sacrificii
când eu îți culegeam
în coș de paie
stelele
și ți le păstram
licărind
până dimineață
pe piele
de fapt, ele mă ardeau
și îmi lăsau
semne roșii,
care acum sunt negre
și nu vreau
să mă mai uit la ele
pentru că nu mi-au plăcut
niciodată.
Tu nici nu știai că le am.
tăcere
când nu știi ce să zici,
decât să mă omori prin
cuvinte
măcar taci.
așa mă omori
cu respect.
m-ai făcut una cu pământul
m-ai făcut una cu pământul
când ți-ai izbit palmele de mine
în excesul de furie de miercuri seara
și m-ai lăsat în frig
în bătaia frunzelor
și a sufletului meu
care mă certa
că nu am alergat după tine
să te iau în brațe.
spinii
strada aceea
este renumită
pentru apusurile pe care le poți vedea
de la balcon,
dar eu cred că
niciun sfârșit de zi
nu se compară
cu acela
în care stăteam noi
îmbrățișați de un ritm legănat
înăuntru era cald
și auzeam
un zumzăit de voci pe fundal
și totuși
pe a ta o auzeam
cel mai profund
dintre toate.
mi-ai spus atunci că nu știu ce înseamnă
spinii pentru tine
și nu te-am întrebat atunci,
dar acum o fac.
în bucăți de oglindă
mi-e frică de mine
să nu mă las târâtă
iar
în haosul
din capul tău
și așa, să uit
să mai vorbesc cu mine
în oglindă
dar și așa,
oglinda e spartă
în câteva bucăți
am spart-o eu
când nu-mi plăcea
de mine.
marea
mi-e și mie dor
uneori
să vorbesc cu marea
despre tine
de o bucată de vreme
cu tine nu mai
pot vorbi despre mare.
demoni
sunt groaznici
demonii
care mă mănâncă de vie
și se urcă pe mine
îi simt de la picioare
în sus
cum șerpuiesc
veninos
pentru că vina
că nu am fost
de ajuns
este mai mare decât
ideea
că așa
m-am pierdut pe mine.
în scara blocului
sau pe la colțuri
am auzit că se nasc
cele mai frumoase
povești
între adolescenți,
când părinții
nu-s acasă
și orele la școală
nu mai sunt obligatorii.
Cică tot acolo
un el în vârstă
o ajută pe o ea în vârstă
și împreună
urcă scările
cu pungile pline
de la piață,
asta se întâmplă
sâmbăta.
Duminica îi vezi
tot pe ei,
doar că în haine bune,
merg
la biserica din cartier
și se întorc
la prânz.
când ea face
de mâncare
miroase tot blocul,
se știe atunci că
vine fata mare
în vizită.
uneori
mai lasă oamenii
căni de cafea
neterminată
cu urme de ruj
roșu pe margini,
cu siguranță că e de la
vecina de la șase,
abia mutată.
alteori
podeaua devine
un fel de scrumieră mai mare,
așa e pentru fumători,
mai ales iarna.
în rest, scara blocului e doar
pentru
certuri minore
între
adolescenți rebeli
și părinți răi,
sau, cum am zis,
pentru îndrăgostiți.
e ca o casă
cu multe acasă,
e o înțelegere
tacită
și bine respectată
între cei care folosesc
liftul în mod repetat,
dar și pentru cei
care vor să facă sport
urcând scările.
eu nu știu,
așa am auzit.
eu stau la casă.
Comentarios