Cum am început
După ce am făcut înscrierile pentru noul sezon FTC (First Tech Challenge), știam deja de ce ne vom ocupa fiecare. Am stabilit că vom fi trei băieți pe partea de programare: Daniel, Mihnea și Ștefan Cășuneanu și patru băieți pe partea de mecanică și proiectare 3D: Ștefan, Andrei, Nicodim și Ștefan Păuleț. Partea de programare și cea de proiectare 3D aduceau lucruri complet noi și diferite de tot ceea ce făcuserăm până atunci. Era o adevărată provocare să învățăm toate acestea. Știind că vom fi nevoiți ca peste câteva luni să le punem în aplicare, am vrut să dăm totul încă de la început. Știam că am fi pierdut din timpul nostru liber, dar totodată eram conștienți că bucuria va fi imensă în luna martie a anului 2020, când avea să se desfășoare etapa regională a concursului.
În ceea ce privește partea de programare, Daniel, Mihnea și Ștefan Cășuneanu au stabilit că e nevoie ca vara aceasta să rupă din timpul lor liber și să îl dedice învățării unui nou limbaj de programare: JAVA. Întrucât acest limbaj de programare nu se studiază la școală și era complet nou pentru ei, singura lor sursă era internetul. Așa că au fost nevoiți să studieze singuri de pe tutorialele găsite pe Youtube și de pe site-urile specializate în JAVA. Au fost nevoiți să împartă acest proces în două: cea în care învață limbajul propriu-zis și cea în care învață Java specializat pe partea de robotică. La început au fost puțin speriați de faptul că trebuiau să parcurgă și să învețe ceva nou, de la zero, fără niciun ajutor din partea nimănui, dar apoi au realizat că singurul mod prin care putem să trecem cu toții prin aceasta și să ne descurcăm bine era lucrul în echipă. Astfel, ei se întâlneau la FIKA, de cel puțin două ori pe săptămână, pentru a discuta și a rezolva împreună toate nelămuririle și toate problemele. De la mijlocul lunii iunie, până la sfârșitul verii, au învățat JAVA. S-au întrecut în rezolvarea diferitelor probleme și aplicații pe care le găseau pe diferite site-uri, fiecare a încercat să vină cu tutoriale noi, ce aveau să aducă un plus de cunoștințe. Astfel, la sfârșitul verii, erau pregătiți să înceapă să învețe și partea specială pentru FTC. Din nou, a fost nevoie de alte ore de muncă și alte întâlniri, iar provocarea devenea din ce în ce mai mare, întrucât începuse școala, construirea noului robot se apropia și deja erau nevoiți să se gândească împreună cu toată echipa la cum avea să arate robotul.
O lecție despre cum să nu te dai bătut
În octombrie, după aproape jumătate de an de ,,tocit” sute de tutoriale și pagini web despre modelare 3D, mecanică, programare, printare 3D și electronică, a trebuit în sfârșit să ne punem cunoștințele în practică și să creăm de la zero primul nostru robot. Am vrut să fie unic, nu doar să funcționeze. Am vrut să îi impresionăm pe ceilalți și să ne demonstrăm nouă înșine de ce suntem în stare. În timp ce construiam robotul, au început să apară pe YouTube tot felul de postări ale altor echipe din SUA cu roboții lor. Ne uitam la acestea și realizam că abordarea sistemelor proiectate de noi era una cu totul diferită, doar că mereu ne încurajam spunând că e mai bună. Materialele ne-au sosit în prima zi din vacanța de Crăciun, iar pe toată durata acesteia am muncit la robot în FabLab. Eram presați de timp, deoarece pe 11 ianuarie aveam primul nostru meci demonstrativ la Brăila. Am petrecut câte 12 ore pe zi asamblând, găurind și programând. Timp de 3 săptămâni robotica a fost unica activitate pe care ne-am permis-o. A fost testul suprem de disciplină și anduranță al echipei, la finalul căruia ne-ar plăcea să spunem că am avut robotul la care am visat, care funcționa perfect și nu se defecta aproape niciodată. Dar aceasta era deocamdată un ideal. Din cauza lipsei noastre de experiență și a complexității ridicate a sistemelor propuse de noi, robotul nu ar fi avut șansa de a merge mai mult de câțiva metri fără a-i sări un lanț sau fără a se defecta, iar reparațiile erau lungi și anevoioase, din pricina designului compact.
Cu câteva ore înainte de momentul în care trebuia să urcăm în trenul spre Brăila, am fost puși în fața unei decizii critice. Era clar că nu putem participa cu robotul făcut de noi în trei săptămâni, din cauza defecțiunilor care apăreau frecvent și trebuia să alegem între a încropi un robot în puținele ore rămase (era ora 17:00, iar trenul pleca la 20:00) sau a ne da bătuți. Ne-am hotărât rapid că înfrângerea nu este o opțiune. Trebuia să renunțăm la robotul vechi, deoarece aveam nevoie de motoarele de pe el pentru noul model, prin urmare decizia era ireversibilă. Am făcut o schemă pe hârtie, iar în câteva minute vechiul robot nu mai exista. Deja se contura noul robot, mult mai simplu și mai fiabil. În șapte ore asamblarea acestuia a fost completă.
Cu acest robot, puțin îmbunătățit, am participat la trei competiții demonstrative, unde au participat în total în jur de 80 de echipe și unde am reușit să ne plasăm pe locurile 1 și 2, însă nu eram mulțumiți. Știam că eram capabili de mai mult. Gândul încă ne stătea la ce puteam realiza dacă primul prototip ar fi fost funcțional. Și iată-ne din nou lucrând la un nou model de robot. De data aceasta mult mai bine gândit și proiectat. Am muncit din nou la capacitate maximă pentru a termina totul pâna pe 12 martie, când trebuia să aibă loc etapa regională a competiției. Și de această dată am reușit. Am reușit să construim mașinăria complexă la care am visat, care să se miște exact așa cum ne imaginam și să facă întocmai ceea ce îi spuneam noi. Eram extaziați de ceea ce reușiserăm. Doar că exact în ziua în care robotul nostru ,,s-a născut cu adevărat”, adică în ziua în care am reușit să îl construim și în care l-am prezentat sponsorilor noștri, am primit vestea tristă că atât etapa regională, cât și cea națională FTC vor fi anulate din cauza epidemiei de Coronavirus. A fost o veste devastatoare. Prima reacție a fost dezamăgirea care ne-a izbit gândindu-ne că munca noastră din ultimele 10 luni a fost în zadar… Dar apoi, în aceeași zi, am realizat împreună că ceea ce a contat nu a fost competiția, a fost faptul că am acumulat atât de multe cunoștințe în domeniul tehnic, care cu siguranță ne vor folosi mai târziu. Pe lângă aceasta, poate chiar mai important este faptul că am construit o echipă și niște prietenii strânse. Am intrat în competiție ca o echipă și am ieșit ca prieteni.
Pe perioada pandemiei nu am vrut să abandonăm pasiunea noastră și am început să printăm 3D, alături de cei de la Nație Prin Educație, tuburi pentru aparatele de respirat, piese absolut necesare și de unică folosință utilizate în tratarea persoanelor cu forme grave de COVID 19. Nu am crezut niciodată că pasiunea noastră ar putea duce chiar la salvarea de vieți.
Și totul a început la o oră de matematică…
Experiențele noastre datorită concursului
Una dintre condițiile de participare la etapa regională a concursului a fost să avem în palmares două competiții amicale oficiale sau demo-uri. Aceste demo-uri au ca scop antrenamentul, acumularea de experiență, schimbul de idei, acomodarea cu atmosfera de concurs și, desigur, împrietenirea cu cât mai multe persoane.
În perioada premergătoare etapei regionale, am participat la trei astfel de competiții: una la Brăila și două la Iași. Din fericire, la toate cele trei evenimente am reușit să facem o figură frumoasă. Cu ocazia acestor demo-uri am cunoscut foarte mulți oameni, ne-am făcut mulți prieteni și mai ales am construit multe amintiri frumoase.
Am fost organizatori la unul dintre demo-urile de la Iași, împreună cu echipa de robotică a Liceului de Informatică. Această activitate a implicat foarte mult efort și cooperare, deoarece a fost nevoie de voluntari, de amenajarea spațiului de desfășurare și a unor standuri unde membrii echipelor să poată să își lase lucrurile, să își depoziteze unele etc. De asemenea, deoarece unele echipe erau venite din alte orașe, am căutat pensiuni și hoteluri cu cazări disponibile, pe care le-am recomandat în speranța că îi vom ajuta să își găsească mai ușor un loc unde să stea. Cu toate acestea, absolut tot efortul a meritat din plin. Participarea la un demo înseamnă multă muncă înainte, în timpul demo-ului și după aceea. În perioada anterioară demo-ului trebuie pregătite materialele de promovare, piesele de rezervă, uneltele de care am avea nevoie în cazul în care ceva nu merge bine.
În timpul competiției mai mereu trebuie făcute retușuri, trebuie reparat sau ajustat ceva și este nevoie de atenția tuturor în acele momente imprevizibile. De asemenea, era posibil ca o altă echipă să aibă nevoie de ajutor, moment în care încercam toți să îi ajutăm cum puteam noi mai bine, atât cu piese sau unelte, cât și cu cunoștințe.
După concurs, pe baza analizei prestației și a rezultatului obținut, hotăram ce trebuie înlocuit, ajustat, refăcut, astfel încât la următoarea competiție să nu repetăm greșelile făcute. Acesta este un alt scop al demo-urilor: să te ajute să vezi dacă ideea ta este bună și ce poate fi îmbunătățit la robotul tău sau la prestația ta.
Echipa noastră
Faptul că echipa este constituită din șapte oameni a condus la intensificarea relațiilor dintre noi și la formarea unor noi prietenii. Împreună am împărtășit nenumărate trăiri și experiențe care ne leagă unul de celălalt. Fiecare membru are un rol bine definit, având responsabilități mari. Imaginea succesului nostru este ca un puzzle în care noi reprezentăm piesele. Frumusețea acestui puzzle este definită prin culorile fiecărei piese. Chiar dacă la începutul formării echipei au existat mici divergențe, ele au dispărut odată cu trecerea timpului. Pasiunea pentru robotică a accentuat această apropiere de ordin spiritual.
Cu siguranță că în viitor ne vom aminti cu bucurie de clipele petrecute împreună. Momentele în care am participat la meciurile demonstrative au fost minunate, deoarece am simțit cum munca fiecărui membru este răsplătită. De asemenea, ne-am confruntat cu mai multe ipostaze ale necunoscutului. Uneori, la concurs, unii dintre noi erau copleșiți de emoții, dar de fiecare dată ceilalți erau alături de ei pentru a-i încuraja. Suportul moral oferit de fiecare dintre noi reprezintă un factor semnificativ în succesul echipei.
Perseverența și seriozitatea noastră ne-au ajutat să trecem peste toate obstacolele pe care le-am avut pe parcursul competiției. Indiferent de situație, am întâmpinat problemele cu calm și cu o gândire obiectivă. Mereu am încercat să luăm cele mai bune decizii în favoarea echipei. Conștientizarea faptului că succesul nu este garantat ne-a insuflat o ambiție uimitoare în atingerea obiectivului nostru.
Comments