"Povestea unei nopți de iarnă" de Florin Irimia - O punte miraculoasă între ființe, între experiențe și emoții comune

Fotografii: Melania Huzum, 10 E

Bianca Ababei, 6 C

O poveste caldă și plină de emoție

Fiecare întâlnire cu un autor al unei cărți citite reprezintă pentru mine o experiență specială, deoarece îmi oferă ocazia de a descoperi omul din spatele poveștii. Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia, autorul cărții „Povestea unei nopți de iarnă”, a fost una foarte emoționantă și plină de inspirație.

Ascultându-l vorbind despre cum a luat naștere cartea, am înțeles câtă pasiune și sensibilitate se ascund în spatele fiecărei pagini, am aflat că este un mare iubitor de pisici și că are o inimă mare, acesta împărtășindu-ne că ideea de bază a cărții a provenit de la faptul că a salvat doi pui de pisică pe care i-a îngrijit, dar din păcate doar unul a supraviețuit.

„Povestea unei nopți de iarnă” este o poveste caldă și plină de emoție despre solidaritate, curaj și prietenie, plasată într-o noapte magică de decembrie. Titlul m-a atras încă de la început, deoarece promitea o poveste plină de farmec și mister. Cartea reușește să creeze un echilibru frumos între elementele realiste, temeri, grija pentru cei dragi și cele magice, comunicarea cu animalele, atmosfera plină de speranță, astfel încât am trăit fiecare emoție alături de personaje.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este modul în care autorul tratează tema bunătății, generozității și empatiei. Fiecare personaj, animal sau om are un rol important în această poveste, învățându-ne să nu renunțăm, ci să ne implicăm și să ajutăm pe cei aflați în nevoie. Pisica Ursula este cea care m-a emoționat cel mai mult, deoarece este un model de mamă adevărată, care nu și-a pierdut niciodată speranța și care a făcut tot posibilul să-și găsească puii, pe care îi iubea enorm de mult.

Deși este o carte pentru copii, „Povestea unei nopți de iarnă”, m-a făcut să reflectez asupra lucrurilor simple care contează în viață: sprijinul oferit fără a aștepta ceva în schimb, curajul de a acționa chiar și atunci când totul pare pierdut și bucuria de a descoperi prietenii în locuri neașteptate. Ilustrațiile Ancăi Smărăndache adaugă emoție poveștii. Ele nu sunt doar frumoase, ci completează perfect textul, ajutându-ne să vedem personajele cu ochii imaginației.

La întâlnire, domnul scriitor ne-a ascultat pe toți cu blândețe și a răspuns cu răbdare la toate întrebările adresate, iar la final am avut ocazia să primim semnătura lui pe cărțile noastre. Astfel, am plecat acasă cu multe învățături și cu sufletul plin de speranță, încrezătoare că bunătatea nu a dispărut și că fiecare dintre noi poate face lumea puțin mai bună, prin gesturi mici să aducem lumină în viața celor din jurul nostru.

Alexia Adăscăliței, 6 C

O experiență valoroasă

Mă bucur că am avut oportunitatea de a-l cunoaște pe domnul scriitor și de a interacționa cu acesta în cadrul unei întâlniri care s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două ore. Evenimentul a reprezentat o experiență valoroasă, oferindu-ne posibilitatea de a înțelege mai profund atât volumul “Povestea unei nopți de iarnă”, cât și perspectiva autorului asupra procesului de creație literară.

Pe parcursul discuției, scriitorul ne-a vorbit despre emoțiile care au însoțit scrierea cărții, subliniind importanța trăirilor personale în construirea atmosferei și a mesajului operei. De asemenea, a făcut referire la cel mai recent interviu al său, în care a caracterizat România prin termenul „cruzime”, explicând contextul și semnificația acestei afirmații din punct de vedere social și moral.

Un aspect deosebit de interesant al întâlnirii a fost paralela realizată între “Povestea unei nopți de iarnă” și anumite elemente din “Divina Comedie”, deoarece acesta asemănase România cu al șaptelea cerc al infernului. Prin această comparație, autorul a evidențiat contrastul dintre bine și rău, binele fiind reflectat în emoțiile autentice ale animalelor, iar răul sau cruzimea în comportamentele oamenilor. Această perspectivă a contribuit la o interpretare mai profundă a textului și a oferit participanților un nou unghi de analiză asupra temelor abordate.

Întâlnirea a fost nu doar o prezentare a unei cărți, ci și un prilej de reflecție asupra naturii umane și a societății contemporane, consolidând importanța dialogului dintre autor și cititori.

Matei Alexa Dîrțu, 7 E

Dragostea unei mame

Pe data de 15 decembrie 2025, am avut ocazia să-l întâlnim pe scriitorul Florin Irimia și să discutăm despre prima dintre cărțile pentru copii pe care își propune să le scrie, „Povestea unei nopți de iarnă”. Această carte transmite un mesaj puternic, arătând cât de dură și neglijentă poate fi uneori lumea oamenilor, dar și cât de empatice pot fi animalele, indiferent de aparență.

În prima parte a întâlnirii, un coleg ne-a încântat cu un moment muzical, interpretând la pian piesa „The First Noel”, al cărei ritm sugestiv te putea duce cu gândul la mișcările jucăușe ale pisicilor. Apoi, câțiva elevi și-au prezentat impresiile despre carte, iar opiniile lor m-au ajutat să înțeleg mai bine mesajul și semnificațiile poveștii.

Cartea scriitorului Florin Irimia are în centrul său o pisică pe nume Ursula, care naște doi pui în seara de Ajun de Crăciun. Din nefericire, puii sunt luați și abandonați lângă gunoi, însă sunt salvați de șoricelul Nelu și de cățelul Miron. Ursula își adună toate puterile pentru a-și regăsi puii, reușind să-și învingă chiar și cele mai mari frici, ceea ce demonstrează dragostea unei mame.

După ce află adevărul de la Nelu, Ursula hotărăște să rămână în locuința acestuia, alături de puii ei. Șoricelul se îngrijorează pentru pisică, observând că este înfometată și pornește în căutarea hranei. Pe drum îl întâlnește pe Pitt, un câine de casă, care își dorește să-l ajute. Deși la început Pitt nu are încredere în el, cei doi ajung la casa lui Nelu, de unde pleacă la Andrei, stăpânul pitbullului. Câinele vrea să facă un bine, deoarece își amintise că în copilărie fusese crescut de o pisică pe nume Ica. Andrei se bucură să o vadă pe Ursula, mai ales pentru că trăia singur, fără părinți.

Între timp, puii sunt aduși în siguranță la casa lui Andrei, iar Miron își găsește un loc unde să doarmă peste noapte, pe scara blocului lui Andrei. Totuși, în ziua în care Ursula este recuperată de stăpâna ei, Alma, Miron este alungat și lovit de vecinul lui Andrei. Drept mulțumire, Ursula îi găsește cățelului o nouă locuință la țară, în curtea pisicii Cali.

La întâlnire am aflat că întâmplările din carte sunt inspirate din viața reală, fapt care m-a emoționat profund, mai ales că scriitorul a văzut personal câini chinuiți. De asemenea, pisica domnului Irimia fusese găsită lângă tomberoane de către soția sa, într-o zi de iunie.

 „Povestea unei nopți de iarnă” ne arată că răul nu dispare nici măcar de sărbători, dar și că animalele, chiar și cele considerate fioroase sau neîngrijite, pot fi mai empatice decât oamenii. Cartea ne învață să fim mai atenți la cei din jur și să oferim ajutor atunci când cineva are nevoie, așa cum personajele acestei povești se sprijină reciproc.

David Alupoaie, 6 C

Animalele merită compasiunea noastră

Povestea unei nopți de iarnă este despre aventura pisicii Ursula, care își caută puii dispăruți într-o noapte de iarnă. Întâmplările sunt triste, fiind vorba despre pierdere și suferință, dar speranța nu dispare niciodată. Tocmai de aceea scriitorul Florin Irimia a plasat acțiunea în preajma Crăciunului, deși adevărata pisică, aceea care l-a inspirat, a fost găsită la tomberon, în miezul verii. Pe lângă speranță, povestea mai transmite și alte valori, cum ar fi solidaritatea și curajul.

M-a intrigat faptul că iubitul Almei este pur și simplu L, nu are o identitate clară. Inițiala se citește „el”, ceea ce poate însemna că autorul a vrut să facă din personajul masculin un prototip al omului fără chip, lipsit de compasiune. La fel de bine, L poate să vină de la Lucifer, cum a sugerat un coleg, chiar întruchiparea răului.

Cel mai mult mi-au plăcut momentele când cineva dă o mână de ajutor. De exemplu, Nelu salvează puii chiar dacă pisicile sunt inamici înverșunați ai șobolanilor, ceea ce mă trimite cu gândul la capacitatea de a accepta diferențele, adică toleranța. De asemenea, emoționantă a fost și întâlnirea dintre Andrei, un băiat atent, care are grijă de Ursula și de puii ei, și Alma, care o căuta pe Ursula, deci, cumva, întâlnirea lor era predestinată. Pornind de la precizarea scriitorului, că numele Almei înseamnă „suflet” în spaniolă, aș spune că sufletul rănit al Almei a fost vindecat de întâlnirea cu Andrei, care i-a dat speranța că o va regăsi pe Ursula.

Povestea este axată în principal pe animale și sentimentele lor, lucru sugerat și de faptul că ilustrațiile cu oameni sunt rare și, de obicei, apare doar o mână. În Danemarca, câinii și pisicile au acces peste tot, sunt membri respectați ai comunității. Într-un interviu, un danez a spus: „Dacă un oraș e bun cu animalele, e bun și cu oamenii”. Dar, pe de altă parte, în școlile din Danemarca se țin ore despre empatie. În România, așa cum ne-a informat autorul, s-a făcut abia un prim pas în direcția cea bună, anume că animalele au fost declarate ființe vii!

Când mă gândesc la cățelușa mea, Mira, pe care am luat-o de la adăpost, și cât de mult i-aș duce dorul dacă aș pierde-o, mă întristez foarte tare și mă înfurie nedreptatea și indiferența oamenilor față de animale, așa cum se vede și în carte. De multe ori cred că animalele merită compasiunea noastră mai mult decât majoritatea oamenilor. Totuși, așa cum descoperă și Miron, nu toți oamenii sunt răi și speranța poate să apară în cele mai întunecate momente. Salvarea vine odată cu acceptarea.

Povestea unei nopți de iarnă este o carte pentru copii, dar care nu ascunde realitatea. Poate să pară brutală uneori, dar, după părerea mea, copiii au nevoie să li se spună adevărul și numai așa se dezvoltă empatia, când ești confruntat cu lucruri neplăcute. Animalele ne vorbesc mereu, numai că noi nu le putem auzi decât dacă vrem.

Cartea este abia apărută, ceea ce ne-a oferit ocazia să-i adresăm scriitorului unele întrebări în premieră, lucru care a părut să-l încânte, dar și să-l pună pe gânduri. După cum a mărturisit, a pus câte puțin din el în fiecare personaj și s-a inspirat atât din realitate, cât și din imaginație. Prin urmare, îi urez și alte întâmplări care să-l inspire și aștept cu nerăbdare poveștile celorlalte anotimpuri!

Ana Maria Burbulea, 7 E

Povești emoționante și dureroase

Această întâlnire mi-a dat posibilitatea să văd ce se ascunde, de fapt, în spatele cărții „Povestea unei nopți de iarnă”. Scriitorul ne-a împărtășit faptul că, din păcate, întâmplarea prezentată în carte s-a petrecut în realitate, fiind inspirată din propria sa experiență. La fel ca în poveste, acesta a găsit o cutie în care se aflau doi pisoiași abia născuți și i-a dus la veterinar. Din nefericire, doar unul dintre ei a supraviețuit. Pisicuța se numește Matilda și se află alături de familia scriitorului de 17 ani.

Această poveste prezintă și un personaj negativ care o abuzează pe Ursula, dar și pe partenera lui, în mod indirect. Povestea Ursulei m-a făcut să realizez cât de mult pot suferi animalele atunci când sunt abuzate sau neglijate de oameni. Florin Irimia ne arată în carte că răutatea față de animale nu este doar dureroasă, ci și nedreaptă, și ne învață să fim responsabili și atenți la nevoile lor.

Prin această carte, eu am înțeles că trebuie să fiu mai atentă la cei din jur, la cele mai mărunte detalii, căci ele pot ascunde povești emoționante și dureroase. De asemenea, abia aștept să citesc următoarele trei cărți pe care le va scrie Florin Irimia, fiecare având ca temă un anotimp diferit, pentru a descoperi noi aventuri ale pisicii Ursula și ale puilor ei.

Darius Chifan, 6 C

O rază subțire de speranță

La început, am crezut că întâlnirea cu domnul Florin Irimia va fi una relaxantă, poate chiar plictisitoare. Mă așteptam să-l aud vorbind fără ca acest lucru să mă impresioneze prea mult. Totuși, foarte repede mi-am dat seama că această întâlnire merita să fie ascultată cu atenție. Domnul Irimia aborda teme foarte crunte și profunde pentru niște copii de gimnaziu, însă reușea să le „îmbrace” într-o pătură fină de căldură și sinceritate, pe care nu mulți oameni o pot înțelege. Nici măcar adulții. Datorită ritmului său nu foarte alert, narațiunea a transformat întâlnirea într-un spațiu primitor și liniștit, în care totul era explicat clar, pe înțelesul nostru.

După ce cei trei elevi de gimnaziu au prezentat cartea Povestea unei nopți de iarnă, printre care și colega mea, Eva Olariu, am început să reflectez mai profund asupra mesajului transmis. Gândurile mele s-au îndreptat spre violența existentă în țara noastră, spre oamenii care conduc fără să se implice, la oamenii cărora nu le pasă, oamenii care sunt răi… Florin Irimia mi-a deschis ochii și m-a făcut să văd o lume în care nu totul este „lapte și miere”, lucru greu de făcut pentru niște ochi sensibili de copil.

În doar două ore, domnul Florin Irimia a reușit să caracterizeze întreaga Românie printr-un singur cuvânt: cruzime. A dat dovadă de cea mai înaltă formă de curaj: recunoașterea adevărului, chiar și atunci când acesta nu este confortabil. Întrebările au început să curgă, iar răspunsurile autorului deveneau din ce în ce mai interesante și provocatoare. Fiecare răspuns oferea un nou subiect de reflecție, la care m-am gândit chiar și ore după terminarea evenimentului. De asemenea, cei trei copii care au prezentat cartea Povestea unei nopți de iarnă cu teme din Divina Comedie a lui Dante au făcut o paralelă între violența din al șaptelea cerc al Infernului și violența împotriva animalelor prezentată în carte.

După încheierea întâlnirii, reflectând asupra spuselor domnului Irimia, mi-am dat seama de profunzimea ideilor sale. Mulți oameni, chiar și autori, ar spune că România este o țară foarte bună ce prosperă și că lucrurile sunt „așa cum trebuie”. Însă domnul Irimia, printr-o notă subtilă și grațioasă, ne-a transmis că în țara noastră nu se întâmplă întotdeauna lucruri bune și că ar trebui să sperăm în continuare la un viitor mai bun, la oameni mai buni, la cineva care să ne salveze.

Continuând cu impresiile mele despre carte, Povestea unei nopți de iarnă mi s-a părut una dintre cele mai profunde cărți pe care le-am citit. Nu m-aș fi gândit niciodată că o carte destinată copiilor de peste opt ani poate transmite un mesaj atât de subtil, de frumos și, în același timp, dur, despre violența din România.

La un moment dat, am căutat în DEX un sinonim pentru cuvântul „om”, iar prima definiție era „ființă superioară”. Totuși, în cartea lui Florin Irimia observăm că, uneori, animalele sunt mai omenești decât chiar oamenii. Acest lucru m-a pus serios pe gânduri.

Deși acțiunea se petrece într-o noapte friguroasă de iarnă, mesajul cărții oferă căldură în inimile cititorilor. Mă bucur enorm că ni s-a recomandat această lectură, deoarece ne-a ajutat să înțelegem mai bine realitatea din România. Exemplele de violență împotriva animalelor, precum abandonarea pisoilor lângă tomberon sau lovirea câinelui Miron de către un vecin, sunt dureroase, dar reale. Și, din păcate, astfel de situații se întâlnesc mult prea des în întreaga țară.

Finalul aparent fericit al cărții aduce o rază subțire de speranță, însă aceasta nu reușește în permanență să ascundă cruzimea și mesajul dur care se construiește pe tot parcursul poveștii. Întâlnirea cu autorul Florin Irimia a fost profund emoționantă, plină de mesaje ascunse și dialoguri care dau de gândit. Cartea mi-a transmis un sentiment de tristețe, îmbrăcat la final într-o speranță fragilă, aproape iluzorie, dar necesară, pentru o poveste adresată copiilor.

Maria Chihaia, 6 E

O poveste prin care lumea poate deveni mai bună

Aș vrea să vă împărtășesc impresiile despre cartea Povestea unei nopți de iarnă, o istorisire sensibilă și fermecătoare despre empatie, generozitate și puterea prieteniei.

Citind cartea, am descoperit aventurile pline de suspans și peripețiile unor prieteni, fiecare diferit  de celălalt, fiecare propunând o lecție prin faptele sale. Șoricelul ne învață că, oricât de mici am fi, putem schimba ceva în lume, putem face un bine. Câinele Miron, deși a trăit înconjurat de răutate, nu și-a întinat sufletul și a fost mereu dornic să-i ajute pe ceilalți, împrăștiind bucuria de care el nu prea a avut parte. Pisica Ursula ne arată că iubirea înseamnă sacrificiu de sine și că aceasta ne determină să facem orice pentru cei dragi. Iar câinele Pitt ne demonstrează prin acțiunile sale că putem da dovadă de empatie, deoarece și-a deschis ochii sufletului  și către  suferința celor din jurul său. Dar, deși la început diferențele dintre personaje au părut piedici, în decursul povestii, tocmai acestea  i-au unit și i-au făcut mai puternici.

O persoană înțeleaptă mi-a dezvăluit, la un moment dat, că în fiecare poveste se ascunde, printre cuvinte și paragrafe, un mesaj profund. Adevărul este că lumea în care trăim este plină de nepăsare, cruzime și dezgust. Uneori, până și animalele sunt mai demne, mai omenoase decât noi. Și, totuși, ne păstrăm speranța și trăim pentru acele momente în care, așa cum se menționează în carte, „Lumea păru, pentru o clipă, mai bună". Orice piedică poate fi depășită, oricât de greu ar fi, dacă ai sprijin și inima curată.

În mod paradoxal, nu acțiunea în sine m-a impresionat, ci modul în care, prin anumite detalii, personajele mi-au devenit mai dragi. Am rămas impresionată când Pitt l-a lăsat pe Miron să intre pentru a se încălzi, din pură empatie, sau când Ursula și Cali și-au amintit de vremurile vechi, învăluite de fericirile tinereții. Am rămas plăcut surprinsă când așa-zisul „duh rău” l-a ajutat pe șobolănelul Nelu să nu fie prins, evidențiind că nu trebuie să judecăm, deoarece nu putem ști cu adevărat cine e bun şi cine e rău.

Una dintre secvențele mele preferate surprinde momentul în care pisica Ursula îi mărturisește lui Miron că este un câine deosebit. Acest câine vagabond, care a considerat toată viața lui că este lipsit de valoare și nedemn de iubire s-a arătat profund mișcat de spusele Ursulei, subliniind cât de mult poate conta o vorbă sinceră spusă la momentul potrivit. Mi-a plăcut din această secvență cum un singur cuvânt i-a schimbat complet perspectiva lui Miron asupra propriei ființe și l-a făcut să realizeze că viața lui contează și că este iubit.

Ilustrațiile Ancăi Smărăndache aduc la viață lumea cărții cu detalii sensibile, colorate, reușind să transforme lectura într-o aventură și să amplifice emoțiile.

Această carte m-a făcut să râd, dar și să reflectez asupra vieții și asupra lucrurilor mărunte care contează și ne fac fericiți . Astfel, sunt convinsă că mesajul ei mă va ajuta să scriu încă o pagină din povestea  devenirii mele întru bunătate și frumusețe.

Robert Ciobanu, 6 C

Se sărbătorește miracolul nașterii

Florin Irimia, autorul cărții Povestea unei nopți de iarnă, a intrat zâmbitor în sala de festivități, plină de cititori, pregătit să ne spună ceea ce a stat în spatele acestei scrieri. Atmosfera primitoare, creată de acordurile de pian, a făcut ca cei din sală să fie mai curajoși, mai deschiși, gata să pună întrebări autorului și să-și împărtășească emoțiile provocate de lectură. La rândul său, autorul a mărturisit că această carte pentru copii va fi urmată de o alta sau de mai multe cărți pentru copii, dar nu a dezvăluit ideea sau subiectul lor, pentru că astfel nu le-ar mai putea scrie. Dar cu siguranță le va crea, pentru că aceste cărți pentru publicul tânăr conturează o lume caldă, dătătoare de speranță.

Povestea unei nopți de iarnă este o lectură cu mai multe personaje: pisica Ursula, cei doi pisoi ai săi Zgâtia şi Şnur, șobolanul Nelu, cățelul Miron, câinele Pitt, negrul păianjen, copacul vorbitor. Animalele sunt de fapt reprezentări ale naturii umane. La fel, ninsoarea care cade neîntrerupt acoperind murdăria locului simbolizează nevoia de reînnoire și purificare a sufletului plin de răutate al omului. Atmosfera poveștii este construită punând în contrast frigul și întunericul de afară cu căldura solidarității.

Pisica Ursula trece printr-o spaimă cumplită într-o noapte magică de Ajun de Crăciun: cei doi pui ai săi, abia născuți, sunt luaţi de lângă ea şi aruncați la gunoi. Deşi pare neajutorată, slăbită și fragilă, pisica găsește puterea să se zbată pentru găsirea puilor, ca orice mamă adevărată. Pisica este simbolul mamei care, din iubire pentru copiii săi, este gata de orice sacrificiu și devine o adevărată eroină. M-a impresionat puterea cu care a înfruntat pericolele și propriile temeri, neclintită în misiunea sa. Tulburător a fost și gândul ei care găsea casa împodobită de sărbătoare fără sens, în lipsa mamei și a puilor. Într-adevăr, fără familie și cei dragi aproape, nimic nu mai aduce bucurie.

Pe parcursul poveștii, pisica are diferite vise. Gândul îndreptat mereu către mama sa și iubirea ce i-o poartă acesteia o fac să o viseze, să și-o imagineze alături de ea în timpuri luminoase și fericite. Animalele care o ajută în salvarea puilor simbolizează oamenii solidari, care sunt gata să sară în ajutorul celor necăjiți. Supraviețuirea depinde de ajutorul reciproc. Deși are o imagine respingătoare, șobolanul este plin de bunătate, fiind primul care protejează puii. Împreună cu Miron, le oferă pisoilor adăpost și le caută mâncare. În continuare, pisica este preluată de un băiețel, care face tot posibilul să o ajute. El este cel care o predă stăpânei sale împreună cu pisoii, salvând ființele nevinovate.

Finalul fericit al poveștii arată triumful binelui în fața răului, al vieții asupra morții. Doar iubirea față de aproape poate încălzi inimile celor nepăsători, care stau la adăpost în „vizuinile lor de piatră, încălzite și mereu uscate” și nu pot înțelege greutățile vieții. Mai ales în serile de Ajun, când an de an se sărbătorește miracolul nașterii, reînvie speranța în fapte bune, în suflete calde, în blândețe, generozitate și empatie, într-o lume fără răutate și cruzime, unde nu își au locul grijile și întristările.

Mihaela Ciobanu, 7 E

Bucuria unei întâlniri memorabile

În viața de elev există momente care depășesc rutina zilnică a orelor și temelor, transformându-se în adevărate lecții de suflet. Un astfel de moment a fost întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia, prilejuită de lansarea celei mai recente cărți ale sale, Povestea unei nopți de iarnă.

            La începutul întâlnirii, domnul Florin Irimia a intrat în sală, fiind întâmpinat cu emoție și curiozitate de elevi. Doamna profesoară l-a prezentat, vorbind despre activitatea sa literară și despre importanța lecturii în formarea noastră. Sala era plină, semn că interesul pentru carte și pentru întâlnirea cu un scriitor adevărat a fost foarte mare.

            Atmosfera a fost îmbogățită de momentele artistice susținute de mai mulți elevi ai școlii, însă un rol aparte l-au avut doi colegi de-ai mei din clasă, de care m-am simțit cu adevărat mândră. Unul dintre ei a interpretat la pian piesa First Noel, creând o atmosferă caldă și emoționantă, potrivită temei cărții, iar celălalt coleg a prezentat volumul Povestea unei nopți de iarnă, stârnind curiozitatea publicului și dorința de a descoperi povestea. Implicarea lor a arătat cât de mult talent și seriozitate există în clasa noastră.

            Pentru mine, întâlnirea cu domnul Florin Irimia a fost un moment deosebit, în care m-am simțit onorată și profund fericită. Deși nu am apucat să vorbesc personal cu dumnealui, interacțiunea sa cu ceilalți copii din sală m-a impresionat. Răspunsurile sale calde, răbdarea și modul sincer în care a comunicat au creat o legătură specială între scriitor și public.

            Această întâlnire mi-a reamintit cât de importantă este lectura și cât de mult poate influența un scriitor tânărul cititor. Povestea unei nopți de iarnă nu este doar o carte, ci o invitație la empatie, imaginație și reflecție. Plecând de la acest eveniment, am înțeles că literatura nu trăiește doar în pagini, ci și în oamenii care o creează și o împărtășesc cu generozitate. 

Andreea Ciubotaru, 7 E

Lumea nu este doar „lapte și miere”

Florin Irimia a dezvăluit că își dorea de mult timp să scrie o carte pentru copii, dar nu avea inspirația potrivită. Într-o zi, el se afla la un târg de carte când a văzut o carte scrisă de o autoare îndrăgită de el, Ioana Pârvulescu, aceasta având titlul „Trei zile nemaipomenite”. Așadar, el a cumpărat-o și, citind-o, acesta a decis să scrie și el o carte pentru copii.

În această carte există un contrast dintre lumea oamenilor și dintre cea a animalelor. Dar mai există o legătură, aceea fiind cea dintre bine și rău. Principalul personaj negativ al cărții este iubitul abuziv al Almei, dar, la întâlnirea noastră, scriitorul ne-a îndemnat să mai observăm un element ce reprezintă răutatea în poveste, acela fiind iarna. Acest lucru este justificat de faptul că intriga cărții, principala tragedie, are loc în ajunul Crăciunului, într-o seara geroasă când afară ningea cu steluțe argintii, în care cei doi pui nou născuți ai pisicii Ursula au fost abandonați de către iubitul abuziv al Almei, stăpâna ei. Acest personaj este identificat prin inițiala L. citită „el”, lucru care a pus semne de întrebare cititorilor, inclusiv mie. Florin Irimia a spus că primește această identitate misterioasă, deoarece reprezintă toți oamenii răi din lume, dar a mai zis că el nu consideră că merită un nume, el reprezentând și al șaptelea cerc al Infernului, cel al violenței, făcând referire la celebra carte „Divina comedie”, de Dante Alighieri.

Mi se mai pare interesant faptul că el a ales să includă și teme mai sensibile, mai profunde în această carte pentru copii. Din punctul meu de vedere, el face acest lucru și nu alege să scrie o simplă poveste despre animale, legătura lor cu oamenii și iubire, pentru a-i învăța pe cei mici că lumea nu este doar „lapte și miere”, vorbe spuse de către el, pentru a le arăta și latura crudă a lumii din care facem parte.

Această întâlnire a fost una dintre cele mai frumoase la care am participat până acum și nu o să uit niciodată de ea, păstrând-o în suflet ca pe o amintire prețioasă și de un farmec deplin. 

Ioana Cîmpeanu, 7 E

Compasiune și o formă simplă de iubire

Pe data de 15 decembrie 2025, alături de colegii mei, am avut oportunitatea de a comunica cu scriitorul Florin Irimia, în legătură cu cartea sa: ,, Povestea unei nopți de iarnă”, o carte în care se prezintă un fragment din viața Ursulei, o pisică ce locuiește într-o casă cu stăpâna ei Alma și iubitul acesteia, numit de către autor ,,L”, de la pronumele personal el. Acesta reprezintă un personaj negativ, deoarece se purta foarte urât cu pisica Ursula. O lovea, o făcea să sufere și o închidea în debara, îndepărtând-o de lângă persoana pe care o iubea, adică Alma și lăsând-o singură în frig și întuneric.

Întâmplarea se petrece în seara de Crăciun, o sărbătoare despre bucurie și momente petrecute împreună, când Ursula trăiește o spaimă: cei doi pisoi ai ei, Zgâtia și Șnur, sunt luați de L și lăsați lângă tomberon. Puii sunt găsiți de un șoricel și un câine pe nume Nelu, respectiv Miron. Ursula reușește să-și găsească copiii, astfel toți pornesc în căutarea unui spațiu călduros. Pe drum se întâlnesc cu un buldog și stăpânul său Andrei, un băiat a cărui mamă a decedat și al cărui tată a plecat în Italia, la insistența noii lui soții, care dorea să-l despartă de propriul fiu. Andrei, locuind singur, a găsit un refugiu în sprijinirea animalelor fără adăpost, Ursula și puii ei beneficiind de ajutorul lui. În final, Alma o găsește pe Ursula cu restul animalelor și decide să-l ia pe Miron și să-l ducă la bunica ei, pentru a avea un trai mai bun.

Cartea mi-a amintit de realitatea dură prin care trec animalele din țara noastră, aspect surprins și de domnul scriitor, care a afirmat, în cadrul întâlnirii, că România se aseamănă cu cercul șapte al Infernului lui Dante, cercul violenței, deoarece a văzut în viața reală cum animalele sunt lovite, părăsite sau umilite. Autorul a vrut să evidențieze cum noua generație are un rol foarte important în felul în care lumea va arăta în viitor, subliniind că modul în care ne comportăm cu animalele, niște ființe nevinovate, arată cât de responsabili și empatici suntem. Ele simt frică și bucurie, iar dacă noi nu le oferim încredere și afecțiune, ajung să fie retrase, precum câinele Miron care era speriat de oameni, deoarece experiențele sale anterioare l-au învățat că aceștia pot fi periculoși și imprevizibili.

Totodată, cartea care m-a impresionat prin povestea băiețelului Andrei, care m-a făcut să mă gândesc cât de norocoasă sunt că părinții mei sunt alături de mine. Consider că un copil care își pierde părintele trăiește o traumă profundă, deoarece se rupe brusc de principala sursă de siguranță. În cazul în care unul dintre părinți se recăsătorește și nu mai oferă atenție sau protecție, copilul dezvoltă sentimente puternice de abandon, cu impact pe termen lung asupra dezvoltării sale emoționale. În cazul lui Andrei, obligarea  tatălui să muncească în străinătate îi răpește copilăria și îl forțează să se maturizeze mai repede. În acest context, cățelul lui Andrei devine singura prezență care îl poate alina, oferindu-i compasiune și o formă simplă de iubire. Legătura cu animalul nu o înlocuiește pe cea parentală, însă îl ajută să se detașeze de realitatea tristă.

Evenimentul la care am fost pentru a afla secretele cărții ,,Povestea unei nopți de iarnă” a avut loc în sala de festivități, unde 200 de elevi îl așteptau cu entuziasm pe Florin Irimia, ținând în brațe plușuri care reprezentau personajele din text. Acest lucru a demonstrat că povestea lui a avut un impact pozitiv în rândul gimnaziștilor. Anul acesta am avut ocazia să-mi ascult colegii, pe Ștefan, cântând la pian piesa ,,The First Noel”, iar pe Eric interpretând cartea autorului. M-am simțit foarte mândră de cei doi, realizând ce colegi talentați am. Pe lângă cei doi m-au încântat și ceilalți copii, la fel de inspirați. După aceste momente, sesiunea de întrebări a început. Scriitorul s-a aflat într-o postură interesantă, din câte am observat, pentru că a fost provocat să ne ofere răspunsuri pe înțelesul nostru, al adolescenților.

Oportunitatea oferită de această întâlnire mi-a dat posibilitatea de a afla mai multe informații personale care m-au ajutat să-l cunosc mai bine. Acesta și-a afirmat iubirea pentru animale, în special pisicile, având acasă mai multe. Își dorește să scoată volume despre pisica Ursula, pentru fiecare anotimp. Deși lui nu-i place iarna, a ales ca acțiunea să se desfășoare în Ajunul Crăciunului, pentru că iarna, pe lângă sărbători frumoase, reprezintă și perioada anului în care animalele suferă cel mai mult, din cauza frigului. Ce m-a impresionat cel mai mult este mesajul pe care l-am primit lângă semnătura sa: ,,Bun-venit în lumea celor mici și nevăzuți’’. Acest mesaj m-a pus pe gânduri de când am plecat de la întâlnire, însă aș presupune că nu se referă doar la copii în sens fizic, ci la toate ființele care nu sunt înțelese sau auzite de adulți: animalele, copiii singuri, vulnerabili sau orice ființă ignorată de societate.

Apreciez faptul că noi, elevii avem ocazia să cunoaștem diferiți autori contemporani și de a descoperi personalitatea din spatele scrisului. Sper să-l revăd pe domnul Irimia cu mai multe cărți pentru copii și cu continuarea cărții ,,Povestea unei nopți de iarnă”.

Eva Coslac, 7 E

Să fim mai buni și mai atenți

Mă bucur nespus de mult că am avut ocazia să particip din nou la o întâlnire cu un scriitor. Este fascinant faptul că pot înțelege povestea din perspectiva autorului cărții, totul a fost o experiență minunată.

Întâlnirea a început cu trei momente muzicale la pian, cu adevărat încântătoare. Primul cântec ne-a purtat pe valurile divine și gingașe ale ninsorii, un început al iernii, iar următoarele două au interpretat pașii repezi ai pisicii Ursula, personajul principal, în momentul în care aceasta fugea ca să își găsească puii pierduți. După cântecele la pian au urmat trei prezentări din perspectiva unora dintre colegii noștri asupra cărții care mi-au captat atenția și, pe lângă faptul că aceștia au prezentat foarte frumos și original cartea, mi-a plăcut mult curajul și siguranța de sine cu care au vorbit.

Cartea „Povestea unei nopți de iarnă” este o carte pentru copii, dar conține niște teme mult mai profunde, precum violența asupra animalelor și relațiile abuzive (sau cum le numește autorul, toxice). Lumea oamenilor este foarte brutală și uneori este inimaginabil de îngrozitoare, o putem asocia cu cercul al șaptelea al Infernului lui Dante, cel al violenței. Gestul făcut de L., fostul partener al Almei, de a-i arunca la gunoi pe cei doi pui ai Ursulei nu este uman. El distruge viața din răutate, lăcomie și gelozie, vrea toată atenția și afecțiunea Almei. Aceasta a suportat diverse gesturi mici, dar rele ale iubitului ei, precum închiderea pisicii în debara, gesturi care o răneau atât pe pisică, dar și pe stăpâna ei. Consider că prin această carte autorul ne îndeamnă să fim mai buni și mai atenți cu animalele și să avem grijă și la cele mai mici detalii.

Sunt recunoscătoare că am putut participa la această întâlnire. Florin Irimia este un om sufletist și foarte amabil, are o sensibilitate aparte. Aștept cu nerăbdare următoarea carte și să îl reîntâlnesc curând.

Maria Sophia Costea, 7 E

O incursiune în simțirea curată și veselă a copilăriei

Întâlnirea cu un autor de cărți pentru copii este ocazia de a vedea un copil în viitor. Eu cred că poți scrie cărți pentru copii doar dacă mai poți simți și gândi ca unul. Adică simplu și mai mult cu sufletul decât cu mintea. Scriitorul Florin Irimia a dovedit, cu ocazia acestei întâlniri, în primul rând răbdare. A fost nevoie de multă îngăduință să răspundă de mai multe ori la aceeași întrebare. Când un copil repetă întrebările colegilor lui, o face nu pentru că nu a fost atent la discuție, ci poate pentru că i-a plăcut răspunsul și vrea să îl mai audă o dată ca să fie sigur de el.

Cartea Povestea unei nopți de iarnă este o lectură ușoară și plăcută. Este o poveste de o seară de iarnă, de citit cu o cană de ciocolată caldă pe o vreme friguroasă, care te îndeamnă la culcuș de pluș. Personajele principale, la prima vedere, nu ar putea face echipă bună împreună. Și câinele și șobolanul urăsc pisicile, Sunt dușmani naturali. Și totuși, inocența unor bebeluși abia veniți pe lume îi face să treacă peste barierele de rasă și peste prejudecăți. Firul central al poveștii este aventura Ursulei, pisica de la care personajul negativ căruia autorul i-a refuzat și numele, i-a furat puii abia născuți, dar fiecare personaj trăiește propria aventură, iar finalul  este fericit pentru toți, dar și pentru fiecare în parte. Până la urmă nu e povestea unei sigure nopți, ci povestea unor personaje care, impulsionate de dragoste și de spirit de sacrificiu, depășesc prejudecățile propriei vieți și, în felul acesta, își împlinesc propria călătorie către viața pe care și-au dorit-o: câinele Miron își găsește stăpână și curtea pe care să o apere, șobolanul Nelu își găsește prietenă, Alma își întemeiază o familie.

Cartea va rămâne pentru mine o incursiune în simțirea curată și veselă a copilăriei, un prilej de vis cu ochii deschiși la o lume în care animalele vorbesc și se înțeleg între ele. Când ți-e dor să fii copil, îți poți umple sufletul de bucurie scriind o poveste. 

Ștefan Costin, 7 E

Bunătatea și solidaritatea pot învinge orice obstacol

În data de 15 decembrie am participat la o întâlnire cu scriitorul Florin Irimia, despre cartea lui ,,Povestea unei nopți de iarnă”.

Acest eveniment a început cu două momente artistice. Am avut ocazia să cânt la pian, creând o atmosferă plăcută, de iarnă. Pe urmă, Darius ne-a invitat să intrăm în lumea cărții, cu două melodii clasice, tulburătoare, ca întâmplarea din carte. După cele două momente artistice colegul meu Eric Toma a avut privilegiul să prezinte cartea citită. Am observat emoțiile pe care le avea, dar nu pe cele rele, ci pe cele bune. Vorbea cu un glas lin, explicând fiecare detaliu din carte cu pasiune, ceea ce arăta siguranța de sine. După ceva timp, a început momentul întrebărilor. Fiecare dintre copii a pus cel puțin o întrebare, fiind nerăbdători să afle răspunsul autorului.

Un moment din carte care m-a impresionat este atunci când cele două animale, câinele Miron și șoarecele Nelu, s-au unit și au reușit să salveze cei doi pui de pisică, iar inimile lor s-au umplut de liniște când au auzit mieunatul slab. În acel moment, au știut că binele făcut îi legase pentru totdeauna. Această poveste m-a impresionat prin curajul și prietenia personajelor, iar finalul mi-a lăsat o emoție caldă și speranța că bunătatea și solidaritatea pot învinge orice obstacol.

Anton Crețu, 7 E

Un refugiu care ne ajută să facem față unei realități dificile

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia, desfășurată pe 15 decembrie, a fost o experiență care m-a făcut să privesc altfel literatura. Încă de la început, discuția a fost una deschisă, iar autorul a reușit să creeze o atmosferă prietenoasă, astfel încât toți copiii s-au simțit încurajați să participe.

Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care ni le-a spus din cartea lui a fost legat de personajele sale. Ne-a explicat că se regăsește în aproape toate, cu excepția lui L, personaj care întruchipează un comportament greșit. Alegerea câinelui Miron și a șoricelului Nelu ca personaje principale nu a fost întâmplătoare, ci a avut rolul de a evidenția ideea că diferențele dintre ființe pot aduce unitate, nu separare.

Abia mai târziu, scriitorul ne-a vorbit despre motivele personale care l-au determinat să înceapă să scrie. Într-o perioadă dificilă, când mama sa era grav bolnavă, scrisul a devenit pentru el o cale de evadare dintr-o realitate dureroasă. Această duritate se regăsește și în cartea Povestea unei nopți de iarnă, unde sunt prezentate situații dureroase precum relația abuzivă dintre Alma și L sau cruzimea față de animale, exemplificată prin gestul lui L de a arunca puii de pisică în frig.

Un alt aspect care mi-a plăcut foarte mult a fost modul în care scriitorul a răspuns întrebărilor. Acestea au venit din toate colțurile sălii, rapid, iar chiar și copiii mai timizi au prins curaj să vorbească. Răspunsurile clare ne-au ajutat să înțelegem mai bine mesajul poveștii. La finalul întâlnirii, am realizat că această experiență m-a învățat un lucru important: cititul și scrisul nu sunt doar simple activități, ci pot deveni un refugiu care ne ajută să facem față unei realități dificile.

Sophia Maria Crețu, 7 E

Scrisul și cititul pot fi o evadare din realitatea care ne frământă

Cu toți avem un scriitor sau o carte favorită, dar sigur ne-am pus și întrebarea de ce autorul nostru preferat a început să scrie cărți. Ei bine, scriitorul Florin Irimia a început să scrie cărți ca o evadare din realitatea dură în care mama lui era foarte bolnavă, iar asta era ca o săgeată în inima lui.

Pe 15 decembrie,  Florin Irimia a pășit în sala de festivități cu un zâmbet cald. Ne-a  spus încă de la început că întâmplările din cartea sa “Povestea unei nopți de iarnă” conturează viața dură a animalelor, care nu sunt percepute ca ființe, ci ca obiecte. Poate de aceea și oamenii le aruncă în tomberoane sau le chinuie, fără să le pese câtuși de puțin de suferința lor. Dacă tot vorbim despre carte, trebuie să precizăm că personajul principal, pisica Ursula, este inspirată de pisica copilăriei  lui, Matilda. În poveste se mai vorbește și despre altfel de abuz, de exemplu al Almei, stăpâna pisicii, care iese din relația toxică cu L, fostul ei iubit. Acesta, avid de atenția ei, îi chinuia pisica în tot felul de moduri și am putea chiar să îi interpretăm numele lui L ca fiind o prescurtare a numelui Lucifer.

          Scriitorul Florin Irimia ne-a zis că el se regăsește în fiecare personaj din carte, evident mai puțin în L.  Ne-a mai spus că el nu a ales întâmplător ca personaje principale ființe care în viața reală nu se suporta, cum  ar fi o pisică, un câine și un șoricel. Scopul alegerii lor  a fost să arate că nu trebuie să fim identici sau asemănători ca să facem bine în jurul nostru.

          Pe parcursul evenimentului întrebările zburau, iar la fel era și timpul, care a trecut atât de rapid de nici nu ne-am dat seama. Pe scurt, după întâlnirea cu Florin Irimia am rămas cu ideea că scrisul și cititul pot fi o evadare din realitatea care ne frământă, iar diferențele dintre noi nu trebuie să ne sperie, având exemplul celor trei personaje: pisica Ursula, câinele Miron și șoricelul Nelu.

Augustin Fermeșanu, 7 E

Speranța nu s-a pierdut niciodată

Un moment care mie mi-a atras atenția a fost acela când, întrebat de un băiat cu ce personaj din carte se aseamănă cel mai mult, scriitorul a răspuns în favoarea câinelui Miron, cel smuls de lângă familia lui de mic și dus departe. M-a impresionat cu adevărat acest moment, deoarece autorul și-a arătat latura duioasă, compătimitoare, înțelegând parcă durerile câinelui, personaj creat chiar de el, poate oglindind în acesta și o suferință din trecutul său.

Un alt moment care mi-a rămas întipărit în minte este acela când, întrebat dacă povestea are vreun crâmpei de adevăr, a răspuns, cu emoție în glas, că este momentul când "L" aruncă pisicile la gunoi, iar faptul josnic și mișelesc nu este inventat, ci, din păcate, este cruda realitate în care trăim. Domnul scriitor a găsit, la fel ca în carte, doi pui de pisică abandonați la gunoi dintre care, unul dintre ei nu a supraviețuit, cu toate eforturile depuse.

Acest fapt m-a șocat, deoarece, odată cu trecerea anilor, oamenii ar trebui să evolueze tot mai mult spre un model. Din păcate, însă, unele persoane sunt indiferente la model, preferând să comită niște lucruri foarte întunecate. Dar, cu toate acestea, speranța nu s-a pierdut niciodată, ba din contră, ea este cea care ne ajută mereu să mergem cu calm, înainte.

Dan Fîrțescu, 6 C

O punte între oameni, între experiențe și emoții comune

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a fost o experiență memorabilă, care ne-a oferit ocazia de a pătrunde mai profund în universul literaturii contemporane și de a înțelege mai bine legătura dintre autor și opera sa. Atmosfera a fost una plăcută și deschisă, iar discuția s-a desfășurat într-un mod natural, apropiat, ceea ce ne-a făcut să ne simțim parte din poveste. Scriitorul ne-a vorbit cu pasiune despre drumul său în literatură, despre începuturile sale și despre importanța scrisului ca formă de exprimare a emoțiilor și a gândurilor interioare.

Un moment central al întâlnirii l-a reprezentat discuția despre „Povestea unei nopți de iarnă”, o creație care impresionează prin simplitate, dar și prin profunzimea mesajului transmis. Florin Irimia ne-a explicat cum noaptea de iarnă nu este doar un cadru temporal, ci un simbol al singurătății, al reflecției și al căutării de sine. Frigul, liniștea și întunericul devin elemente care scot la iveală trăirile interioare ale personajelor, făcând cititorul să empatizeze cu acestea.

Povestea m-a impresionat prin atmosfera melancolică și prin modul delicat în care sunt descrise emoțiile. Limbajul este expresiv, iar imaginile create sunt puternice, reușind să transmită stări de nostalgie, speranță și dor. Deși acțiunea se desfășoară într-o noapte rece de iarnă, mesajul este unul cald, axat pe importanța amintirilor și pe puterea sufletească a omului de a merge mai departe, chiar și atunci când se confruntă cu momente dificile.

Dialogul cu autorul ne-a ajutat să înțelegem mai bine sensurile ascunse ale textului și intenția din spatele fiecărui detaliu. Am realizat că literatura nu înseamnă doar o poveste bine scrisă, ci și o punte între oameni, între experiențe și emoții comune. Întâlnirea cu Florin Irimia a fost o lecție despre sensibilitate, autenticitate și despre modul în care cuvintele pot deveni o formă de alinare și de cunoaștere de sine.

Această experiență a fost valoroasă, fiindcă m-a făcut să privesc literatura cu mai mult interes și respect. „Povestea unei nopți de iarnă” este mai mult decât un text literar, este o invitație la reflecție, iar întâlnirea cu autorul a completat perfect mesajul operei, transformând lectura într-o experiență profundă și personală.

Mario Gheras, 6 C

Bucuria de a spune povești

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a avut loc în ziua de luni 15 decembrie, dar atmosfera din sală a fost surprinzător de primitoare. Am intrat cu emoții, știind că vom discuta despre cartea „Povestea unei nopți de iarnă”, o lectură care ne impresionase deja. Autorul ne-a întâmpinat cu un zâmbet sincer și ne-a vorbit despre începuturile sale, despre inspirație și despre bucuria de a spune povești.

Discuția s-a concentrat pe carte, iar scriitorul ne-a explicat cum a apărut ideea unei nopți de iarnă pline de mister, liniște și reflecție. A vorbit despre personajele sale ca despre niște închipuiri vechi ale sale  și ne-a arătat cum fiecare gest sau tăcere are un sens.

La final, i-am pus întrebări despre personaje, mesaj și despre cum putem deveni oameni mai buni. Întâlnirea ne-a făcut să privim lectura cu alți ochi și să apreciem munca din spatele unei cărți. A fost o experiență memorabilă, care ne-a apropiat de literatură și de magia unei nopți de iarnă. Am simțit că întâlnirea ne-a unit, ne-a dat curaj să scriem și să citim mai mult, să observăm detaliile, să respectăm cărțile și oamenii care le creează, păstrând vie dorința de a descoperi povești adevărate. 

Tudor Gherasim, 6 C

Animalele pot avea mai mult suflet decât oamenii

Pe la începutul întâlnirii domnul autor ne-a vorbit despre un articol care spunea că animalele în România nu sunt considerate ființe vii, acestea fiind văzute ca bunuri personale. Acest fapt m-a făcut să văd cartea "Povestea unei nopți de iarnă" cu alți ochi. Semnificația cărții este mai profundă decât pare. Până nu am aflat despre acel articol voiam să cred că acțiunile cărții sunt cu adevărat niște născociri ale imaginației umane,  dar am aflat că sunt numeroase cazuri chiar la noi în țară. Aceste aspecte mă fac să mă gândesc dacă merităm titlul de cea mai avansată ființă. Domnul Florin Irimia transmite prin această carte ideea că animalele pot avea mai mult suflet decât oamenii. Noi oamenii trebuie să învățam loialitatea și iubirea chiar de la ele. Domnul Florin Irimia a putut caracteriza întreaga Românie într-un singur cuvânt: "cruzime". Într-o țară unde mereu trecem cu vederea multe fapte și doar sperăm să se îmbunătățească, el a avut curajul de a recunoaște adevărul și de a-l promova. Acesta a creat în câteva vorbe o luptă interioară ce mă face să cred că în lume nu găsim doar lapte și miere.

Cartea este învăluită de mister, fiind reprezentată de peisajul unei nopți de iarnă și de apariția personajului negativ "L". Faptul că personajul nu are un nume ne face pe noi să ne dăm seama că nici nu mai are dreptul de a primi un nume.

Răspunsurile domnului autor ne-au făcut să înțelegem cartea mai profund și să trecem dincolo de bariera imaginației noastre. Mesajele ce se ascund prin paginile cărții pot schimba complet percepția cititorului asupra animalelor abandonate. Cartea m-a lăsat cu un sentiment de tristețe, dar și cu o speranță a unui viitor mai bun.

Teodora Grigorescu, 6 C

O călătorie între paginile cărții

Pe data de 15 decembrie, în sala de festivități am avut onoarea să facem cunoștință cu domnul scriitor Florin Irimia, autorul cărții "Povestea unei nopți de iarnă", și am putut descoperi mai multe despre secretele ascunse între paginile poveștii.

            Evenimentul a început prin prezentarea a două momente muzicale, pentru a-l întâmpina pe domnul scriitor cum se cuvine, printre care s-a aflat și colegul meu, Darius Chifan. Aceste melodii au invitat creativitatea să ia un loc la discuție și au adus un început liniștitor întâlnirii. După aceea, mai mulți elevi și-au împărtășit ideile despre călătoria pe care au parcurs-o citind cartea, una dintre fete fiind Eva Olariu, colega noastră de clasă. A fost foarte interesant să descopăr atâtea variante și interpretări ale cărții și am înțeles mai bine sensul personajelor, iar cel mai mult mi-a plăcut încheierea de prezentare a Evei, care propune apariția unor "mici șobolănei" în viitor.

            Domnul scriitor ne-a vorbit despre tot răul care, din păcate, s-a răspândit în lume, iar această carte a fost o avertizare, pentru a reuși să înțelegem mai bine cele ce se întâmplă în jurul nostru. Inițial, povestea a fost bazată pe întâmplarea despre cum a fost găsită pisica sa, care a fost, de asemenea, luată de la tomberon. Mi s-a părut ca autorul a fost profund mișcat de răutatea oamenilor, punând un pic de suferință în fiecare vorbă a sa.

            De asemenea, Florin Irimia ne-a împărtășit mai multe sfaturi despre cum să scrii o carte. Îndrumarea sa a fost că dacă ne găsim vreodată în  situația de a nu ști ce să scriem la o carte sau chiar o compunere, trebuie să o lăsăm laoparte, să ne concentrăm pe orice altceva și să revenim asupra sa după două sau trei săptămâni. Mi s-a părut foarte simpatic și folositor să ne ajute din experiența sa de scriitor și sigur am să mă folosesc de sfatul dumnealui în viitorul foarte apropiat.

            După aceea, elevii au avut ocazia să adreseze mai multe întrebări domnului scriitor, iar de acolo s-a creat un laborator de idei, ceea mai creativă mi s-a părut a fi viziunea unui copil ca numele personajului interpretat cu numele "L." să îl reprezinte pe Lucifer, fiind astfel și aducătorul de moarte și de alte păcate, zăcând în ultimul cerc din Infern, în "Divina Comedie". La fel ca Dante, am plecat și noi într-o călătorie între paginile cărții, aducând noi sfârșituri la întâmplare, idei despre alte volume, chiar inventând noi titluri pentru carte, până discuția s-a transformat într-un joc dintre scriitor și cititori.

            Acest eveniment mi s-a părut o experiență foarte plăcută, în care am putut afla multe lucruri noi despre Ursula și prietenii ei. Am fost impresionată de răspunsurile și întrebările adresate de participanți și m-am bucurat că am putut descoperi atâtea interpretări creative ale întâmplărilor. La final, am avut ocazia să primim un autograf de la scriitor, un mic suvenir care să ne amintească mereu de aceste idei și discuții ale poveștii pisicești. 

Mihnea Horhogea, 6 C

Un univers în care cititorul se poate regăsi

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a fost o experiență deosebită și memorabilă, care ne-a oferit ocazia să descoperim mai profund universul cărții sale Povestea unei nopți de iarnă. Încă de la început, Florin Irimia s-a arătat deschis și prietenos, povestind despre motivațiile care l-au determinat să scrie această carte și despre felul în care și-a construit personajele și atmosfera poveștii. Discuția nu s-a rezumat doar la firul narativ, ci a atins și teme precum singurătatea, introspecția și modul în care oamenii se confruntă cu propriile temeri și regrete.

Cartea Povestea unei nopți de iarnă impresionează prin realismul personajelor și prin atmosfera densă și emoționantă a unei nopți friguroase de iarnă. Autorul ne-a explicat că iarna, cu frigul și întunericul său, simbolizează nu doar singurătatea, ci și momentul în care omul este forțat să se gândească la sine, la alegerile și greșelile sale. Personajele sunt complexe și bine conturate, fiecare cu personalitatea și conflictele sale interioare. Florin Irimia ne-a povestit despre protagonist, care se află într-o perioadă de schimbare și introspecție, și despre modul în care relațiile cu ceilalți reflectă teme precum iubirea, prietenia și regretul. Ne-a atras atenția asupra detaliilor psihologice, care fac ca fiecare trăire și reacție să pară autentică și emoționantă.

Un aspect foarte interesant al întâlnirii a fost analiza relațiilor dintre personaje. Scriitorul a explicat cum aceste relații reflectă confruntările interioare ale fiecăruia și modul în care alegerile lor influențează cursul poveștii. Florin Irimia a subliniat că personajele nu sunt simple figuri narative, ci oameni cu temeri, dorințe și slăbiciuni, ceea ce le face credibile și ușor de identificat pentru cititor. În cadrul discuției, am realizat cât de mult contează modul în care un autor construiește dialogul, gesturile și gândurile personajelor pentru a crea empatie și tensiune în poveste.

Întâlnirea cu Florin Irimia a fost nu doar o oportunitate de a descoperi cartea Povestea unei nopți de iarnă, ci și o lecție despre modul în care personajele bine construite pot da viață unei povești. Am plecat cu impresia că fiecare carte ascunde mai mult decât pare la prima vedere și că fiecare scriitor are o poveste aparte despre cum a reușit să creeze un univers în care cititorul se poate regăsi. Această întâlnire ne-a inspirat să citim mai atent, să analizăm personajele și să înțelegem complexitatea lumii lor interioare.

Mihai Iarovoi, 6 C

Un frumos cadou în prag de Crăciun

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia și cu drăgălașele pisici din Povestea unei nopți de iarnă  a fost o încântare, un frumos cadou în prag de Crăciun.

Scriitorul ne-a captat atenția, povestindu-ne cum i-a venit ideea de a scrie această carte. A fost exact cum am bănuit: l-a inspirat o pisică adevărată, abandonată lângă un tomberon. Deja m-am simțit în largul meu, pentru că și eu iubesc mult pisicile. Tonul calm și prietenos al domnului Florin Irimia m-a făcut să fiu atent la tot ce spunea.

Am înțeles că cele mai frumoase povești sunt inspirate din lucruri simple, iar animăluțele ni se lipesc de suflet și ne farmecă mereu. Întâmplările se petrec în noaptea de Crăciun, când minunile se întâmplă. Atmosfera de iarnă este descrisă foarte frumos, iar povestea pisicuțelor este o adevărată lecție despre bunătate, generozitate, speranță și prietenie. E o carte care te ține cu sufletul la gură, iar la final, când totul se termină cu bine, cititorul răsuflă ușurat.

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a fost o experiență minunată, care m-a făcut să îndrăgesc și mai mult pisicile. E o poveste de citit la gura sobei, într-o minunată noapte de Crăciun.

Elisa Ioniță, 7 E

Să fim mai implicați

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia, găzduită de școala noastră, a fost o experiență ieșită din tiparele obișnuite. Ne-am bucurat să-l întâlnim pe autor și să participăm la un eveniment cultural reușit, unde literatura s-a împletit frumos cu muzica și cu prezentările noastre. Florin Irimia ne-a cucerit cu felul său deschis de a comunica. Nu ne-a dat doar răspunsuri directe, ci ne-a provocat să gândim, întorcând uneori întrebările către noi. Asta a făcut ca discuția să fie mult mai vie și să ne prindă pe toți. M-a prins și explicația despre personajul L. Autorul a lămurit că L nu vine neapărat de la Lucifer, ci e doar inițiala unui nume obișnuit, cum ar fi Lucian sau Liviu. Ne-a mai spus că vrea să extindă ideea cărții, scriind povești și pentru celelalte anotimpuri. A fost o întâlnire reușită. Ne-a oferit o experiență școlară altfel, care ne-a deschis apetitul pentru lectură și ne-a îndemnat să fim mai implicați. 

Maximilian Mazilu, 7 E

O atmosferă calmă și misterioasă

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a fost o experiență interesantă și captivantă, mai ales datorită modului în care ne-a vorbit despre cartea sa, „Povestea unei nopți de iarnă”. Totul a început cu două momente muzicale, care au creat o atmosferă calmă și ușor misterioasă, potrivită pentru tema cărții. Muzica ne-a introdus într-o stare de liniște și ne-a ajutat să ne imaginăm decorul unei nopți de iarnă, așa cum este prezentat și în carte.

Florin Irimia ne-a explicat că „Povestea unei nopți de iarnă” este o carte care îmbină realitatea cu imaginația și pune accent pe trăirile personajelor. Acțiunea se desfășoară într-un cadru de iarnă, iar frigul, întunericul și liniștea nopții contribuie la crearea unei atmosfere speciale, pline de emoție și suspans. Cartea ne transmite ideea că o singură noapte poate schimba felul în care vedem lucrurile și ne poate face să reflectăm asupra propriilor alegeri. Autorul a subliniat faptul că personajele animale nu sunt perfecte, ci apropiate de oameni reali, ceea ce le face ușor de înțeles și de apreciat.

Partea cea mai interesantă a întâlnirii a fost sesiunea de întrebări și răspunsuri. Elevii au fost curioși să afle ce l-a inspirat să scrie această carte și cum a construit personajele. Florin Irimia ne-a răspuns deschis și ne-a explicat că inspirația vine adesea din experiențe personale și din observarea oamenilor din jur.

Matei Mera, 7 E

Când magia se ascunde în lucrurile simple

Aventura noastră în lumea scriitorilor ne-a purtat de această dată într-o întâlnire plină de emoție cu Florin Irimia, autorul cărții "Povestea unei nopți de iarnă". A fost o ocazie minunată să descoperim nu doar o carte captivantă, ci și un om deschis, sincer și apropiat de elevi.

Cartea m-a atras încă de la titlu. La fel ca în piesa "Visul unei nopți de vară" de William Shakespeare, m-am gândit că și în această poveste se vor întâmpla lucruri fantastice. Pe măsură ce citeam, am realizat că adevărata magie a nopții de iarnă venea din gesturile simple, pline de curaj, ale personajelor. Mi‑a plăcut în mod deosebit episodul cu Nelu Șobolănelul. Chiar și cei mai mici dintre  noi pot juca un rol foarte important într‑o poveste. Deși mic, Nelu a dat dovadă de curaj, iar ajutorul oferit a fost esențial pentru puii Ursulei. Când inima și voința sunt mari, mărimea nu contează.

Povestea își are rădăcinile în lumea reală, o lume adesea nedreaptă și dură. Însă autorul  înconjoară aceasta lume cu un strat de blândețe și speranță. Mesajul lui este clar: bunătatea dintre noi va aduce beneficii tuturor.

Un alt episod care mi-a atras atenția este cel în care Alma îl părăsește pe L. și pleacă împreună cu pisicile, ieșind astfel dintr-o relație abuzivă. Am interpretat această decizie a ei ca pe o schimbare de direcție în bine, asemenea uneia care ar fi putut salva Titanicul. O alegere înțeleaptă făcută la timpul potrivit poate face diferența între suferință și speranță. Am plecat cu gândul că un gest de bunătate, oricât de mic, poate avea un efect măreț.

Maria Mihai, 7 E

Să fim uniți și să ne ajutăm

Pe mine m-a emoționat această întâlnire și m-a făcut să mă gândesc mai mult la lucrurile mici care ne înconjoară. În carte sunt descrise situații care par fantastice și doar parte dintr-o poveste, dar ele apar des în viața reală. Această carte ne ajută să ne amintim că este bine să-i ajutăm pe ceilalți când se simt singuri sau triști.

Mi-am plăcut momentul din carte când șoricelul Nelu se întâlnește cu Pitt, câinele pitbull. La început, acesta nu s-a comportat la fel de drăguț ca Miron, dar Nelu i-a explicat situația în care se aflau Ursula și puii ei, iar Pitt a decis să-i ajute. Acest fapt dovedește că Pitt era blând și iubitor, chiar dacă nu prea părea să fie. Pitt avea un stăpân, Andrei, care era singur, pentru că părinții săi plecaseră și era îngrijit de bunici. După ce Pitt și Nelu au discutat, cățelul a fost de acord să-i ducă acasă la el și Andrei pentru o noapte și să-i hrănească. Andrei a fost foarte prietenos cu Ursula și chiar și cu Nelu. Andrei a îngrijit-o pe Ursula și pe puii ei și i-a hrănit, ceea ce sugerează că Andrei și Pitt erau amândoi buni la suflet. Miron, câinele negru, vine și el acasă la pitbull și îl întreabă dacă se poate adăposti și el, deoarece era înfrigurat și nu avea un cămin, ca alți căței. Pitt îl primește înăuntru, ceea ce arată că acesta era prietenos, chiar dacă părea dur pe dinafară.

Cartea ne învață ce înseamnă empatia, iubirea, prietenia dintre oameni și animale și faptul că este bine să fim uniți și să ne ajutăm. Personajele din carte sunt descrise cu detalii din trecutul lor, și am aflat că toți cei care au ajutat-o pe Ursula au suferit și au avut o viață grea, de aceea pot să înțeleagă și să simtă suferința pisicii. Alma, stăpâna Ursulei, o iubește foarte mult pe aceasta, dar nu își dă seama când partenerul ei îi face rău pisicii. Din această cauză, Alma nu îl părăsește, ci speră că lucrurile se vor schimba. Făcându-i rău pisicii, “el” îi face rău și Almei, dar până la urmă aceasta își dă seama târziu că trebuie să plece. Această carte a descris și iubirea față de cei apropiați și faptul că este greu să te desparți de o persoană apropiată cu care ai petrecut mult timp.

Ștefan Mușat, 6 C

Putem colabora pentru a face lumea un loc mai bun

,,Povestea unei nopți de iarnă‘’ de Florin Irimia, prezintă întâmplările a doi pui de pisică, ale mamei lor și ale altor patrupede. Din carte deducem ideea că uneori animalele pot fi mai bune și mai empatice decât oamenii și că este important să nu le facem rău.

Una dintre părțile mele preferate din carte este finalul, care reprezintă sfârșitul ideal: pisica Ursula își crește puii, Miron își găsește o casă și Pitt rămâne împreună cu Andrei, cam singurul om care reprezintă binele în această carte, alături de Alma, stăpâna Ursulei. Deși se spune că pisicile și câinii sunt dușmani, iar pisicile vânează șoarecii, în carte aceștia colaborează pentru salvarea puilor. Acest lucru simbolizează faptul că și noi, oamenii, chiar dacă ne mai și urâm, putem colabora pentru a face lumea un loc mai bun.

Dintre toate cele trei impresii despre carte, lucrul care m-a fascinat cel mai mult a fost ideea că bărbatul care a luat puii de la mamă și i-a abandonat la coșul de gunoi nu are un nume, deoarece pentru faptele lui nici nu merită o identitate. Păcatul făcut de bărbat poate fi clasat în al șaptelea cerc din ,,Divina Comedie” de Dante Alighieri, acesta fiind violența.

După ce copiii au prezentat impresiile de lectură, au început întrebările, partea mea preferată. De acolo am aflat că Florin Irimia a fost determinat să scrie cărți pentru copii de autoarea Ioana Pârvulescu, despre ilustrațiile realizate de Anca Smărăndache, subliniind importanța acestora. De asemenea, ne-a povestit că inspirația este bazată pe o faptă reală, când a găsit două pisici abandonate și le-a luat acasă.

       Întâlnirea mi-a plăcut foarte mult și mi-a schimbat semnificativ viziunea pe care o aveam asupra poveștii. Totul s-a terminat cu un autograf pe prima pagină a cărții.

Medeea Nechifor, 7 E

Atmosferă de poveste miraculoasă

Întâlnirea cu scriitorul Florin Irimia a fost un moment deosebit atât pentru mine, cât și pentru colegii mei. Am aflat lucruri interesante despre cartea ,,Povestea unei nopți de iarnă’’ și am avut ocazia să ascult opiniile altor copii, dar și momente artistice care au reușit să completeze foarte bine atmosfera poveștii.

Evenimentul a început cu două momente artistice oferite de Ștefan Costin și Darius Chifan. Ștefan ne-a încântat cu piesa ,,The first noel’’. Prin această piesă, Ștefan evidențiază atmosfera friguroasă și liniștitoare a nopții de iarnă. Darius ne prezintă două melodii cu un tempo mai alert, sugerând spiritul de mamă al Ursulei, panica și neliniștea pe care le-a simțit mama puilor în sufletul ei atunci când a observat ca puii, Zgâtia și Șnur, au fost luați de lângă ea de către L.

Imediat, Eric ne prezintă perspectiva lui despre această poveste. Acesta ne povestește despre L, personajul negativ care dorește să îi facă rău Almei în mod indirect, adică distanțând-o pe Ursula. Aceste fapte sunt din lăcomie și gelozie. Eric asociază această carte cu ,,Divina Comedie’’ de Dante Alighieri, deoarece acesta s-a gândit la cercul al șaptelea din infern, unde sunt oamenii care au săvârșit fapte precum începerea războaielor, lăcomia, ura, răutatea, gelozia, crimele și multe altele. Eric presupune că inițiala L vine de la Lucifer, deoarece putem regăsi în comportamentul lui L, cât și al lui Lucifer, fapte de dușmănie, viclenie și invidie.

M-a șocat faptul că această poveste este parțial bazată pe întâmplările din viața autorului. Acesta ne povestește că el a găsit o cutie cu doi pisoiași la gunoi. Un val rece de tristețe a pătruns sufletul meu, deoarece îmi este milă de modul în care animalele sunt tratate. Cruzimea și nepăsarea cu care acestea sunt tratate arată cât de răi pot fi oamenii.

Întrebarea care mi-a atras atenția este ,,În poveste, ce rol avea perioada Crăciunului?  Autorul ne povestește că el a scris această poveste cu un fundal de Crăciun, deoarece în acea perioadă a găsit cutia cu puii de pisică și pentru că această sărbătoare este una dintre preferatele lui. Îi plac în special filmele de Crăciun, atmosfera din familie și uneori zăpada. Acestuia îi place zăpada, deoarece creează o atmosferă friguroasă, dar îi și displace, deoarece afectează ființele fără adăpost. Scriitorul întoarce jocul și ne adresează o întrebare în care vrea să afle dacă noi credem că zăpada are un rol negativ sau unul pozitiv în poveste. Astfel, autorul ne mai dezvăluie că zăpada poate avea și un rol distructiv. Indiferent cât de frumoasă este, aceasta îi poate afecta foarte mult pe pui din două motive: zăpada poate acoperi cutia în care puii sunt lăsați, iar aceștia nu vor mai putea fi găsiți și frigul pe care zăpada îl aduce afectează grav pisoiașii nou-născuți.  

Așadar, această întâlnire cu scriitorul Florin Irimia poate fi un semn de exclamare asupra comportamentului nostru, deoarece uneori nu ne dăm seama răul pe care îl putem face altora și în ce situații grave putem pune pe cineva. 

Eva Olariu, 6 C

Credința, speranța și iubirea

”Povestea unei nopți de iarnă” ascunde, sub coperta viu colorată a unei cărți pentru copii, o istorisire plină de simboluri și lecții de viață, deoarece, ne îndeamnă la meditații asupra lumii în care trăim și ne ajută să descoperim adevăratele virtuți creștine care sunt, după cum spunea Sf. Apostol Pavel, credința, speranța și iubirea.

Pot spune că am trăit în această poveste o aventură plină de suspans, care m-a ținut cu sufletul la gură până la final. Mi-a plăcut foarte mult ideea personajului care urmărește de la fereastră, deoarece, pe de o parte, acest lucru sporește misterul, pe de altă parte, ne-a transformat pe noi cititorii în martori. Vă mărturisesc că am simțit la un moment dat că vreau să intru în poveste și să aduc o schimbare în bine.

M-a impresionat foarte mult modul cum este descrisă suferința pisicii în urma pierderii puilor. Intensitatea durerii este atât de mare, încât o face să se simtă ”goală pe dinăuntru” asemenea unei cochilii sau a unui ”înveliș subțire și fragil” pe care orice adiere de vânt l-ar putea spulbera. Dar această slăbiciune este doar o aparență, deoarece, din sufletul său de mamă iubitoare, crește o putere nebănuită, iar ea se transformă dintr-o pisicuță de apartament într-o leoaică pentru că este capabilă să înfrunte orice pericol ca să-și salveze puii.

Asistăm în această poveste la o inversare de roluri între om și animal. Iubitul Almei sau vecinul de la parter dovedesc un comportament lipsit de compasiune, asemenea sălbăticiunilor, în timp ce animalele sunt înzestrate cu rațiune și colaborează pentru salvarea micuților în ciuda diferențelor dintre ei și a neînțelegerilor vechi.

Am observat în această carte o atenție deosebită pentru alegerea numelor personajelor: personajele pozitive poartă nume sugestive pentru intențiile lor bune, cum ar fi Alma sau Mama Bună, Nelu și Nela par predestinați unul altuia, iar personajul negativ nu are nume. Ceea ce a făcut ”L”, faptul că a răpit doi pui neajutorați și i-a lăsat afară în ger este o faptă atât de crudă încât nu merită să aibă identitate. Locul lui este fără îndoială în Infernul lui Dante, mai exact în cercul al șaptelea, acolo unde sunt pedepsiți cei care săvârșesc acte de violență. Asocierea acestui personaj cu litera L pe mine m-a dus cu gândul la Lucifer, liderul forțelor răului, ajuns astfel nu prin creația lui Dumnezeu, ci prin propria lui alegere.

Desenele cărții sunt sugestive. Predomină imaginile cu animale, pentru că accentul se pune pe poveștile și sentimentele lor. În multe locuri, prezența oamenilor este doar sugerată, acolo unde putem zări la marginea imaginii o mână sau un pantof.

Ceea ce mi-a plăcut extrem de mult la această carte este faptul că s-a încheiat într-o atmosferă optimistă, în spiritul bucuriei care însoțește noaptea magică a Ajunului: Miron găsește o casă și o stăpână iubitoare, pisoiașii sunt protejați și au parte de grijă și alinare, iar Nelu și Nela ne dau speranța unei familii fericite și poate, cine știe, niște șobolănei în viitor. Dar vestea cu adevărat fabuloasă este aceea că urmează nașterea unui bebeluș, ceea ce semnifică triumful vieții asupra morții care stătea la pândă la începutul poveștii.

Matei Pamfil, 7 E

Mulțumesc pentru poveste

Ultima săptămână de școală din anul 2025 a început cu o întâlnire cu domnul Florin Irimia, autorul cărții Povestea unei nopți de iarnă. Întâlnirea a avut loc în impunătoarea sală de festivități a Colegiului Național din Iași, unde ne-am adunat cu toții, având asupra noastră jucării de pluș care reprezentau animalele din carte.

Am avut ocazia să îl întreb pe domnul scriitor de ce a ales să scrie o carte pentru copii, deși anterior cărțile sale se adresau adulților și dacă provocarea de a realiza o carte pentru copii este diferită de cea de a scrie o carte pentru adulți. După ce întâlnirea s-a terminat, mi-am dat seama că poate ar fi fost frumos să îi mulțumesc autorului pentru poveste și pentru emoția transmisă. Povestea pisicuței ai cărei pui au fost furați și abandonați și a aventurilor prin care aceasta, ajutată de alte animale, reușește să își regăsească puii m-a emoționat pentru că îmi plac foarte mult pisicile, iar una dintre pisicile mele a fost crescută de familia mea de când era pui, după ce a fost părăsită de stăpânii săi. Citind cartea, m-am gândit că ea nu a avut norocul de a ajunge înapoi la mama ei, poate și pentru că nu i-a întâlnit pe Nelu șobolanul și pe câinii Miron și Pitt.

La final, scriitorul ne-a lăsat tuturor mesaje pe cărți și ne-am despărțit cu gândul la o viitoare întâlnire.

Maria Pavăl, 6 C

Importanța prieteniei, a solidarității și a dragostei

Pe 15 decembrie, am avut plăcerea de a-l întâlni pe scriitorul Florin Irimia, care a vorbit despre cartea sa, "Povestea unei nopți de iarnă". Evenimentul a fost o oportunitate excelentă de a discuta despre literatură și de a afla mai multe despre procesul de creație al autorului.

"Povestea unei nopți de iarnă" este o carte captivantă, potrivită pentru copii de peste 8 ani. Povestea este despre pisica Ursula, care trăiește o noapte de groază când cei doi pisoi ai săi, Zgâtia și Șnur, sunt luați de lângă ea și abandonați. În ciuda disperării, animalele din cartier și un băiat curajos se unesc pentru a o ajuta pe Ursula să-și găsească puii.

Personajele cărții sunt bine conturate și pline de viață. Ursula este o mamă devotată, care face orice pentru a-și găsi puii. Zgâtia și Șnur sunt doi pisoi curioși și aventuroși, care se află în centrul aventurii. Băiatul curajos este un tânăr care se alătură animalelor pentru a o ajuta pe Ursula. Animalele din cartier sunt o varietate de personaje, care se unesc pentru a ajuta familia de pisici.

Pe parcursul cărții, granița dintre realitate și fantezie devine tot mai subțire, iar cititorii sunt invitați să intre în lumea animalelor și să le înțeleagă gândurile, temerile și speranțele. Cartea este o lectură plăcută și educativă, care învață copiii despre importanța prieteniei, a solidarității și a dragostei.

În timpul întâlnirii, Florin Irimia a vorbit despre inspirația sa pentru "Povestea unei nopți de iarnă" și despre cum a evoluat cartea de la idee la publicare. A fost o discuție interesantă și plină de informații despre procesul de creație și despre lumea literară. Autorul a vorbit și despre personajele cărții, despre cum le-a creat și din ce s-a inspirat. Întâlnirea cu domnul Florin Irimia a fost o experiență deosebită, așa că aștept cu nerăbdare continuarea cărții, așa cum ne-a promis domnul scriitor!

Teodora Pleșu, 6 C

Farmecul lumii pline de miracole

Pe data de 15 decembrie 2025, în sala de festivităţi a Colegiului Naţional Iaşi, autorul cărţii “Povestea unei nopţi de iarnă”, Florin Irimia, ne-a adus în dar farmecul lumii pline de miracole a pisicii Ursula şi a salvatorilor puilor ei.

Colegii noștri curajoși au pășit pe scenă şi au privit mai de aproape detaliile acestei opere pentru copii, nu doar o fantezie, ci o oglindă a lumii dure în care trăim, pe care Florin Irimia o aseamănă cu al șaptelea cerc al Infernului lui Dante, Cercul Violenţei. În acest univers literar, “el”, care a răpit puii Ursulei şi i-a aruncat la tomberoanele din spatele blocurilor, trădează viața, adică pe Dumnezeu, încercând să distrugă ceea ce Creatorul ne-a dăruit. De aceea răpitorul nu are nume, pentru că a săvârșit o faptă atât de groaznică încât nu îl merită.

Cel mai mult mi-a plăcut în carte că, deşi este o poveste pentru copii, Florin Irimia nu a ascuns durerosul adevăr al lumii în care trăim, acela că nu toţi cei din jurul nostru au un suflet bun, aşa cum am crezut toţi până la un moment dat. Autorul a prezentat unul dintre cele mai neobservate și neimportante aspecte pentru unii, cele din lumea animalelor. Oamenii le chinuie și unii nici măcar nu le consideră fiinţe, bătându-şi joc de ele. Un alt aspect important este faptul că ”el” acționează în Noaptea de Ajun, la adăpostul măştii calme şi fericite a Sărbătorilor, unde nimeni nu ar fi bănuit că cineva ar putea face o asemenea faptă.

Alt aspect care mi-a plăcut în carte şi pe care nu l-am mai întâlnit până acum în poveşti este locul de martori pe care ni-l oferă autorul prin privitori de la fereastră, fie că ne uităm în sus, la fulgii de nea care cad uşor din cer, fie că ne uităm în jos, la ce se întâmplă pe străzile oraşului. La finalul întâlnirii, când mi-a venit rândul la semnatul cărţii, i-am adresat domnului Florin Irimia întrebarea mea: Dacă ar fi o noapte de iarnă în care ninge şi s-ar întâmpla să vă uitaţi pe fereastră, v-aţi uita la cer sau la străzile dintre blocuri? Aşa cum m-am aşteptat, autorul mi-a răspuns că s-ar uita la străzi, pentru că, cine ştie, s-ar putea să vadă o întâmplare precum cea din “Povestea unei nopţi de iarnă”.

Atmosfera din sală a fost caldă, am putut să ne adresăm întrebările şi să le aflăm răspunsul şi, de asemenea, să ne aducem pluşuri cu pisici, câini şi şobolănei. M-a surprins că domnul scriitor a afirmat că, dintre toate cărţile scrise de dumnealui, cel mai plăcut de realizat a fost “Povestea unei nopţi de iarnă”, prima carte pentru copii a sa, şi că preferă atmosfera creată de publicul tânăr faţă de cel adult.

Întâlnirea cu domnul Florin Irimia a fost unul dintre cele mai plăcute evenimente de acest fel pe care le-am avut de când sunt elevă la Colegiul Naţional Iaşi, deoarece am simţit că autorul este mai aproape de sufletul copiilor, iar cartea “Povestea unei nopţi de iarnă” mi-a rămas cea mai dragă poveste dintre cele ale căror autori i-am întâlnit.

Sofia Popa, 6 C

Lumea pare un tărâm mai bun

Cartea „Povestea unei nopți de iarnă”, de Florin Irimia,  arată prietenia intre animale, oricât de diferite ar fi acestea. Uneori , aceștia colaborează cu oamenii , însă doar cu cei care au un suflet blând și iubitor. Partea mea favorită din carte a fost epilogul, deoarece această parte arată cum fiecare, prin iubire și speranță, poate să-și îndeplinească visurile. Miron, într-un final, are un loc pe care îl poate numi „acasă” și o stăpână iubitoare, Ursula și-a crescut puii, rămânând împreună cu Alma și scăpând de L, iar Pitt a rămas împreună cu stăpânul său, Andrei, lumea părând un tărâm mai bun.

Un alt lucru ce mi s-a părut grozav este cum câinii, pisica si șobolanul, care de obicei sunt considerați dușmani, au colaborat pentru a salva viața unor pui neajutorați, ce simbolizează armonia dintre aceștia, chiar dacă sunt specii distincte.

Din fericire, pe data de 15 decembrie a anului 2025, în sala de festivități a Colegiului Național, l-am întâlnit pe scriitorul acestei minunate cărți, Florin Irimia. Doamna profesoară a avut ideea de a aduce niște plușuri care reprezintă diferite personaje din poveste, iar eu am adus pisicuța mea albă pe care o am din copilărie.

Toți cei trei colegi care au prezentat cartea l-au asociat pe iubitul Almei cu Lucifer însuși, din cauza faptelor sale extrem de crude, voind să distrugă viața, adică să scape de puii Ursulei. După prezentări, au început și întrebările. Domnul scriitor ne-a povestit cum această carte a fost inspirată de o întâmplare reală, el găsind niște pui la tomberon și adoptându-i. Artistul a dezvăluit ca în viitor există șanse să fie scrise mai multe cărți despre Ursula și puii ei, Zgâtie si Șnur, câte una pentru fiecare anotimp al anului. Domnul Florin Irimia ne-a dezvăluit că ideea de a scrie o carte pentru copii i-a venit de la cartea „Trei zile nemaipomenite” de Ioana Pârvulescu, a cărei copertă se afla pe ultima foaie a cărții „Povestea unei nopți de iarnă”, iar ambele cărți sunt ilustrate de Anca Smărăndache.

M-am simțit mai curajoasă atunci și am decis să adresez una dintre întrebările mele, iar scriitorul mi-a răspuns că nu a inventat încă povești petrecute dinaintea cărții, dar speră să scrie una în viitor.

Bogdan Ruscanu, 6 C

Iubirea este o lege universală

Întâlnirea cu Florin Irimia, autorul cărții “Povestea unei nopți de iarnă” a fost inedită, având în vedere suprapunerea perfectă dintre perioada actuală, în care ne lăsăm cuprinși de farmecul Crăciunului, respectiv subiectul cărții, care se desfășoară tot în ajunul sărbătorilor.

Introducerea festivă a evenimentului a fost asigurată prin acordurile de pian ale colegului meu, Darius, urmând ca apoi colega mea, Eva, prin amintirea unor momente-cheie ale acțiunii să stabilească o punte între universul cărții și lumea reală (căreia aparținem noi dar mai ales autorul Florin Irimia). Astfel a luat naștere un dialog frumos care parcă a întregit experiența lecturii, adăugând o notă de unicitate prin faptul că acum asociez ideilor mele și viziunea autorului asupra poveștii ce o are în prim-plan pe Ursula, îmbogățindu-mi orizontul.

Un lucru care m-a surprins a fost faptul că nu doar copiii învață din experiența oamenilor mari, adulții reușind la rândul lor să își găsească inspirația și sensul întorcându-se către lumea celor mici. Dl. Florin Irimia a afirmat că procesul de a scrie pentru copii “l-a sensibilizat” și că a fost un prilej de a redescoperi valoarea empatiei, aspect ce este confirmat de una dintre ideile de bază ale cărții, anume că iubirea este o lege universală care nu ține cont de lumea căreia îi aparții, fie că este a oamenilor sau a necuvântătoarelor.

Întorcându-ne către lumea reală, mi-a mai plăcut felul în care dl. Florin Irimia ne-a încurajat să ne protejăm ideile pentru a ne păstra consecvenți în ceea ce privește materializarea lor. El consideră ca odată cu “numirea” acestor proiecții ne amăgim cu gândul că ele au prins contur când, de fapt, depinde doar de noi dacă ne putem sau nu transforma idealurile în realitate.  

Anastasia Scripcă, 6 C

Purtați de fantezia cărților

"Povestea unei nopți de iarnă" de Florin Irimia este o carte fermecătoare, care te atrage în lumea basmelor, într-o seară magică unde personajele îndrăgite, pisica Ursula, șoricelul Nelu și câinele Miron alături de Pitt, își unesc forțele și se ajută reciproc salvând puii sărmanei pisici.

Necuvântătoarele se fac auzite, iar "dușmănia" dintre speciile lor se risipește în ninsoarea rece și deasă. Fulgii groși acoperă puii dezgoliți înghețându-i. Spiritul Crăciunului îi topește inima șoricelului, astfel încât își asumă responsabilitatea și le găsește o nouă casă în propriul adăpost, cu o lăbuță de ajutor din partea lui Miron. Nu după mult timp, apare Ursula, mama gata să riște orice pentru viața micuților. Îi găsește pe cei doi la gura unei aerisiri cu suflețelele ei în lăbuțe. După povești pisicești, totul se face clar și aceștia devin o echipă pentru a salva seara.

Astfel apare în peisaj minunata prietenie dintre animale. Cartea subliniază o conexiune aparte pe care noi, oamenii, trebuie să o luăm ca exemplu, anume: ajutorul reciproc dintre animale. Trebuie să învățăm să apreciem mai mult tot ceea ce avem în jurul nostru de la natură, animale, până la cea mai mica gânganie, căci fiecare are câte un suflețel înăuntru.

Cartea aceasta are o magie secretă împachetată bine într-o copertă veselă și captivantă, pe care noi trebuie doar să o deschidem și să ne lăsăm purtați de fantezia cărților, să zburăm peste fulgii de nea și să intervenim în salvarea puilor Ursulei. Trebuie doar să încerci!

Ștefan Spiridon, 7 E

Oglinda sufletului uman

Cartea Povestea unei nopți de iarnă de Florin Irimia m-a captivat prin modul în care autorul reușește să construiască personaje cu care ne putem identifica foarte ușor. Fiecare dintre ele, cu trăirile și sufletul lor, poartă cu sine o parte din noi. De la momente de bunătate și empatie, până la gesturi de ajutor și atenție față de cei din jur, am simțit că fiecare personaj este o oglindă a unor trăiri universale pe care le trăim cu toții la un moment dat. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în legătură cu această poveste este că, indiferent de vârstă sau de locul în care ne aflăm în viață, putem regăsi în fiecare dintre aceste personaje o fărâmă din propria noastră esență: bunătatea, dorința de a ajuta și, nu în ultimul rând, insistența de a merge mai departe, chiar și atunci când viața ne pune la încercare.

Un alt aspect profund al cărții Povestea unei nopți de iarnă este modul în care Florin Irimia explorează și partea mai întunecată a omului, în special răutatea. În poveste, un moment care mi-a lăsat o impresie puternică este scena în care puiuții Ursulei abia născuți sunt abandonați la tomberon. Acest gest crud și lipsit de compasiune este un exemplu șocant al răutății care există uneori în lume, chiar și în cele mai neașteptate locuri. În această scenă, autorul ne arată realitatea dureroasă despre cum uneori oamenii pot deveni indiferenți față de suferința altora.

Un alt aspect interesant pe care l-am aflat în interviul cu scriitorul, la care am participat, a fost faptul că Florin Irimia plănuiește să scrie o carte cu acțiunea amplasată vara. Este fascinant să afli cum autorii își gândesc viitoarele proiecte și, personal, sunt foarte curios să descopăr cum va explora autorul această perioadă a anului, care are o energie cu totul diferită față de iarnă. Mi se pare că vara aduce cu ea o cu totul altă atmosferă, un alt tip de trăiri și evenimente care se potrivesc perfect cu stilul său de a crea povești.

Povestea unei nopți de iarnă ne amintește că adevărata frumusețe a vieții se găsește în bunătatea și omenia pe care le oferim, chiar și în cele mai întunecate momente.

Miruna Sztankovszky, 7 E

Să ne deschidem porțile sufletului

Sezonul friguros a sosit din nou la Colegiul Național cu o întâlnire despre cartea cu titlul „Povestea unei nopți de iarnă” de Florin Irimia, istorisindu-ne despre povestea pisicii Ursula, care a pornit, „ca un suflet neîntregit” în căutare pisoilor ei ce au fost luați de lângă ea, cealaltă jumătate a inimii ei. Povestea accentuează teme precum iubirea maternă și puterea de sacrificiu. 

Acțiunea se petrece chiar la noi, în România, în noaptea de Ajun, care ar trebui să fie liniștită, petrecută împreună cu familia, ceea ce nu se petrece în povestea noastră. În această noapte, viața este aruncată la propriu, la gunoi, iar animalele care viețuiesc în orașul din „Cercul al șaptelea de foc al Infernului” (adică România) se trezesc la viață pentru o aventură în căutarea speranței și a doi pisoi nou-născuți. 

Cel mai mult am apreciat atmosfera liberă, veselă în care a decurs întâlnirea. Scriitorul era încântat de întrebările noastre. Am aflat că povestea lui era inspirată de întâmplările triste și crude ale animalelor. Abuzul asupra acestora, răutatea oamenilor și dureroasa realitate în care trăim sunt teme principale ale acestei cărți. Noi, rupți din ignoranța lumii, nu ne dăm seama prin ce chinuri trebuie să treacă micile necuvântătoare, care sunt considerate uneori doar niște „bonusuri” de care putem profita. Scriitorul ne-a oferit mărturii din fiecare țară: căței legați de căruțe, pisici lovite cu pumnul și alte atrocități. Acestea m-au dus cu gândul la fragilitatea vieții, la natura efemeră a sufletului. Animalele nu ne vorbesc, dar le simțim acolo lângă noi. Privirea lor ne încântă, ne încălzește. Deși nu ne pot comunica, sunt și ele ființe demne de viață, nu mai prejos decât noi.

Am aflat că animalele și personajele, fiecare, reprezentau virtuți ale omenirii. Ursula reprezenta iubirea de mamă, Miron și Nelu, empatia, Alma, iubirea, Andrei, ospitalitatea, iar L reprezenta dorința de a distruge, de a face rău. Prin actele sale, acesta respinge credința, speranța, astfel și pe Dumnezeu. 

Povestea ne invită să ne uităm pe fereastră, către casele altora. Poate vom vedea un copil trist, un animal rănit sau poate chiar pe personajele din carte noastră. Într-o lume pesimistă, oamenii stau închiși în sufletele lor, amărâți și fără culoare. Măcar pentru o zi, să încercăm să ne deschidem porțile sufletului, lăsându-ne culorile, dar totodată și iubirea să cuprindă lumea.

Erika Timohe, 6 C

Să nu facem rău

Cartea „Povestea unei nopți de iarnă”, scrisă de Florin Irimia, ne prezintă întâmplările a doi pui de pisică, ale mamei lor și ale altor animale. Aceasta ne transmite că, în unele cazuri, patrupedele pot fi mai prietenoase și mai empatice decât oamenii care, așa cum a spus domnul scriitor într-un interviu, merită să se afle în al șaptelea cerc al Infernului descris de Dante. Eu consider că, prin această carte, Florin Irimia dorește ca, încă din copilărie, să învățăm să nu le facem rău animalelor, deoarece acestea au sentimente și pot simți durerea.

Odată cu începerea întrebărilor, am aflat mai multe despre carte, sentimentele din ea, cât și despre inspirația acesteia, care este o întâmplare reală, atunci când domnul scriitor a găsit două pisici la tomberon, iar acesta a procedat cum mulți oameni nu ar fi făcut și le-a luat acasă. Când a fost pusă întrebarea: „De ce, după ce ați scris atât de multe cărți pentru adulți, ați decis să scrieți una pentru publicul mai tânăr?”, acesta ne-a împărtășit că, într-o zi, era la un festival de carte și a văzut pe o masă povestea „Trei zile nemaipomenite”, scrisă de Ioana Pârvulescu. A fost impresionat de coperta roșie și încântat că doamna scrie literatură pentru copii, iar momentul a fost ca un imbold. Acest lucru m-a uimit, deoarece nu mai auzisem niciun scriitor vorbind despre ceea ce l-a făcut să înceapă să scrie un anumit tip de poveste. Mi-a stârnit admirația faptul că domnul Irimia a spus că ilustrațiile unei cărți sunt foarte importante și că doamna Anca Smărăndache ar fi trebuit să fie alături de dumnealui la întâlnire.

Cel mai mult mi-a plăcut atunci când a fost întrebat dacă va exista o continuare a poveștii. A spus că speră să poată face o carte pentru fiecare anotimp. Sper ca acest lucru să se realizeze, deoarece abia aștept să aflu mai multe despre trecutul lui Nelu, Miron și al Ursulei, cât și despre aventurile care abia încep ale celor doi pui, Zgâtia și Șnur, și sper că voi mai avea oportunitatea să mă întâlnesc cu domnul scriitor.

Eric Andrei Toma, 7 E

S-a vorbit cu sufletul

Ce am observat diferit la întâlnirea cu domnul scriitor este că aici chiar am simțit că s-a vorbit cu sufletul. Toate întrebările adresate au atras atenția și m-au făcut să mă gândesc la ceva nou.

Am apreciat cum domnul Florin Irimia a fost sincer întotdeauna și a oferit cele mai clare și potrivite răspunsuri la neclaritățile noastre despre carte. Cu toate acestea, el ne-a povestit și puțin despre viața de scriitor și am aflat câte ceva despre cum decurge un proces de a scrie o carte. La început, pui pe hârtie tot ce îți vine în minte și ulterior, dacă simți că nu mai ai despre ce să mai scrii și despre ce să mai povestești, lași cartea deoparte și te reapuci de ea peste câteva săptămâni.

O idee interesantă care mi-a plăcut a fost cea că domnul Florin Irimia ar mai putea redacta încă trei cărți tot cu pisica Ursula. Una pentru fiecare anotimp. În opinia mea, aceasta este o idee grozavă. Mi-aș dori să aflu despre ce ar putea povesti domnul scriitor, însă dumnealui ne-a transmis faptul că nu trebuie niciodată să spunem ce scriem înainte să fie lansat, deoarece creierul o să creadă că ce era de dat mai departe a fost dat. Un alt lucru care mi-a atras atenția a fost faptul că domnul scriitor, deși era prima lui carte pentru copii, a reușit să ne țină în priză toată întâlnirea .

Mihail Van Vliet, 7 E

Muncă și inimă

15 decembrie a fost o zi cu adevărat specială la școală. Într-un final de săptămână friguroasă, Colegiul Național era plin de voie bună și emoție, pentru că urma să îl întâlnim pe domnul Florin Irimia, scriitorul cărții pe care noi am citit-o în ultima lună: Povestea unei nopți de iarnă.

Domnul Irimia ne-a primit cu zâmbetul pe buze și cu o voce caldă. La început, ne-a povestit puțin despre cum a scris cartea, cum i-a venit ideea despre o pisică pe nume Ursula, pornind de la o experiență personală, și despre aventurile ei pline de suspans și prietenie. Nu a fost un discurs plictisitor, ci parcă vorbea cu noi ca și cum eram prieteni.

Eu personal am ridicat mâna o dată ca să întreb de ce a ales scriitorul ca întâmplările din carte să aibă loc în jurul Crăciunului, știind că el și-a luat inspirația personală dintr-o întâmplare petrecută într-o lună de vară, acum 17 ani. El ne-a explicat că, deși cărțile sunt bazate pe experiențe personale, pentru a fi magice, trebuie să includă și mici schimbări, care să ne ducă în lumea imaginației.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul în care colegul meu, Eric Toma, a stat lângă autor și și-a prezentat opinia despre carte. El a explicat multe teorii interesante, care m-au fascinat.

La sfârșit, domnul scriitor ne-a oferit câteva autografe și ne-a făcut poze cu toții. Am plecat acasă cu o emoție frumoasă și cu o foaie semnată din carte, o amintire de neuitat. De-abia aștept să citesc din nou cartea și să o recomand prietenilor mei, pentru că acum înțeleg mai bine ideile din spatele poveștii și cât de multă muncă și inimă pune un autor atunci când scrie pentru noi.       

Iustin Zepca, 6 C

Empatie, curaj și responsabilitate

Cartea „Povestea unei nopți de iarnă” mi s-a părut foarte emoționantă și, tensionată, pentru că totul se întâmplă într-o singură noapte de iarnă, când e frig, ninge și parcă tot orașul e mai tăcut. Chiar de la început am simțit că urmează ceva trist, pentru că pisica Ursula tocmai își naște puii, Zgâtia și Șnur, și ar trebui să fie un moment fericit, dar, imediat se întâmplă ceva nedrept: puii sunt luați de lângă ea și ajung singuri, afară, în frig. Mie mi s-a părut foarte dureros, pentru că sunt mici, nu știu să se apere și au nevoie de mamă, iar frigul dintr-o noapte de iarnă pare și mai periculos pentru ei. 

De aici povestea devine ca o aventură, dar una cu multă emoție, pentru că Ursula îi caută cu disperare și nu se oprește, chiar dacă îi este frică. Eu am învățat din această poveste că o mamă ar face orice pentru puii ei, iar asta m-a făcut să o respect mult pe Ursula. Pe măsură ce citeam, parcă vedeam în minte străzile reci, care pândeau  puii neajutorați. Puii ajung într-o cutie, în frig, lucru pe care m-a supărat foarte tare, deoarece chiar în seara de Ajun, în care trebuie să fii mai bun și mai iertător, bărbatul a aruncat două ființe nevinovate și pure la gunoi. De Crăciun s-a născut Mântuitorul, iar de Ajun când se nasc alte ființe, ele sunt abandonate de oameni. Acest lucru mă face foarte trist si dezamăgit. 

Un personaj care m-a surprins este Nelu, pentru că la început nu te gândești că el ar putea să ajute. Totuși, pe parcurs, îți dai seama că nu trebuie să judeci pe cineva după cum arată sau după ce ai auzit despre el. Mi s-a părut interesant că și un personaj care nu pare „perfect” poate deveni important și poate face un lucru bun atunci când e nevoie. Omul care este considerat ’’ființa ideală’’ nu poate să facă ce face șobolanul Nelu, adică nu putem fi buni nici măcar de sărbători, care au scopul să ne facă mai iubitori și mai darnici. 

Mi-a plăcut și apariția băiatului Andrei, care se implică și nu rămâne indiferent. Adulții fac fapte urâte, pe care doar un copil pur și bun la suflet poate să le repare. El ajută la  recuperarea și returnarea puilor pierduți. Pe măsură ce povestea avansează, mi s-a părut că fiecare personaj aduce câte o fărâmă de ajutor, și împreună lucrurile încep să se lege. Eu am avut emoții și îmi venea să citesc cât  mai repede, ca să aflu dacă puii vor fi în siguranță și dacă Ursula va reuși să îi găsească. 

Spre final, povestea mi-a dat o stare de ușurare, pentru că după atâta teamă se aprinde o lumină aducătoare de speranță. Eu am înțeles că mesajul cărții este despre empatie, curaj și responsabilitate, ceea ce ne învață să nu ne ascundem în confortul pe care îl avem și să mai tragem cu ochiul pe geam, dacă are cineva nevoie de ajutorul nostru. De aceea, eu cred că este o carte potrivită pentru iarnă, cu multă emoție și cu o lecție importantă: să fii mai bun, mai atent și să ajuți atunci când poți, pentru că uneori exact asta poate salva pe cineva.