“Ne abandonăm visurile, de teamă că am putea eșua; sau, mai rău, de teamă că am putea reuși.” (William Forrester)
În căutarea lui Forrester (Finding Forrester) este un film american din anul 2000, regizat de Gus Van Sant, având în centru întâlnirea dintre un tânăr licean, pasionat de scris și de lectură, și scriitorul William Forrester. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Sean Connery (William Forrester) și Rob Brown (Jamal Wallace).
Povestea întâlnirilor celor două personaje se construiește și se desfășoară pe un fundal tensionat, într-un decor substanțial, al unei lumi care pare în imposibilitatea de a se descoperi, de a-și valorifica potențialul și resursele. Decorul cald, care îmbină culorile și non-culorile, înglobând jocul luminilor și al umbrelor, definește trăsăturile, hotarele sensibile ale unei lumi care nu își mai găsește țelul și matca, ocolind cu teamă și îndărătnicie sensibilitatea, frumusețea, bunătatea și dăruirea. Luminile calde care centrează priviri lucide și convergente, devotate aceluiași ideal, dezvoltă latura unei lumi hipersensibile și vulnerabile care își caută, în tăcere, mentorul. Contextul universului descentrat, profund dezechilibrat, dezvăluie o dimensiune a contrariilor, la granița subtilă dintre evoluție fulminantă și platitudine, rigiditate, conservatism și expansiune, detașare și sensibilitate, distanțare și empatie, superficialitate și profunzime, teamă și dorință, efort, greutate și ușurință, implicare, fervoare și renunțare, neutralitate.
Oglinda acestei lumi smulse din rădăcinile stabilității și verticalității sale aparente sunt chiar tinerii care traversează coridoarele școlilor cu emoție, cu o neliniște ce se amplifică progresiv, legată, în principal, de posibilitățile unei lumi care, în aparență, le poate oferi totul. În condițiile impuse de o lume a excluderii, a închiderii, a marginalizării, distanțării, individualismului și intereselor, adolescenții își croiesc aripile din mătasea rece, iernatică, a unui destin pe care îl încălzesc cu mâinile lor. Avântul lor devine sursa unei lumi mai bune și mai receptive, mai blânde și intuitive cu nevoile oamenilor, cu nevoia lor profundă de afiliere, de iubire și dezvoltare. Calea bătătorită a visurilor mărețe pe care tinerii nu contenesc să le dorească atinse este tocmai puntea care tinde să se așeze la marginea unui spațiu al salvării, al propriei identități, al lumii devenite nucleu, centru integrator al emoțiilor și aspirațiilor, și nu doar simplă orbită, deplasată din matca sa centrifugă și fremătătoare.
Tânărul student afro-american Jamal Wallace, pasionat de baschet și, în egală măsură, spre surprinderea profesorilor, dintre care se detașează conflictual profesorul Robert Crawford (interpretat de F. Murray Abraham) și a persoanelor din jurul său, de citit și de scris, își conturează drumul în viață, cultivându-și talentul prin muncă asiduă și perseverență și urmându-și visurile cu răbdare și migală. Conștient de valoarea lucrului bine făcut, Jamal înțelege nevoia de a se dezvolta, de a munci pentru a deveni mai bun. Datorită rezultatelor excelente obținute la mai multe evaluări, primește o ofertă din partea unei școli particulare de prestigiu pentru a se înscrie și a urma cursurile în această instituție de învățământ.
Șansa lui este întâlnirea întâmplătoare cu scriitorul William Forrester. Jucând baschet pe terenul aflat în apropierea imobilului unde locuiește acesta, Jamal și colegii săi observă de fiecare dată un bătrân misterios care privește orașul de la fereastra apartamentului său, la unul dintre etajele clădirii. Surprinși de prezența personajului enigmatic, tinerii îl poreclesc „Fereastră”. Fiind provocat de prietenii din cartier, Jamal pătrunde în apartamentul locatarului necunoscut și descoperă că este locuit de un bătrân ursuz. Surprins de acesta, tânărul se grăbește să părăsească imobilul și să se întoarcă la prietenii săi care îl așteptau în apropierea clădirii, dar constată ulterior că și-a uitat rucsacul în apartamentul bătrânului. Revine pentru a-și recupera ghiozdanul, iar locatarul i-l înapoiază, mustrându-l aspru pentru intenția de a pătrunde în apartamentul său. Găsind caietele cu scrieri în geanta pe care o uitase în apartamentul vârstnicului, Jamal constată că acesta i-a însemnat numeroase paragrafe și pagini din textele sale, corectându-le sau oferindu-i sugestii, indicații pentru a le îmbunătăți.
Cu timpul, bătrânul locatar misterios, care se dovedește a fi chiar scriitorul William Forrester, a cărui operă Jamal o studiază la școală, îi devine tânărului mentor, ajutându-l să se perfecționeze și să își fructifice abilitățile, inițiindu-l totodată în arta scrisului. Descoperind talentul și posibilitățile, resursele intelectuale de care adolescentul dispune, scriitorul acceptă să îl îndrume și să îl primească în apartamentul său pentru a se întâlni și pentru a-l pregăti pe Jamal, oferindu-i sfaturi prețioase și adevărate lecții de viață. Vârstnicul scriitor trăiește singur în apartamentul plin de documente, de obiecte vechi și de cărți, izolat de lumea înconjurătoare, pe care o consideră acaparatoare, indolentă, superficială și meschină. Tânărul Jamal este fascinat de apartamentul scriitorului și de multitudinea cărților pe care acesta le posedă, încăperile devenind veritabile temple de obiecte însemnate, în timp ce holurile înțesate se desfășurau asemenea unor coloane și coridoare labirintice. Cărțile însele păreau, deopotrivă, încăperi fantomatice, aproape imperceptibile, insesizabile, ale unui labirint pe care locatarul parcă îl crease în apartamentul său. Inițial, Jamal nu a fost bine primit de către bătrânul care i-a cerut să nu revină, spunându-i chiar să îi scrie un text care să conțină mai multe motive pe care ar trebui să le ia în considerare pentru a nu se mai întoarce la apartamentul său. Tânărul insistă să îl revadă pe bătrân și să discute cu el, ulterior vorbind mereu cu acesta și vizitându-l în fiecare zi. Studiind la școală textul lui William Forrester și căutând date și fotografii ale autorului, Jamal își dă seama că l-a cunoscut cu adevărat pe scriitor.
Povestea antrenează numeroase figuri și detalii de o luciditate surprinzătoare. În egală măsură, coerența și profunzimea acestora facilitează stabilirea unor conexiuni firești, care pot fi întotdeauna actualizate, filmul fiind, în esență, despre posibilitatea de a alege, despre nevoia de a conștientiza importanța unei decizii și de a fructifica această posibilitate, dar și despre construirea propriei identități în raport cu lumea înconjurătoare și cu oamenii apropiați și regăsirea unor idealuri mai vechi, care nu s-au pierdut și nu au apus odată cu trecerea anilor, ci au rămas active în subconștientul latent. Din această perspectivă, relația dintre tânărul Jamal și scriitorul William Forrester se bazează pe înțelegere și dăruire, pe reciprocitate, pe descoperirea unor trăiri, sentimente și emoții noi prin prisma comuniunii cu ceilalți oameni și a nevoii omului de afiliere, de înțelegere. Jamal își construiește drumul în viață, dorește să devină mai bun, să se perfecționeze și are nevoie de un mentor care să îl sprijine, să îl îndrume, să îl inițieze în universul fascinant și infinit complex al vastelor lecturi și scrieri pe care le studiază cu pasiune. Jamal are nevoie însă de un mentor diferit de profesorii lipsiți de empatie și de înțelegere de la școala prestigioasă unde învață. Relația dintre cele două personaje fundamentează astfel o comuniune strânsă, o legătură puternică, salvatoare, bazată pe sprijin necondiționat, Jamal și scriitorul ajutându-se mereu la nevoie, dar și pentru a se descoperi și pentru a-și regăsi dorințele, visurile și idealurile uitate, a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi și a se bucura de frumusețile nebănuite, mărunte, de prea multe ori uitate sau trecute cu vederea, ale vieții.
Pe de altă parte, adolescentul îl inspiră pe scriitor să depășească solitudinea absolută, autoimpusă care s-a instalat în locuința sa și să încerce să devină mai receptiv și mai deschis față de lumea înconjurătoare. Jamal îl încurajează astfel să se deschidă către universul exterior, să găsească lucruri noi de care să se bucure și în afara apartamentului său, de exemplu să observe păsările rare și să le fotografieze nu doar de la fereastra locuinței sale, ci și din mijlocul naturii pe care o iubește atât de mult. Vârstnicul primește cu bucurie inițiativa adolescentului de a ieși împreună la o plimbare, discutând lucruri pe care Jamal nu le mai auzise despre viața scriitorului. Mai mult decât o legătură de familie prin înrudirea de sânge, ceea ce rămâne este conexiunea într-o familie de spirite puternice, creatoare, dintre maestru și discipol, experimentat și începător, tată și fiu, într-o permanentă schimbare de roluri în oglindă, fiecare punându-l în lumină pe celălalt, sprijinindu-l să devină ceea ce este în esența identității lui, modelare mutuală posibilă datorită acelei forțe care mișcă universul, care deschide calea întru adevăr – iubirea, în forma prieteniei și a admirației care păstrează omul în frumusețe și tinerețe lăuntrică.
După moartea lui William Forrester, cheile apartamentului său îi sunt înmânate lui Jamal care, îndurerat de dispariția sa, citește îngândurat ultima scrisoare de la acesta, primită după ce scriitorul s-a întors în Europa pentru a-și revedea meleagurile natale pe care a fost nevoit să le părăsească din cauza conflictelor, cu mult timp în urmă. În această scrisoare, bătrânul îi mulțumește lui Jamal și îi mărturisește faptul că îi este profund recunoscător pentru că a apărut la timp în viața lui și l-a încurajat și inspirat să își urmeze visul de a-și revedea ținuturile natale. Bătrânul îi scrie lui Jamal că ar fi fost prea târziu pentru el dacă nu i-ar fi fost la timp alături și nu l-ar fi ajutat să părăsească spațiul restrâns al apartamentului de care se simțea atât de legat.
În esență, filmul transmite, cu luciditate și sensibilitate, un mesaj strâns legat de recunoștință, de încredere, de alegerile care ne definesc, de posibilitatea de a decide în viață și de curajul de a lua o hotărâre definitorie, de lucrurile minunate care ni se pot întâmpla la fiecare pas în evoluția noastră, dacă suntem cu adevărat deschiși, dispuși să primim cu încredere elemente de noutate în viețile noastre, de posibilitatea regăsirii și îndeplinirii unor idealuri și visuri, descoperirii unor noi viziuni și perspective asupra universului înconjurător la orice vârstă.