top of page
Teodor Munteanu

„secundele astea răpite de un gând/cu o aripă de raze, cealaltă bălăcindu-se-n mormânt” (Poezii)


Axele nu se mai intersectează


definiți-mi-o, dom`le,

să mi-o imaginez cum trebe` !

dreaptă ca Yggdrasil,

curbată ca-n Jugendstil,

conectată ca Sefirot

la lume, prin net, tot un nod.


În conul lămpii de veghe,

încerc să-mi dezleg

firul gândirii împleticit-n

pletele-i. sunt un pescar bleg.

Nici undița s-o țin dreaptă nu mai pot...

când concentrice unde stârnești în râurile venelor mele,

mă las pradă Loch Ness-ului din al ochilor tăi

- vârf în parabola amiezii -

hiperorbitor spot.


Irațional ca un plod

converg spre tine.

Divergentă ca o gândire

umană complexă

ești pur imaginară...





Încălcarea dreptului la timp


capul fixat între presele hidraulice ale blocurilor.

ceafa rezemată de igrasie, usturătoare ca șmirghelul.

graffiez cu dalta de meninge, sprayez cu sânge:

„ zilele astea de weekend cu miros de portocală

un sfert coaptă pe parbrizul vreunei dacii,

orele astea pătrunse până-n gât

de colonia primăverii în sticluțe de furnici

ce-mi mușcă spinarea linsă de un brici

mâneru-i tatuat de articulațiile cu vene străvezii ale unui păianjen,

minutele astea fracturate în așchii, flinte

cioburi de ghinde

pentru cuibul porumbeilor sprijinit de umărul

coclit al lui Ștefan cel Mare,

secundele astea răpite de un gând

cu o aripă de raze, cealaltă bălăcindu-se-n mormânt

la trei ierarhi, vizavi de mustața lui Cuza,

secundele

mai fremătătoare ca plopii

închinați apusului de soare,

secundele îmbăiate-n undele

părului tău de păcură din Păcurari,

secundele aliniate în fața cizmelor cu ținte ale morții

câți newtoni de forță bestială să le răpună carapacea unsă cu ceară?

curbată ca a ta nară, babe

ce-și aruncă galbenul-pară peste

livezile la doi pași de Iași.

o secundă țip!

ochii injectați de cuie

mânjite cu ulcerațiile lui Iisus

îmi atârnă de yo-yo-ul nervului optic

asupra lanurilor păcuroase din Negrești.

mi se stoarce cristalinul ca o cârpă peste porumb.

îmbucurător pentru țărani. speranța încă a unei recolte.

patru secunde țip!

mai ceva ca un porc la tăiere

mai tare ca un greiere fără coșmelie

divorțat de albină, șomer, cu arterele/venele risipite-n vânt

cu lungi antene la pământ.


solzii mi se desprind lanțuri-lanțuri de șira spinării

și biciuiesc balcoanele gata-gata să cadă-n

vreo gură de canal, vreun ghiveci vizitat 24/7 de furnici.

fiece păduche cu picioare-scobitori și buze-stropitori

se plantează în gingii &sapă tuneluri până la rădăcina nervilor.

corpul butucănos se strecoară între prea strâmte sinapse și ouăle din pântec

(explozive)

vor să-mi asalteze nările plângânde.

sec-

sec-

sec-

sec precum tractul meu urinar, traheea mea

cu pereții de var

căzut în ceștile de cafea, ceai

cu bulele țepuite de-un pai

baloane curcubeene alunecând pe-o gură de rai

tot a ta, iubito

pe-un femur de plai

sticlos ca un mojito.


valuri de corbi răpun

crengi de alun și rămurele

flexate-n vânt ca pingelele

de rândunică, fleșcăită păsărică.

mai am doar o secundă

până ce la gât mi se-noadă flocoasă fundă

& o folosesc

încă o dată să te mai privesc...

"atât."

(mi-e inscripționat pe frunte cu pământ)





Albă-ca-zăpada


crivățul îmi suflă prin venele umflate de furie și dor

ceața cade peste albul ochilor

ca o vată de zahăr servită pe jumătate

de cea care a fost

cealaltă buclă la coșul de gunoi

mâncat de vreme și vulcanic puroi


să fi văzut cum i se încolăcea coca în jurul degetelor

de albă-ca-zăpada postmodernă

și cei 7 pisici

un măr în grădină la bunici

fundal roditor de inimioare pe insta

însă, în prim-plan:

ochii ocean conturați de tentacule.

la S de pontonul nisipiu,

2 nautilus mustăcind viu

bluzița înspumată

... și cum mă mai privea subtil

printre șuvițele jugendstil

ușor ondulate de nalbele-i coate

de briza ce îmi suflă prin venele

fără pâslă (săracele), umflate

de extaz și amăgire

&

pe după lentilele de ger,

făcând furori, își rotea uneori spre mine

sferele de înger


***

miezul nopții. sub birou

trag din buze mincinoase

pianul toarce

alături torc vise păroase



Emoție de primăvară


mă interesează nespus

unduirile genelor pe lacul apus

la subțiorii norilor chimici de mărar

transferați prin al nărilor portal arar

direct în tremurul palmelor mele de var

stins în pauza de respirație,

când mi-ai insuflat acea emoție de primăvar-

crudă inspirație, ce-o reculeg cu clești amar

ca pe o poamă verde întinsă la ferestre de cleștar


& brusc puful de păpădie – dorința timpurie –

se împrăștie pe aripa sâmbetei...





Nu scapi


orice miros

distilat prin tuburile de filigran negru ale poamei ei

coapte sub soare orbitor

sau sub LED-urile din laborator de chimie

pâlpâirile mulate pe firele de tramvai meduza electrică din piața unirii

izul stors din șal

se dizolva în aromatică amintire

știam atunci că încă mai eman iubire

și că nu poți acoperi așa ușor mireasma violet, vibrantă ca un tal de fluture

filtrată prin porii ei gentili

să-ți răcorești pleo-apele la umbra unui robinet

să-ți lași ceafa lin pe spinarea cearceafului

să-ți ploi rândurile cu lichid cefalo-rahidian și să speri

măcar vreun impuls să nu te strige mamă să nu fie împletit din roua ochilor mângâindu-ți șoldul de burete

să îmbrățișeze solipsismul howling at the hollow moon

nimic

nici relaxarea mentolată nici explozia controlată la subțiorile foii

nu sunt deajuns să scap de sub dopul sticluței de elixir violet

ce-mi îmbăiază țevile roșii-brune la ora 8

când îți strecor acest poem

în poșetuță lângă biletul de tramvai ruj termos de ce-ai?



Dis-torsio/nare


imaginea ancăi vibrează în ploaia electrică

se distorsionează ca un miraj într-o oglindă spartă.

purici pe ecranul feței ei. unii cad în căușul palmei mele

adânciți în lacrimi proiectate pe PC

ploaia își înoadă excesiv vălul de fulgere

ca să dovedească ceva nu știu ce

imaginea ancăi își întinde vârfurile spre colțurile lumii

chiar cu riscul de a se frânge

la fel ca o cârpă îmbibată în oțet

stoarsă peste pleoapele ciocârliilor, genele soarelui

fruntea lunii coada luceafărului nesfârșită

ca o diademă-n părul ancăi

ce-și întinde punțile de basm

asupra baloanelor ancăi gâlgâind a aghiasm


blue blurred lines piercing through her eyes

like Vines so lively – they mesmerise





Fantasmaorgie (Phantasma-gory)


ridică-te de la măsuța de cafea

cu genele fâșâinde și sticlinde

ca șerpi de peruzea

cu pleoapele spoite-n oglinda de sardea

pupilele găurite în roz de acadea

că nu te spargi ca un pahar

cu suc de lună, umbreluță de ienibahar

mi-e dat în dar

de un seraf cu aripi de pilaf

din dulapul lăcuit cu flori de var

cu rotițe dințate zbârnâind maniacal

(e vorba de al meu encefal) coperit cu armură de granit

pe temporalul lob e întipărit un păinajen cu 13 picioare și cu abdomen de meninge

ca un grapefruit decojindu-se de petale și sângele ce frige

el se scutură din încheieturi și mă ninge

cu amintiri pâlpâinde

iar pe cel frontal

pipăind cu genele

ca printr-un portal

fluturi purtători ai chipului tău apar

cu trompe moi îmbăiate-n ale șampaniei cicori

îți dezvelești alene mormanul de aripe și antene

prin porii pielii fluieră simfonia sferelor șatene

(n.a : ochii tăi perfecți ca hexagonul unei arene)

Liberă, ieși afară la iarbă fresh și adormi

Înfășată în murmur de pomi

Întinsă sub stele origami – pisi fuchsia

ce, neatentă, a vărsat pe cer lăpticu lu mami

iar calea lactee a luat naștere sub chipul și asemănarea ta

sub discoballul ochilor rotindu-se amețitor

urmărind coada cometelor, luceferi, lotuși swarowski

ciocniți cu zăngăt de cristal armani & pietre de la zara

mi-aș cataloga elogiile într-un tabel excel, cu riscul asumat de-a-ți face capul calendar

dar uite că sara

și-a aplecat demult șoldul ca para

caramelizată, de-un satelit voiajor imortalizată

& scoliozată ca transaplina. (învinsă, rușinată de asemenea discurs, își apleacă spinarea peste întreagă țara)


Teodor Munteanu, clasa a XI-a D



Surse imagini:


1. Salvador Dali, Archeological Reminiscence of Millet's Angelus - https://arthistoryproject.com/artists/salvador-dali/archeological-reminiscence-of-millets-angelus/




159 views

Comments


bottom of page