Scenariul comun ar începe cu festivitatea de absolvire, cu banchetul, cu o vară liberă, ce e destinată doar amintirilor, pentru a se termina (deși traseul abia începe) cu o zi de toamnă târzie, în care se deschid ușile facultății.
Uneori așteptările pe care ni le facem nu corespund cu realitatea, uneori anumite momente întârzie să apară, anumite experiențe se schimbă, însă toate își urmează cursul lor, iar sentimentul că ești în locul potrivit la momentul potrivit este mereu prezent atunci când faci ceea ce îți dorești.
Astfel ar începe experiența mea legată de trecerea de la liceu la facultate. Am urmărit mulți ani la rând procesul prin care trece fiecare elev. Obișnuiam să mă uit pe un geam de la etajul al doilea al școlii la elevii ce se adunau în curtea interioară și îmbrăcau robele lungi, făcând poze și îmbrățișându-se cu toți cei dragi. Uneori apare o urmă de nostalgie când te gândești, pare că liceul s-a terminat, iar toate cuvintele profesorilor despre “cea mai frumoasă perioadă din viața cuiva” se adeveresc. Însă a te cufunda în aceste amintiri ce vor rămâne clar imprimate în sufletul tău nu trebuie să te împiedice din a te deschide spre ceva nou. Deși facultatea nu e liceu, deși vorbele acelea se aud mai des despre cei patru ani până la maturitate, despre adolescență, fiecare perioadă își are farmecul ei.
Iar asta mă aduce la contextul actual. O zi de toamnă târzie. Festivitatea de deschidere. O adunare fizică, în campusul facultății, pentru a oferi viitorilor studenți motivația că normalitatea va reveni și că astfel începe o experiență nouă pentru ei, de care trebuie să se bucure din plin.
M-am confruntat de multe ori cu indecizii legate de viitorul meu, mi-a fost greu să mă hotărăsc ce vreau să urmez și să pun pe umerii mei ideea că această alegere, ce îmi aparține complet, este primul lucru pe care îl fac ca adult. Și cred că fiecare persoană ar trebui să fie la fel de sigură și de mândră cum m-am simțit eu când am pășit pe holurile facultății și mi-am dat seama că am făcut alegerea corectă. Oportunitatea de a întâlni oameni noi, descoperirea unor noi materii, schimbarea drumului pe care îl știai pe de rost de atâția ani până la liceu și înapoi, toate acestea fac parte din farmecul facultății.
Mereu am fost pasionată de domeniul real, astfel mi-am dat seama că vreau să îl aprofundez. De aceea am decis să urmez cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare, din cadrul Universității “Gheorghe Asachi” din Iași. Din data de 1 octombrie 2020, programul meu a început să se schimbe, mergeam să întâlnesc oameni complet diferiți, profesori cu totul noi și să îmi caut drumul prin clădiri în care nu mai pășisem, ce transmiteau un alt aer decât cel pe care l-am cunoscut opt ani de zile. Așa a început lista mea cu profesorii preferați să se mărească, așa am reușit să înțeleg câte lucruri se ascundeau în spatele unui singur domeniu și al unei singure materii precum informatica, să îmi fac prieteni noi, să învăț mai mult singură, să știu trăsăturile fiecărui curs, seminar sau laborator.
E adevărat că experiența noastră de acum nu e aceeași cu a celor care au terminat deja facultatea și că încă sunt lucruri care trebuie să se întoarcă la normal. Sunt convinsă că fiecare are o curiozitate despre cum ar fi un amfiteatru plin cu studenți la un curs, chiar dacă ar putea părea prea mult trei ore. Și cred că ceea ce împărtășesc eu acum este doar o mică parte din studenție, din facultate, din acest întreg pe care abia am început să îl descopăr.
I-aș invita cu drag pe cei ce își doresc să urmeze acest domeniu la facultatea la care sunt și cred că fiecare trebuie să realizeze singur că se află în locul potrivit la momentul potrivit. Fie că e în căutarea înțelegerii domeniului IT sau își dorește să devină medic, emoția resimțită atunci când aparții unui loc ce te caracterizează nu va ezita să apară.
Ce m-a impresionat în mod special este faptul că am înțeles pentru prima oară cum se leagă diverse materii, ce până acum se încadrau la cunoștințe generale, în scopul pregătirii pentru o anumită meserie. Fizica a devenit acum o prezentare a ceea ce se află în spatele unui calculator, programarea a devenit detaliile ce ne permit acum să scriem într-un document, matematica a devenit o unealtă în pregătirea atâtor algoritmi, iar simple noțiuni s-au unit în ceva ce te face să înțelegi conexiunile ce există în jurul nostru.
I-aș sfătui pe cei mai tineri decât mine să aibă curaj în alegerile lor, să aibă încredere că vor simți că ceea ce fac este lucrul potrivit și să pășească pe holurile fiecărei clădiri până când vor avea acea emoție ce le garantează că au găsit ceea ce vor să facă în viitor. Îmi este dor de liceu, tuturor ne este la un moment dat, de colegi, de profesori, de cât de simple păreau lucrurile și de cât de multe amintiri mi-am făcut în acei patru ani. Însă acum deschid ochii spre o nouă etapă, îmi construiesc noi amintiri și îmi doresc pentru fiecare dintre noi să ne bucurăm de prezent, să păstrăm cu drag toate momentele importante și să nu ezităm să ne avântăm în ceva cu totul nou, deoarece sigur vom descoperi ceva la fel de frumos dacă știm să îl privim cu speranță și curiozitate.
Gimnaziu, liceu, facultate, toate sunt părți ale vieții noastre. Toate trec, dar mereu vine câte ceva nou. Singura care rămâne este emoția pe care o simțim și pe care trebuie să o căutăm mereu, pentru a fi fericiți.
Comments