Totul a început acum zece ani… încă din fragedă copilărie, părinții mei au încercat să descopere ce talent am, cu scopul de a evolua pe viitor atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Astfel, am participat la cursuri de înot, balet, dans, frecventând chiar și cercuri de șah, desen sau actorie. Însă niciodată nu am manifestat un interes deosebit pentru aceste domenii. La vârsta de șapte ani, familia mea a avut o ultimă speranță în privința aptitudinilor mele și am fost înscrisă atunci la o lecție de pian.
Când am luat parte la primul meu curs de pian, am avut noroc și am nimerit o profesoară foarte blândă cu mine, Ramona Tumurug, care și-a dat interesul și mi-a explicat într-un mod foarte interesant muzica. În sala clubului unde învățam, eram fascinată de tot ce vedeam: multe instrumente, partituri, figurine ale compozitorilor clasici renumiți și trofee, mai ales. Legat de studiul pianului, îmi plăcea tot, absolut tot, de la eleganță, exactitate, claritate și până la atitudinea și respectul muzicianului față de public, de sine în special. De atunci, mi-am propus ca indiferent ce se întâmplă, să nu renunț vreodată la pian...
După un timp, doamna profesoară a observat că munceam serios și că aveam talent. Așa a început să mă trimită la concursuri locale de muzică, unde obțineam premiul întâi aproape de fiecare dată. În cadrul acestora admiram concurența și faptul că puteam să îmi etalez performanțele în fața unui juriu obiectiv, dar nu apreciam presiunile pe care le simțeam uneori. În cele mai rele cazuri, emoțiile negative mă făceau să pierd controlul total pe scenă. Cel mai dificil lucru, în viziunea mea, este să te mobilizezi foarte bine mental când urmează să îți prezinți munca pianistică și să ai succes în a depăși așteptările tuturor. Și aceasta să se întâmple mereu, cu pretenția să nu existe greșeli. Pentru toți muzicienii este greu să accepe slăbiciunile și pierderile. Ne consumăm când nu ne putem depăși, din nefericire...
Odată ce am început să particip la concursuri, am acumulat experiență și amintiri frumoase. Am cunoscut muzicieni profesioniști din străinătate și persoane de o vârstă cu mine, care au puterea extraordinară de a ridica o sală întreagă în picioare datorită forței și rafinamentului interpretativ ca pianiști. Am învățat că muzica, de fapt arta în general, îți deschide orizonturi și perspective noi spre lume. În această activitate de zece ani am avut parte de multe realizări. Una dintre primele realizări a fost câștigarea Marelui Trofeu al secțiunii muzică clasică la Festivalul Internațional Hermannstadfest din Sibiu, în iunie 2014. În anul 2015 am participat la primul concurs de performanță în care am fost pusă în aceeași categorie cu copiii de la liceul de artă, “Lira de Aur”, câștigând premiul III. În 2016, la București, tot la categoria pianiști profesioniști, am câștigat mențiune în cadrul Concursului Internațional de Pian “Millenium Piano’’.
În 2016, doamna profesor a format un duet pianistic, eu și Carmina Vidrașcu (elevă în clasa a XI-a B), pentru a încerca piese și stiluri noi. Inițial, totul a fost ceva experimental, ca o joacă, doar că acest duet avea mare potențial la spectacole și concursuri. Participând astfel și în duet, am câștigat premii și trofee la competiții internaționale din țări precum Austria, Marea Britanie, Germania, Grecia, Italia și Republica Moldova. Am cântat făcând parte din ansamblu în clădiri precum Mozarteum din Salzburg și Universitatea Națională de Muzică București. Carmina m-a ajutat să mă dezvolt ca personalitate și am învățat prin intermediul ei cum se lucrează eficient într-o echipă.
În 2020 eram determinată să particip la cât mai multe concursuri solo, dar și în duet, după o pauză lungă, însă pandemia a schimbat cursul, fiind anulate sau amânate toate competițiile. Totuși, în aceste condiții, am participat în format online. A fost bizar, am întâmpinat multe probleme. Trebuia să știu cum să îmi împart timpul între școală și pian într-un mod adecvat, dar consider că a meritat.
Anul acesta am participat la competiții online organizate de țări ca Rusia, Italia sau Spania. De exemplu, am obținut premiul III la categoria Amatori în cadrul International Moscow Music Competition, Mențiune Onorabilă la “Gloria Artis Online Competiton’’, premiul II la “3rd Students International Piano Olympics Competition” (Hong Kong), premiul III în cadrul “World Art Games’’ și Marele Trofeu al Concursului “Tineri Artiști” la categoria pian complementar.
Sincer, dacă nu îmi descopeream această pasiune, aș fi fost altă persoană. Muzica a avut un mare impact în viața mea. Mi-a deschis mintea, m-a schimbat. M-a ajutat să mă definesc ca om, dar este greu, din toate punctele de vedere. Să studiezi în fiecare zi, să fii constant și să te concentrezi și pe alte subiecte este aproape imposibil. Este și mai greu, știind că uneori eforturile tale nu au meritat și că în tot acest timp sunt oameni mult mai buni decât tine, care te vor spulbera în prima secundă.
Cu toate acestea, viața m-a ghidat precis în momentul de față și nu voi ajunge pianist. Nu știu cum să explic, este complicat de povestit, niciodată nu cunosc unde mă va conduce soarta. În schimb, nu regret nimic. Indiferent de ce voi face și cine voi deveni, nu voi uita de unde am pornit și voi fi conștientă mereu că pianul rămâne cea mai mare pasiune a mea.
Comments