părinții lui știau.
Anton Crețu
Întâlnirea mea cu scriitorul Dan Coman a fost plăcută, deoarece am aflat multe răspunsuri la întrebările pe care mi le-am pus când am citit cartea. Tot atunci am aflat că va exista o continuare a cărții în care cele două personaje sunt adolescenți. Mi-a plăcut foarte mult la Dan Coman faptul că era glumeț și răspundea cu voioșie și amuzament la întrebările puse de copii. Mi-aduc aminte o întrebare a unui coleg despre ce fotbalist preferă. Am fost puțin dezamăgit când am aflat că nu avem aceleași preferințe.
În carte cei doi frați se certau de la ghicitori, iar fratele cel mic Ștefan pierdea mereu. Mi-aduc și eu aminte că făceam în copilărie la fel cu sora mea geamăna Sophia. Scriitorul Dan Coman ne-a promis ca va continua să scrie povești și poezii pentru copii. Chiar atunci, un profesor din sală ne-a anunțat că în clasa a VIII-a în manual vom regăsi o poezie a scriitorului Dan Coman. Când am aflat aceasta, mi a adus fericire, dar în același timp și curiozitatea dacă va fi frumoasă. Știu sigur că îmi va plăcea poezia după cât de mult mi-a plăcut și cartea.
Miruna Sztankovszky
Pe mine m-a încântat întâlnirea cu scriitorul Dan Coman, deoarece am aflat mai multe despre cum a pornit ideea cărții, despre viața lui în Gersa, în casa lui verde ca pătrunjelul. Am reținut mai multe lucruri, printre care că Dan Coman ar crede că citirea unei cărți ar fi albă și crocantă ca batonul de ciocolată Rom și că a cam uitat limba păsărească pe care o exersa în copilărie așa de mult. Cel mai mult mi-a plăcut atunci când ne-a spus că nu va regreta niciodată că a devenit scriitor, pasionat de literatură și povești. M-a uimit atunci când scriitorul a spus că a scris această carte în urma unui pariu pe care l-a pierdut în fața băiatului său și că mai toate întâmplările din această carte au fost născocite și nu s-au petrecut în viața reală.
Copilăria mea, în comparație cu cea a autorului cărții, ar fi foarte diferită, dar aceasta nu înseamnă că nu ar fi frumoasă. Fiecare dintre ele are un lucru care o face să fie specială în felul său. Noi avem telefoane, jucării pe când el și Ucu nu aveau nimic din toate acestea, doar pităceață și un cimitir în care se jucau toată ziua. Pe mine m-a atras sfârșitul cărții, atunci când Dan a descris cât de importanți sunt verișorii săi. Acesta a zis că sunt mai importanți decât Voichița, fata pe care o îndrăgea foarte mult, chiar mai importanți decât păsăreasca! De aici ne dăm seama cât de mult îi iubea pe verișorii săi și cât de fericit a fost să vadă că aceștia au venit cu două săptămâni mai devreme în Gersa.
Întâlnirea cu Dan Coman m-a ajutat să înțeleg mult mai bine viața părinților mei când erau copii.
Rareș Tucaliuc
Mie mi-a plăcut foarte mult, dintre momentele petrecute cu Dan Coman, acela când cei doi colegi de clasa a VI-a au prezentat momentele lor favorite din carte, pe care, după intervenția lor, le-am înțeles mai bine. Mi-a mai plăcut faptul că Dan Coman a avut răbdare cu toți copiii care au avut de pus o întrebare, dar și atunci când am stat la rând să ne semneze cartea. Dan Coman a fost și foarte amuzant, a mai făcut și câte o glumă în timpul discuției și mi se pare că a mai făcut unii copii atenți cu aceste vorbe. Eu am înțeles mult mai bine cartea și explicațiile acestuia mi s-au părut foarte interesante. Dan Coman a fost foarte bun cu toți copiii, dându-le tuturor șansa de a vorbi. Cartea a părut a fi toată reală, dar în momentul în care Dan Coman a spus că majoritatea cărții era inventată, eu nu l-am crezut, deoarece părea foarte reală. Mi s-au părut foarte amuzante unele dintre răspunsurile sale, cum ar fi, de exemplu, că el ar fi mâzgălit portretul lui Ceaușescu și că se joacă și Fortnite și Fifa. A fost o experiență foarte frumoasă, pe care aș vrea să o repet în fiecare zi!
Eva Coslac
Cel mai mult mi-a plăcut cum autorul și-a îndemnat cititorii să afle despre un alt fel de vacanță (fără telefoane, tablete, laptop-uri sau jucării). După ce am citit această carte, mi-am dat seama cât de plictisitoare sunt, de fapt, vacanțele petrecute de copiii de azi .
Nu m-am mai întâlnit niciodată cu un scriitor adevărat. Acum sunt foarte fericită că l-am întâlnit și că am un autograf de la el, mai ales că volumul este foarte captivant. De la primele pagini am intrat într-o lume în care ți-ai dori să trăiești: alături de prieteni, aventuri și distracție.
Până la urmă, întrebările mele și-au găsit un răspuns și am aflat multe lucruri interesante despre autor, cum ar fi că acum iubește tehnologia, chiar dacă până la vârsta de aproximativ 20 de ani acesta nu a văzut vreodată telefoane mobile. A scris această carte pentru că a pierdut un pariu cu fiul său, căruia îi promisese că va deveni mai bun la un joc, dar se pare că nu a reușit.
Mi-a plăcut din carte cel mai mult faptul că, după o vacanță de vară lungă, așteptarea celor doi a luat sfârșit, deoarece verișorii lor din Sfântul Gheorghe au venit timp de două săptămâni să stea cu ei. Atunci mi-am dat seama de ce se plictisesc frații Rățoi.
Din această întâlnire am înțeles că în spatele fiecărei cărți stă ascunsă o poveste adevărată. De obicei, când citesc o carte, nu mă gândesc la ce se ascunde cu adevărat în spatele ei, ci la conținutul ei. M-a uimit faptul că Dan Coman este atât de glumeț! Nu mi l-am imaginat atât de zâmbitor cum este în realitate. Cred că este o persoană minunată și aș vrea să îl întâlnesc cât mai des și să îi citesc cărțile. Am reținut că, în carte, nu toate întâmplările sunt reale, unele dintre ele fiind inventate, dar asta înseamnă, de fapt, literatura.
Aceasta întâlnire a fost specială și mă bucur mult că am participat. Acum, de fiecare dată când îmi voi vedea cartea în bibliotecă, voi zâmbi către o amintire minunată.
Mihail Van Vliet
În ziua de 18.10.2023, ne-am întâlnit cu Dan Coman. Am așteptat ca Dan Coman să apară, apoi doi colegi din clasa a VI-a ne-au prezentat impresiile lor despre carte. Apoi am putut să îl întrebăm pe scriitor un lucru legat de carte, am aflat multe lucruri interesante, cum ar fi: motivația autorului pentru a scrie cartea "Plictisitoare vacanță de vară a fraților Rățoi" este cea că a pierdut un pariu cu fiul său, el trebuia să câștige o luptă la un joc numit Roblox, autorul credea că o să câștige, însă din păcate a pierdut, astfel copilul lui l-a provocat să scrie o carte despre cum a fost copilăria lui.
În opinia mea, copilăria pe care am avut-o a fost foarte diferită față de cea a lui Dan Coman, deoarece am fost foarte timid și singurii prieteni ai mei erau copiii de la grădiniță. Autorul a discutat despre beneficii ale internetului și ale noii tehnologii, iar acest lucru m-a surprins, deoarece nu mulți oameni de vârsta lui aprobă internetul. Din momentul acela am înțeles că Dan Coman încerca mereu să vadă lucrurile pozitive, nu pe cele negative. Un fragment din carte care mi-a plăcut a fost cel în care copilul a desenat pe poza lui Ceaușescu, deoarece am considerat că a fost o întâmplare amuzantă, însă am înțeles apoi și pericolul de a se afla faptul că a batjocorit imaginea conducătorului țării.
Maria Mihai
Mie mi-a plăcut, la întâlnirea cu Dan Coman, momentul când ne-a spus lucruri amuzante despre viața lui și despre carte. Eu nu știam că scriitorului îi place să mănânce dulciuri sau să joace jocuri în timpul liber. Copilăria mea mi se pare mai modernă, cu mai multă tehnologie, iar a lui este mai liberă, deoarece putea să plece singur de acasă și să își petreacă timpul prin locuri înverzite fără ca nimeni să îi reproșeze ceva. Mi s-a părut interesant fragmentul în care Dan Coman a scris despre limba păsărească. Mă întreb cum a inventat el o limbă pe care a vorbit-o toată copilăria lui. Am fost dezamăgită când am aflat că unele secvențe din text erau inventate. Eu cred că întâlnirea cu autorul Dan Coman a fost amuzantă, m-a pus pe gânduri și m-am întrebat unele lucruri despre viața de odinioară.
Matei Mera
Toată întâlnirea m-a impresionat și mi-a bucurat sufletul. Cel mai mult mi-a plăcut modul în care scriitorul a interacționat cu noi, elevii, cum a povestit, câtă răbdare a avut să ne dea autografe și că a acceptat să facă o fotografie cu mine. Am rămas surprins când, la un moment dat, a spus că nu toate întâmplările din carte au fost trăite de el și fratele său, ci inventate sau luate de la alți copii, respectiv vecinii din sat. Acum am rămas cu un semn de întrebare, oare care dintre ele au fost trăite personal? Dacă voi mai avea ocazia să îl întâlnesc, cu siguranță acest aspect va fi lămurit.
Copilăria scriitorului nu a fost una ușoară, dar, pentru că a știut să o trăiască frumos, a căpătat farmec. La fel e și copilăria mea, plină de farmec. Îmi plac vremurile în care trăiesc, dar cred că m-aș fi descurcat bine și în acele vremuri. Fragmentul din carte, cel mai interesant pentru mine, a fost cel în care Dan Coman ne-a învățat limba păsărească. La întâlnire am aflat că el și-a amintit limba copilăriei cu greu. Pentru copii e chiar ușor de reținut și amuzant în același timp. De asemenea, mi-a atras atenția și fragmentul în care scriitorul, împreună cu tatăl său și câțiva vecini, au plecat noaptea prin pădure, cu televizorul după ei. Intenționau să caute semnal pentru a viziona Campionatul de fotbal. Au avut mare curaj să meargă noaptea prin locuri periculoase, dar dorința a fost prea arzătoare și au riscat.
Întâlnirea cu Dan Coman a fost una prețioasă! Aștept cu nerăbdare și interes și altele asemenea.
Maximilian Mazilu
Întâlnirea cu Dan Coman a fost frumoasă. Tare mult mi-a plăcut cum a răspuns și cum ne-a povestit întâmplările! Nu m-aș fi gândit la faptul că de la un simplu joc pe calculator, a făcut o carte. Mi s-a părut interesant acest lucru, deoarece adulții nu se mai joacă pe calculator, ba din contra, ei vor ca oamenii să nu le mai folosească și să își petreacă timpul pe afară. M-a impresionat cu răspunsul său când l-am întrebat dacă a fugit vreodată de acasă. Să iei microbuzul și să pleci în alt sat doar pentru un meci de fotbal fără permisiunea nimănui sună absurd. Chiar dacă avea multă libertate în acel sat, asta nu înseamnă că trebuia și să plece din el. În plus, am înțeles faptul că, în vremea comunismului, copiii aveau vacanțe mult mai interesante. Totuși eu cred că noi trăim o viață mai ușoară față de cei care locuiesc la sat. Ce întâlnire minunată, aș dori să mai particip la o întâlnire cu Dan Coman!
Eric Toma
Acum două zile, în Sala de Festivități, scriitorul Dan Coman a venit în vizită la Colegiul, National cu ocazia Filitului. A fost ceva neobișnuit pentru mine, deoarece eu nu m-am mai întâlnit cu un scriitor niciodată, să am oportunitatea să îi adresez întrebări sau să pot lua un autograf de la el. Mi-a plăcut faptul că scriitorul a acceptat să dea din timpul personal pentru a veni și a ne răspunde la întrebările noastre. M-a uimit faptul că acest scriitor, chiar dacă e serios, încă se mai joacă pe telefon. Nu prea am mai văzut adulți să facă acest lucru, mai ales cu copilul lor. M-a pus pe gânduri faptul că va simți emoții după ce va reciti cartea. Câteva lucruri interesante despre întâlnirea cu scriitorul: el, atunci când scrie pe telefon, apasă cu arătătorul fiecare literă și acesta a scris cartea deoarece a pierdut un pariu. Ce trăim noi acum este de o sută de ori mai avansat decât când el era mic și asta arată că totuși noi am evoluat, dar unele persoane nu bagă de seamă. El nu a avut telefoane și acum, dacă pui un adolescent să stea o zi fără aceste ecrane, cel mai probabil el nu va reuși.
Mi-am dat seama că această carte a fost captivantă, deoarece nu doar un fragment mi-a atras atenția, ci mai multe. Ele sunt: cel cu pităceața, când scriitorul a mâzgălit poza cu Ceaușescu și când verișorii ajung acasă la ei cu două săptămâni mai devreme. Mi-a mai plăcut atunci când autorul ne-a povestit faptul că a plecat de acasă ca să joace un meci de fotbal și voia să rămână acolo.
A fost o experiență fabuloasă și nu știam ce emoții contradictorii voi trăi. Chiar aș mai dori să se întâmple o întâlnire de felul acesta.
Ioana Mocanu
Astăzi am avut prilejul să întâlnesc pentru prima dată un scriitor. A fost o onoare să interacționăm, în cadrul Filit, cu Dan Coman. M-am pregătit pentru această întâlnire citind cartea Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi. Mi-a plăcut stilul ludic și întâmplările prin care trec personajele, iar întâlnirea cu autorul mi-a confirmat latura amuzantă și copilăroasă. Discutând cu noi despre carte, scriitorul a rememorat experiențe și emoții din anii copilăriei. L-am simțit aproape de vârsta noastră și am fost plăcut impresionată de atitudinea lui prietenoasă și caldă.
Alexandru Ghilan
În această întâlnire cu scriitorul Dan Coman am descoperit omul din spatele cărții „Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi”, acesta fiind un tată obișnuit, căruia îi place să petreacă timpul liber jucându-se cu fiul său jocuri video. Totodată, am aflat și motivul pentru care profesorul de Educație Socială, Dan Coman, s-a apucat de scris.
Referitor la carte, m-a amuzat imaginația de care dau dovadă Dan și Voichița mâzgălind poza lui Nicolae Ceaușescu, conducătorul tiran al țării din acea perioadă, necunoscând pedeapsa pe care o puteau primi dacă se afla de năzbâtia lor.
A fost prima dată când am participat la o asemenea întâlnire și m-a impresionat libertatea cu care elevii și-au putut exprima părerile despre carte la o discuție cu scriitorul. Citind această carte, am recunoscut și câteva imagini din copilăria povestită de părinții mei și mi s-a părut interesant cum cei doi frați reușeau să se distreze și să fie fericiți fără calculator, telefon și fără internet.
Matei Alexa-Dîrțu
Întâlnirea cu autorul cărții "Plictisitoarea vacanță de vară a Fraților Rățoi" a fost, pentru mine, prilejul de a primi de la autor primul meu autograf pe cartea citită. Sunt bucuros că am reușit să fac și un selfie cu domnul Dan Coman, fotografie pe care am arătat-o și familiei mele.
Mi-a plăcut faptul că am avut posibilitatea de a adresa o întrebare și că am primit răspunsul direct de la scriitor. Am rămas uimit când scriitorul Dan Coman a spus că îi plac jocurile video, playgames pe care le joacă cu al său copil, ceea ce la mine acasă nu se întâmplă.
Am aflat că această carte, "Plictisitoarea vacanță de vară a Fraților Rățoi", a fost scrisă în urma unui pariu pe care scriitorul Dan Coman l-a pierdut la un joc cu fiul său. Prezentarea cărții, făcută de un coleg dintr-o clasă mai mare, a fost foarte frumoasă și amuzantă.
Faptul că autorul aseamănă pităceața cu ciocolata Kinder din zilele noastre m-a făcut să înțeleg că în perioada copilăriei sale nu aveai posibilitatea să mănânci ce dulciuri pofteai, nicidecum să ai preferințe și mofturi.
Eu consider că sunt norocos că a mea copilărie este într-o altă perioadă, mult diferită de cea a autorului, deoarece pot juca Fifa, pot viziona un film când am timp liber, pot folosi Internetul și pot călători cu mașina.
Fragmentul care m-a amuzat mult și mi-a atras atenția a fost "Bulgarii și Dumnezeu". Oamenii din sat doreau să vizioneze la televizor un meci de fotbal și, pentru a avea semnal de la bulgari, s-au dus împreună cu părintele pe un deal înalt. Nu au reușit să vizioneze meciul de fotbal, ci au avut parte de o serie de peripeții.
Faptul că pot viziona la televizor un meci de fotbal sau un film, cu familia sau cu prietenii, în orice moment, arată că timpurile s-au schimbat și avem această posibilitate de informare și comunicare pe care trebuie să o prețuim.
Sophia Crețu
Întâlnirea cu scriitorul Dan Coman a fost un moment de neuitat, care m-a făcut să zâmbesc. Dan Coman a fost un om deschis, care a înțeles ce ne place nouă, copiilor din ziua de azi. Acesta a spus glume pe placul tuturor, făcând mulți copii să râdă cu poftă.
Ceva nostim ce am aflat despre Dan Coman este că îi plac Kinder Bueno și Kinder Pingui, dulciuri ce îmi plac și mie. Mie mi se pare copilăria fraților Rățoi din cartea lui Dan Coman, mai interesantă decât a noastră De ce? Ei bine, chiar dacă aceștia nu aveau telefon / laptop / tableta și jucării, tot au găsit o cale să facă vacanța lor cât mai distractivă. Ei au inventat tot felul de jocuri, jucându-se ceva nou aproape în fiecare zi. Asta m-a pus pe gânduri și am realizat că în ultimele zile în care am stat pe telefon, m-am plictisit de fapt. Toate jocurile erau la fel, iar la un moment tot te plictisești jucând același joc în fiecare zi. În schimb, frații Rățoi avea aproape zilnic ceva nou inventat de ei.
Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi a fost o carte plină de surprize plăcute. Un episod care m-a făcut să trăiesc un sentiment de nostalgie a fost acela când Ștefan (Ucu) și Dan îi așteptau pe verișorii lor de la oraș. Asta mi-a amintit de momentele în care îmi așteptam rudele de la București să vină în vizită la mine. Chiar dacă aceștia nu stăteau mult, nu îmi păsa, deoarece timpul petrecut împreună era plin de clipe frumoase, pe care nu le voi uita niciodată.
Surse imagini: