We are merely explorers of infinity in the pursuit of absolute perfection (G. H. Hardy)
An equation means nothing to me unless it expresses a thought of God (Srinivasa Ramanujan)
Lansat în 2016, filmul The Man Who Knew Infinity (Omul care a cunoscut infinitul), în regia lui Matthew Brown, este o dramă biografică, axată pe povestea emoționantă a genialului matematician indian Srinivasa Ramanujan (1887-1920). Filmul este inspirat din fapte reale, transpunând pe peliculă cartea scrisă pe acest subiect în 1991 de către Robert Kanigel. Cea mai mare parte a filmărilor a avut loc la Trinity College, Cambridge.
Filmul își propune nu doar să aducă în prim-plan evoluția matematicianului, conturându-i trăsăturile morale deosebite, dar și contrastul dintre două societăți fundamental diferite, așa cum se prezentau ele la începutul secolului al XX-lea: cea tradițională indiană și cea aristocratică britanică. Ramanujan este un om cu o inteligență și o ambiție impresionante, care nu pot fi anihilate de sărăcia extremă în care trăiește în Madras, India. Pentru a nu-și lăsa munca să se piardă, îi trimite o scrisoare cu manuscrisele lui profesorului de matematică de la Cambridge G.H. Hardy, căruia îi atrage astfel atenția, și care îl invită în Anglia pentru a lucra împreună. Nevoit să aleagă între familie și matematică, Ramanujan își părăsește locurile natale și îl acceptă pe Hardy ca pe un mentor spiritual, în încercarea de a se autodepăși și pentru a-și putea publica rezultatele.
Ramanujan este interpretat de Dev Patel, care, la fel de profund ca în rolul din filmul Lion (apărut în același an) pentru care a fost nominalizat la premiul Oscar și în care portretizează un indian crescut de o familie australiană, reușește să întruchipeze o persoană neînțeleasă de societatea tradițională simplistă în care trăiește, refugiindu-se în pasiunea sa pentru matematică. Profesorul de matematică Hardy este interpretat de către Jeremy Irons, laureat al premiului Oscar, care a realizat un rol remarcabil în evidențierea trăsăturilor specifice unui om sobru, aristocrat, dar care în timp devine un sprijin pentru integrarea matematicianului indian în societatea conservatoare de la Cambridge. De altfel, până la un punct, conservatorismul, dus uneori până la extrem, este în mod neașteptat un punct comun între cele două societăți aparent opuse între care pendulează personajul principal; în ambele societăți, elementele care contravin tiparelor acceptate sunt respinse. Până și ploaia este un element comun caracteristic celor două lumi: soarele apare în momentul în care Hardy îl anunță pe Ramanujan că i s-a publicat prima lucrare. Linia melodică, creată de către Coby Brown, este originală și reflectă ambele culturi asociate în film.
Scenariul este scris inteligent și sincer, fiind destul de ușor de urmărit, deși conține câteodată referiri la elemente matematice complicate. Dialogurile dintre Hardy și Ramanujan evidențiază perfect și firesc evoluția relației dintre cei doi, de tip maestru – discipol la început, care se transformă spre final într-o relație între egali, iar familiaritatea cu care cei doi ajung să comunice emoționează. Ramanujan lega ideile sale științifice de tradiția poporului său, justificându-și teoriile matematice prin vise profetice dăruite de zeița hindusă a prosperității, Namagiri, ,,o ecuație nu are niciun sens pentru el, decât dacă exprimă un gând divin”.
Cei doi matematicieni se deosebesc doar dintr-un punct de vedere, credința fiecăruia: Hardy este ateu, nu crede în ceva ce nu poate fi demonstrat, dar totuși ajunge să creadă în Ramanujan, după cum credea în matematică. Spre deosebire de el, matematicianul indian este dedicat cu toată ființa lui religiei hinduse, fapt dovedit nu doar de modul în care îi vin ideile, ci și de acțiunile lui pe parcursul filmului. De exemplu, când ajunge în camera sa de la universitate, scoate din valiză două statuete ale zeilor hinduși, pe care le spală și le așază cu grijă pe birou. Este o deschidere frumoasă spre un orizont de spiritualitate faptul că au fost adăugate pe alocuri tradiții specifice indienilor, precum tăierea părului care reprezintă un sacrificiu, o jertfă, atingerea picioarelor care este un semn de respect, adorație, venerație față de înțelepciune, marea a cărei traversare este interzisă, firul roșu care, după spusele lui, îl apăra de spiritele rele.
Filmul prezintă matematica într-un mod original, atât ca pe o artă a minții, cât și ca pe o artă a sufletului, matematicianul fiind, în fond, artistul suprem. Această comparație este vizibilă în mai multe momente ale filmului. Destăinuindu-se soției lui, își compară cartea cu formulele deduse de el cu un tablou, pictat în culori pe care nu oricine le poate vedea. Pentru el, pasiunea pentru matematică este viața în sine, dar față de oamenii cu care trăiește, aceasta duce la singurătate spirituală. Toți cred că el iubește cifrele mai mult decât iubește oamenii, ceea ce este, într-o oarecare măsură, adevărat. El găsește în matematică o evadare, un mod prin care se afirmă și se deosebește de ceilalți, o împlinire a destinului său, a chemării sale excepționale. De aceea, dorința lui este să găsească alți oameni care văd ,,culorile” și le înțeleg. Din această cauză, după ce îl întâlnește pe Hardy, își dorește cu atât de multă ardoare aprobarea lui. Tot astfel și Hardy privește matematica drept un refugiu, un mod prin care poate atinge infinitul, căci acest act, în adevăratul lui sens, se referă la amprenta pe care ei au lăsat-o asupra lumii, ei vor trăi în eternitate prin formulele lor.
De asemenea, Ramanujan este conștient de condiția artistului pe care îl întruchipează și de faptul că fără sacrificii nu există rezultate și că singura șansă de reușită implică abandonarea temporară a tradițiilor poporului său și integrarea într-un mediu nu totdeauna primitor. Mai există, desigur, grăitoarele momente care îi conturează personalitatea unică lui Ramanujan. Ambiția este o trăsătură definitorie: în lipsa acesteia nu ar mai fi traversat niciodată marea și nu ar mai fi simțit dorința arzătoare de a fi păstrat în istorie ,,Acum vedeți o sticlă, dar vă promit că veți vedea un diamant”, a spus el unui funcționar britanic la începutul filmului. Dar și mândria lui joacă un rol important, ea îl face să se autodepășească mereu, deși Hardy îl avertizează că prin această mândrie îi poate provoca pe matematicienii faimoși, care fac parte din elita de la Cambridge.
Speranța este un gând salvator, o trăire luminoasă omniprezentă în devenirea personajelor, conturând destine. Speranța îl salvează pe indian de la moartea prezisă de doctori atunci când era bolnav de tuberculoză, dar mai ales îl ajută să treacă peste momentele dificile în relația sa cu matematica. Scrisorile de la familie sunt speranță, iar în perioada în care nu le mai primește, lumea din jurul lui se destramă asemenea zidurilor unei clădiri, construite în ani de muncă. Dar, când primește din nou o scrisoare, tăria lui de caracter renaște, își reconstruiește spiritul frânt de boală, renaște din propria-i cenușă asemenea unei păsări Phoenix, depășindu-și propriile limite ale genialității. În momentul în care este respins ca membru al Trinity College, Cambridge, moralul îi scade, dar totuși speranța îi este menținută de Hardy, care îi seamănă în mai multe privințe decât ar părea. Hardy spune la un moment dat: ,,Pentru mine, viața a fost mereu matematică”, deci probabil că se vede pe el însuși în Ramanujan, și din acest motiv simte nevoia să îl încurajeze. Ca urmare, pledează pentru acceptarea lui ca membru al Societății Regale (societate destinată oamenilor de știință cu realizări excepționale), iar după ce obține numirea lui în cadrul acesteia, prezentând extraordinarele lui contribuții în domeniul (divin pentru Ramanujan) al matematicii, îl conduce înapoi la Cambridge, unde este primit cu entuziasm de către toți profesorii și devine primul indian ales ca membru al Trinity College.
Un alt personaj important din film este matematicianul Littlewood (interpretat de Toby Jones), care, prin natura sa cordială, îi dă încredere sine indianului încă din prima clipă când se întâlnesc în fața colegiului. De asemenea, Littlewood are un rol vital în formarea legăturii dintre Ramanujan și Hardy, căruia înaintea plecării la război îi scrie ,,Ramanujan este un miracol, depășește orice definiție a genialității pe care o știu, pentru el fiecare număr pozitiv este un prieten apropiat, trebuie să ai grijă de el, voi doi aveți un război de purtat”. Deci Littlewood a văzut încă de la început că în inima indianului se afla propria reflexie a lui Hardy, care în cele din urmă a înțeles această asemănare.
Filmul este pigmentat cu nuanțe de umor englezesc, care fac ca presiunea din momentele dramatice să fie mai puțin resimțită – câteodată chiar și lumea cifrelor îi ajută pe protagoniști să depășească mai ușor impasurile, cum ar fi cele pricinuite de intrarea Angliei în Primul Război Mondial. Deși o parte din acțiunea filmului se petrece în timpul războiului, acesta este văzut ca un element colateral (de exemplu, prin apariția spectaculoasă a unui dirijabil în curtea Trinity College), care nu poate influența cursul matematicii, deși se spune la un moment dat că mulți tineri matematicieni de perspectivă și-au dat viața pentru o bucată de pământ – însuși Littlewood apare îmbrăcat în uniformă militară, dar evită să vorbească direct despre război.
Filmul are un mesaj puternic: nu trebuie să ne oprim din a visa și a lupta pentru ceva ce iubim, și din acest motiv merită văzut, chiar și de cei care nu sunt pasionați de matematică. Așa cum spune la un moment dat Hardy, “suntem simpli exploratori ai infinitului, în căutarea absolutului, noi nu inventăm aceste formule, ci ele există deja, și așteaptă ca cele mai luminate minți să le intuiască și să le demonstreze”.