În perioada 17-19 octombrie, la invitația Asociației „Casa Joseph Zoller - 1912”, s-a desfășurat la Iași vizita A. S. Principele Nicolae, nepotul Regelui Mihai I. Asociația, fondată cu scopul promovării istoriei, culturii și memoriei orașului, a organizat, împreună cu Asociația „Principele Nicolae”, programul vizitei princiare, care a inclus, printre alte activități culturale, întâlniri cu elevii din trei licee: Colegiul Național, Colegiul „Richard Wurmbrand” și Colegiul „Mihai Eminescu”. Întâlnirile cu elevii s-au desfășurat în cadrul proiectului „Istoria Regalității în școli”, derulat de Asociația Principele Nicolae, proiect ce include și donațiile de carte făcute de Alteța Sa către bibliotecile celor trei colegii.
(text adaptat după https://www.facebook.com/CasaJosephZoller)
Prof. dr. Adriana Radu
Istoria monarhiei din România este o parte a istoriei naționale prea puțin cunoscută elevilor și tinerilor de la noi din țară. Deși au trecut peste trei decenii de la evenimentele din 1989, teama din anii '90 că ne-am putea întoarce la sistemul monarhic se reflectă și acum în manualele de istorie. Domnia regelui Carol I ocupă câteva pagini importante în manualele școlare, cu teme privitoare la elaborarea Constituției din 1866, obținerea independenței de stat 1877-1878 sau aderarea la Puterile Centrale, însă următorii regi sunt prezentați tangențial, lacunar, fără coerență și obiectivitate istorică. Dacă veți încerca să căutați o lecție dedicată rolului pe care regele Ferdinand I, făuritorul României Mari, în evoluția țării, veți avea surpriza neplăcută să constatați că nu găsiți o asemenea temă, fiind prezentată fragmentar, în câteva lecții din clasa a XII-a. Numele regelui Carol al II-lea este asociat în manuale doar cu domnia autoritară, iar despre regele Mihai I, elevii află doar atunci când studiază în contextul instaurării regimului comunist.
În contextul actual, când sistemul educativ din România seamănă cu o barcă în derivă, s-ar impune studierea unui obiect Istoria monarhiei? Nu susțin această abordare, deoarece un obiect în plus ar încărca programul elevilor și ar da ideea și altor colegi de breaslă de a introduce noi și noi discipline de studiu într-o perioadă în care ar trebui să abordăm interdisciplinar toate conținuturile științifice. Însă istoria monarhiei trebuie să aibă un rol important în istoria românilor, pentru că a reprezentat o perioadă de modernizare economică și politică, de înflorire culturală și de racordare la lumea civilizată (occidentală). Tinerii țării nu trebuie să uite că în timpul regelui Carol I, România a cunoscut o evoluție economică spectaculoasă (dezvoltarea industriei, construirea primelor căi ferate, modernizarea porturilor, dezvoltarea comerțului), că s-a elaborat una dintre cele mai liberale constituții din Europa și s-au pus bazele principalelor partide politice, că România a devenit stat independent și a ieșit din izolarea politică internațională.
De asemenea, viitoarele generații trebuie să înțeleagă că regele Ferdinand I și regina Maria, ce reprezintă la nivel simbolic România Mare și democrația interbelică, au depus eforturi considerabile pentru realizarea visului de veacuri al românilor – unitatea națională – și au crezut cu adevărat în principiile democratice, pe care le-au transpus în practică cu succes. Pe regele Carol al II-lea trebuie să-l asocieze cu instituirea regimului autoritar într-un context general de declin al democrației europene, dar și cu nenumărate realizări culturale, asociate guvernării sale. Și, în cele din urmă, trebuie să cunoască soarta ultimului suveran din Europa de Est, regele Mihai I, care a încercat să se opună regimului comunist, iar, după 1989, a susținut țara în demersurile sale euro-atlantice.
Și, nu în ultimul rând, a cunoaște istoria monarhiei înseamnă a înțelege eleganța, respectul, echilibrul, bunul gust și, mai ales, ce a însemnat educația odinioară. Și cine le poate deschide mai bine interesul pentru acest subiect, dacă nu un membru al Casei Regale, prin amintirile și povestirile sale? Iar cea mai elocventă dovadă o constituie rândurile de mai jos, aparținând elevilor din clasele a XI-a E, profilul filologie, a XII-a E, filologie, și a X-a B.
Sabina Elena Iftimie, clasa a XI-a E
Regalitatea în contemporaneitate
Am avut oportunitatea și onoarea de a-l întâlni pe nepotul regelui Mihai I al României, Alteța Sa Principele Nicolae. Pot spune că m-a impresionat prin simplitatea sa, atât în ceea ce privește expunerea ideilor, dar și felul său de a interacționa cu tinerii, viziunea sa despre raportul dintre societatea românească actuală și monarhie.
Principele Nicolae nu a venit să îndoctrineze, să dezvolte o formă de propagandă monarhistă, ci să aducă în discuție statutul de azi și de ieri al Casei Regale, importanța unor conducători valoroși și menirea regalității din spațiul românesc. Prezența sa a fost o “mărturie vie” a ceea ce a reprezentat monarhia în România, reușind să contureze imaginea unor figuri istorice cu puternic impact asupra istoriei naționale, precum regele Carol I (1866-1914), regele Ferdinand I (1914–1927), regele Carol al II-lea(1930-1940), dar mai ales a regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), bunicul său, cu care a petrecut mult timp.
În cadrul întâlnirii, Alteța Sa a propus un dialog deschis pentru a răspunde la întrebările adresate de elevii prezenți la activitate, iar prin relatările sale a constituit atât o lecție de istorie a monarhiei țării noastre, cât și un adevărat arc peste timp în ceea ce privește evoluția Casei Regale a României. Principele a evidențiat rolul regalității în România, dar și la nivel mondial și a stabilit repere în recunoașterea atribuțiilor actuale ale acesteia. Am realizat că, deși România nu mai este monarhie, instituția constituie, chiar și astăzi, un stâlp de susținere al țării.
Având experiența vieții în afara granițelor României (știm că acesta s-a născut în Elveția, dar și-a petrecut majoritatea anilor de studiu în Marea Britanie) și raportându-se la elemente de actualitate, Nicolae a pledat pentru o educație de calitate a tinerilor în România și rămânerea acestora pe plaiurile natale, reușind astfel să trezească o scânteie de spirit național în rândul tinerilor din sală.
Principele a dat dovadă de o sinceritate aproape ireală atunci când povestea despre copilăria și adolescența sa, în care “la școală nu era decât Nicolae”, făcându-ne astfel să înțelegem că a fost și este la fel ca și noi, că un titlu obținut pe cale ereditară nu îi schimbă cu nimic esența. A recunoscut că s-a bucurat de compania unor personalități marcante la nivel mondial, precum regina Elisabeta a II-a, alături de care a participat la un dineu regal chiar la Castelul Windsor, împreună cu părinții săi, în contextul aniversării bunicului său, care la vremea aceea împlinea 80 de ani.
Acesta a constituit, prin simpla prezență, o lecție de istorie ale cărei relatări vin direct de la martor, pline de încărcătură emoțională, nostalgie și dedesubturi cu rol-cheie în înțelegerea și interpretarea istoriei monarhiei din România, a atribuțiilor acesteia, a evoluției statului în paralel cu schimbările de mentalitate din societatea actuală și a zugrăvit o imagine concretă a Familiei Regale a României.
Bianca Ungureanu, clasa a XI-a E
Din culisele istoriei: Conversații cu nepotul regelui Mihai
La întâlnirea cu principele Nicolae, am avut ocazia de a asista la o discuție în urma căreia am simțit cum se naște un imn al respectului și admirației pentru Familia Regală, care a călăuzit nava numită România în vremuri de război și întuneric. Amprenta lăsată de perioada monarhică va rămâne întotdeauna în identitatea politică și culturală a României, de aceea, trebuie să aducem un omagiu constant monarhilor care au modelat țara. Am avut șansa de a îl cunoaște pe regale Mihai (n. 1921- m. 2017) prin cuvintele nepotului său, Nicolae, care l-a portretizat nu doar ca un personaj din lecțiile de istorie, ci și ca un om real, cu trăiri, visuri, pasiuni, a cărui iubire pentru țară este păstrată în respectul pe care și azi românii îl au pentru regele lor. Astfel, am învățat că legătura dintre Familia Regală și poporul român a fost întotdeauna una specială, modelată de sacrificii și iubire profundă pentru țară. Povestea monarhiei s-a desfășurat ca un roman fascinant, iar, în lumina cuvintelor Principelui Nicolae, am văzut cum fiecare pagină a acestei epopei a fost scrisă cu pasiune și dedicare de către conducători iluștri.
Casă regală a României îi are că părinți pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen și Elisabeta de Wied. În urma înlăturării domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la putere, ideea aducerii unui prinț străin la conducere, afirmată atât în proiectele politice de la începutul secolului al XIX-lea, dar și prin Rezoluțiile Adunărilor Ad-hoc, a fost reluată de elita politică. După refuzul lui Filip de Flandra, cu ajutorul Franței și Prusiei, s-a perfectat aducerea în țară a principelui Carol, cel de-al doilea fiu al principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. În dimineața zilei de 10 mai 1866, viitorul rege a intrat în București, pe podul Mogoșoaiei, spre Mitropolie, unde a fost proclamat domn de către Adunare, în față căreia a jurat să păzească legile României, drepturile și integritatea sa. Astfel, 10 mai a devenit Ziua Națională a României, zi cu o mare încărcătură istorică și emoțională, sărbătorită cu eleganță și echilibru până la venirea comuniștilor la putere. Regelui Carol I i-a urmat la tron nepotul de frate, regele Ferdinand I (1914-1927), care continuat proiectele înaintașului, apoi regele Mihai I (1927-1930), pentru o scurtă perioadă, regele Carol al II-lea (1930-1940) și, din nou, regele Mihai I (1940-1947).
Întâlnirea a început cu o scurtă istorie a familiei regale, după care, Principele Nicolae ne-a îndemnat, aproape imediat, să îi punem întrebări. Un prim lucru pe care l-am apreciat a fost deschiderea față de noi, față de întrebările noastre și răspunsurile sincere. Am aflat detalii despre copilăria sa, care, pe de o parte, a decurs ca o copilărie obișnuită (la școală era ,,un simplu elev, colegul de bancă, Nicolae”), dar, pe de altă parte, a avut privilegiul de a cina, la numai 17 ani, cu Regina Elisabeta, experiență pe care un simplu adolescent abia poate să și-o imagineze.
Un alt subiect interesant a fost cel legat de numeroasele sale călătorii și de venirea sa în țară. Principele Nicolae a menționat de mai multe ori că, după ce a venit pentru prima oară în România, a simțit un mare atașament, un sentiment de apartenență, de confort pe care nu l-a avut în nici o altă țară. Auzind toate cuvintele frumoase spuse, mi-am dat seama că nu îmi apreciez suficient țara și că familia regală, chiar dacă nu avea origini românești, iubea și încă iubește enorm România. De asemenea, m-a impresionat faptul că a sugerat tinerei generații să plece peste hotare pentru a acumula experiență, cunoștințe noi, dar să se întoarcă acasă.
Principele ne-a dezvăluit și anumite detalii privitoare la revenirea regelui Mihai I în țară, în 1990 și 1992, și atunci am conștientizat și mai mult cine era persoana care stătea în fața mea. Ne-a descris fericirea pe care regele Mihai I a simțit-o când a fost chemat în țară, mai ales în anul în care spera că poate petrece Paștele acasă. În mod similar, ne-a spus și despre iubirea pe care România o avea față de rege, prezentându-ne, prin ochii unui participant, momentul în care Mihai I a ieșit la balconul Palatului Regal din București. De fiecare dată când a fost menționat regele Mihai, sub pseudonumele ,,bunicul”, și rememorată imaginea sa pot spune că în mine s-a născut un sentiment patriotic, de iubire față de țara mea și de stimă pentru istoria noastră ca popor, mai ales după ce am auzit cât de mult era regele Mihai îndrăgostit de România, dragoste pe care o poartă și nepotul său astăzi.
Pentru a caracteriza această întâlnire într-un cuvânt, pot spune “unic”. Unic pentru că am avut oportunitatea de a sta față în față cu nepotul regelui Mihai, cu persoana care păstrează amintirile casei regale, cu cel care continuă moștenirea regală a României și unic pentru că ne-au fost dezvăluite evenimente, trăiri din culisele istoriei pe care nu le-aș fi aflat din manual, dar care sunt memorabile pentru mine.
Daria Olariu, clasa a XI-a E
Am tras cu ochiul în trecut
Activitatea la care am participat în cadrul Colegiului Național, momentul când Principele Nicolae însuși a intrat pe porțile liceului, pentru ca mai apoi să ne vorbească, a reprezentat pentru mine o adevărată experiență culturală și istorică. Consider că proiectul “Istoria regalității în școli” ne-a oferit minunata ocazie de a călători, pentru un scurt timp, în trecut, dând deoparte negura timpului ce se așternuse peste prezentul în care trăim, oarecum inconștienți de originile si rădăcinile noastre.
Pentru mine, venirea Principelui Nicolae și ocazia de a dialoga cu Alteța Sa, s-a simțit ca o frântură a unui vis, ca și cum experiența aceea ar fi fost de-a dreptul ireală. Mă consider cu adevărat norocoasă deoarece am învățat foarte multe lucruri pe care, poate, nu le-aș fi aflat niciodată dacă nu le-aș fi auzit chiar de la Alteța Sa. Aceste tipuri de experiențe sunt unice, contribuind la formarea noastră caracterială și culturală în viața de adult.
A fost o experiență excepțională pentru fiecare dintre noi. A fost un prilej de descoperire a trecutului în momentul prezent, astfel trasând în creion conturul misterios al viitorului promițător ce ne așteaptă răbdător. Consider că această activitate ne-a oferit prilejul de a “trage cu ochiul” în trecutul istoric al țării noastre, permițându-ne nouă, elevilor Colegiului Național din Iași să ne formăm propria perspectivă despre monarhia autentică a României. Sunt recunoscătoare că am avut ocazia să iau parte la o astfel de activitate specială pe care mi-o voi aminti cu drag pentru mult timp de acum înainte.
Denisa Cabiniuc, clasa a XII-a E
Spre amintire
Întâlnirea cu Principele Nicolae a fost una remarcabilă pentru elevii Colegiului Național, un moment care va străluci distinct în memoria noastră. Am avut onoarea de a purta o conversație cu Majestatea Sa, de a-l comemora pe bunicul său, Regele Mihai I, și de a ne îmbogăți cunoștințele cu privire la istoria Monarhiei. Întreaga sală a fost cufundată într-o stare melancolică pe parcursul discursului Principelui Nicolae, cu toții reflectând asupra trecutului, asupra evenimentelor care au schimbat cursul istoric al țării noastre. Pentru noi, această întâlnire a fost una de excepție, un prilej de a ne arăta respectul și recunoștința față de membrii Casei Regale.
Ioana Bujor, clasa a XII-a E
Pagini de istorie națională
Întâlnirea cu Alteța Sa Principele Nicolae a reprezentat un adevărat prilej și o deosebită onoare de a rememora istoria monarhiei din perspectiva unui membru al familiei regale, oferindu-ne astfel o viziune personală și autentică asupra evenimentelor ce au marcat România.
Au fost rememorate de către Principe momente precum abdicarea Majestății Sale Regele Mihai I. Astfel, la data de 30 decembrie 1947, sub presiune, șantaj și amenințare cu executarea a 1000 de deținuți studenți, regele a fost nevoit să abdice și să părăsească țara, Petru Groza menționând în ședința Cabinetului din aceiași zi că “poporul a făcut un divorț și decent și elegant de monarhie”. “Un rege tânăr și brav era alungat din țara lui” a fost concluzia Principelui Nicolae în cadrul discursului, punctând tristețea şi dezamăgirea monarhului datorită plecării în exil.
Un alt moment care mi-a rămas în memorie îl reprezintă povestirea plină de încărcătură emoțională a Principelui Nicolae despre revenirea Majestății Sale Regele Mihai în România în anul 1992. Astfel, după multe încercări ale Majestății Sale de a veni în România odată cu înlăturarea regimului comunist din 1989, (de exemplu momentul din 1990 când a fost oprit de autorități pe autostrada București-Pitești, considerat pasager clandestin și expulzat din România), acesta va veni în perioada 25-27 aprilie cu ocazia sărbătorilor pascale, alături de Regina Ana și Principele Nicolae, dând curs invitației primite din partea Arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuților. Principele Nicolae a rememorat momentul vizitei în România cu foarte mare emoție, menționând mai ales momentul susținerii discursului regelui din balconul hotelului Continental în fața a un milion de oameni: “Aveam doar 7 ani când l-am însoțit la revenirea în țară, însă acela a fost momentul care m-a marcat pentru tot restul vieții - clipa când am început să înțeleg că Mihai I nu a fost doar bunicul meu, ci și Regele României.”
Dialogul cu Principele Nicolae a fost un prilej deosebit de a evoca o pagină extrem de importantă din istoria națională, a reprezentat o oră de discuții constructive, care ar putea înlocui, cu ușurință, pagini întregi dintr-o carte.
Brigitta Simon, clasa a X-a B
Importanța reperelor
Întâlnirea cu Principele Nicolae a fost, dincolo de formalitate și respect, o dovadă vie de patriotism și iubire față de oamenii noi ai țării, față de noi, adolescenții și tinerii prezentului. În minte mi-au rămas câteva dintre momentele pe care le-am petrecut împreună, în care ne-a destăinuit mai multe despre viața familiei regale. Principele Nicolae ne-a vorbit despre relația cu bunicul său, Regele Mihai I, și despre prima vizită a regelui după exil în 1992, după căderea comunismului. Ne-a povestit cu emoție și încântarea vizita la care a fost martor și amintirea celor un milion de oameni care s-au adunat în fața suveranului și a familiei sale.
Întâlnirea cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost un alt eveniment, care, recunoaște principele, i-a stârnit emoții puternice și a devenit o amintire cu adevărat memorabil. Cu o notă subtilă de umor, ne-a vorbit și despre întoarcerea sa în România și contactul cu limba română. Împărtășindu-ne fărâme de istorie din trecutul familiei regale, alteța sa a adus câteva fotografii, medalii și cărți din bibliografia personală pe care le-am putut observa îndeaproape fiecare dintre noi.
Mara Afloroaei, clasa a X-a B
Umanitatea modelului monarhic
La întâlnirea cu Principele Nicolae desfășurată în cadrul proiectului “Istoria Regalității în Școli” am avut parte de o surpriză plăcută. Am fost impresionată de simplitatea, lipsa formalismului și căldura cu care Principele Nicolae a vorbit și deschiderea de care a dat dovadă față de elevi. Crescând în perioada comunismului și făcând parte din Familia Regală a României, mă așteptam să fie mai puțin apropiat de generația de adolescenți din prezent și chiar să afișeze o anumită superioritate, dar nu a fost așa. Am descoperit un om cald, cultivat și un bun orator.
Atmosfera din sala de festivități a fost una relaxată și nu am resimțit niciun sentiment de superioritate din partea lui, ceea ce m-a impresionat plăcut. Discursul său liber și gesturile sale relaxate au reușit sa-mi capteze atenția rapid, încât nici nu știu când a trecut timpul. Povestirile Principelui Nicolae despre bunicul său, Regele Mihai, copilăria sa și experiențele dobândite în timpul călătoriilor sale m-au transpus în locuri și timpuri trecute. Mi-a plăcut faptul ca ne-a încurajat să vedem lumea, să călătorim pentru a avea parte de experiențe noi. Am apreciat modul în care a vorbit despre România, deși a crescut și copilărit în Anglia. De la această întâlnire am aflat multe lucruri noi atât despre istoria regalității și despre domnia Regelui Mihai, cât și multe sfaturi utile și impresii despre viață.
Anastasia Stoica, clasa a X-a B
Întâlnirea cu principele Nicolae din cadrul proiectul "Istoria Regalității în Școli" mi s-a părut o ocazie palpitantă, dar în același timp inedită, de a afla mai multe despre Casa Regală și despre rolul esențial al acesteia în istoria României. M-a fascinat în mod special felul în care principele a vorbit despre bunicul său, Regele Mihai, despre cum a fost înlăturat de la putere și exilat pentru mai mulți ani, fiindu-i interzis accesul în România, dar și poveștile despre copilăria principelui în mai multe țări. Un alt aspect interesant a fost reprezentat de noutățile pe care le-a introdus familia regală în țară, precum întocmirea căilor ferate.
Alexandra Aivănoaiei, clasa a XI-a E
Meditație pentru viitor
Toți reflectăm, la un moment dat, la subiecte privitoare la monarhie, la regi și regine, prinți și prințese, la ce presupune să ai greutatea acesteia pe umerii tăi. Fie că s-a întâmplat când eram doar copii și ne jucam de-a prinții și prințesele, fie că suntem adolescenți și o studiem la școală, la orele de istorie și prin diverse basme și opere literare, fie că suntem adulți și am trăit istoria ultimilor 30-40 de ani, ne-am întâlnit mai mult sau mai puțin cu acest subiect, parte importantă a istoriei țării noastre și a poporului român.
Datorită Principelui Nicolae, care ne-a introdus, cu fiecare răspuns și fiecare poveste, într-o lume a secolului XX, marcat de război, de jocuri diplomatice și de instabilitate politică, am putut privi lecțiile învățate din manuale și cărți cu o perspectivă nouă, din prisma amintirilor unui membru al Casei Regale, care a văzut toate acestea din primul rând. Modul în care a vorbit despre bunicul său, regele Mihai I, dar și despre copilăria sa, întoarcerea în România și viitorul țării m-a impresionat profund și m-a făcut să realizez cât de important este să ne cunoaștem trecutul și să ne facem propriul viitor în țara noastră.
Clasa a X-a B - profesor coordonator, Iuliana Brătescu
Clasa a XI-a E - profesor cooordonator, Adriana Radu
clasa a XII-a E - profesor coordonator, Mihaela Țurcănașu
Sursă foto:
Comments