Rareș Corneanu, 9E
Aleksander Kotsis (1836‑1877), Un telal
Władysław Szpilman, pianist și supraviețuitor al Holocaustului, autorul memorialului de război Pianistul, 1946
Adrien Brody în rolul lui Władysław Szpilman, în filmul Pianistul, 2002, regia Roman Polanski
Tabloul de la care voi porni este intitulat "Un telal" și a fost realizat de Aleksander Kotsis, care a trăit în perioada 1836‑1877, la Cracovia. Pictura se află acum în Galeria de Artă europeană, la Palatul Culturii din Iași.
Personajul central al tabloului este un bărbat îmbrăcat sărăcăcios, cu o robă de culoare închisă, încălțări rupte și o pălărie șifonată. Faptul că merge neînsoțit conturează imaginea unui om dezrădăcinat, pierdut. Cuvântul "telal" susține această idee, referindu-se la persoana care face anunțuri publice privind scoaterea la vânzare a unor obiecte de îmbrăcăminte vechi, care au aparținut cuiva. Hainele pe care le duce pe umărul său sunt dovezile existenței altor oameni, poveștile lor de viață. Telalul are datoria de a duce mai departe aceste fărâme de existență și de a le înțelege.
Acest personaj mă duce cu gândul la legenda evreului rătăcitor, care este blestemat de Dumnezeu să ducă mai departe suferința prin care a trecut Isus. Pentru a face acest lucru, el însuși trebuie să-I înțeleagă durerea, trecând prin chinuri îngrozitoare.
Tabloul îmi amintește de cartea cu memorii de război a lui Władysław Szpilman, "Pianistul", publicată pentru prima oară în 1946, autorul putând fi oglindit în personajul principal din tablou. Władysław își pierde familia în timpul Holocaustului, el fiind supraviețuitor și martor al ororilor petrecute în acea perioadă. A văzut cu propriii ochi cum părinții și frații săi au fost urcați în trenul spre lagărul de exterminare de la Treblinka, în timp ce el a fost salvat. Cartea este o mărturie a ce a trăit, dar și o comemorare a celor pierduți.
Filmul "Pianistul", din 2002, regizat de Roman Polanski, și el evreu supraviețuitor al Holocaustului, surprinde privirea divină prin intermediul unei statui a lui Iisus cărându-și crucea și purtând coroana de spini. Ea veghează asupra centrului Varșoviei, fiind surprinsă în diferite momente-cheie din film: viața cotidiană liniștită a cetățenilor polonezi, momentul plecării din ghetou și finalul războiului, printre ruine.
Statuia există și se află în fața bisericii "Sfânta Cruce" din Varșovia, sub aceasta fiind inscripționat în latină: Sursum Corda, adică "Sus să avem inimile! " Îndemnul apare în liturghia creștină, este începutul rugăciunii "Euharistiei", adică transformarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Isus, ceea ce conturează faptul că prin sacrificiu din iubire ne apropiem de Dumnezeu.
Pictorul Gustave Doré îl surprinde pe evreul rătăcitor ajuns la capătul puterilor după ce a cutreierat întreaga lume. În spatele lui se află Isus Hristos răstignit, similar cu imaginea recreată în film.
Un alt moment important este cel în care ofițerul german, Wilm Hosenfeld îl pune pe Władysław să cânte la pian. Acesta alege Balada no. 1 de Frédéric Chopin și cântă emoționant, cu toată puterea vieții care i-a mai rămas. Barba mare, părul răvășit, chipul chinuit și slăbit cu oasele proeminente, ochii strălucitori, parcă arzând de un chin lăuntric și aura creată de lumina care pătrunde în cameră sunt detalii ce amintesc de Isus din filmul "Isus din Nazaret", regizat de Franco Zeffirelli.
De asemenea, în tablou, o lumină aurie cade peste bărbatul misterios, care poate însemna puterea lui interioară, iar pentru Pianist muzica de care s-a agățat mereu ca salvare, ca sursă de frumusețe mântuitoare în situațiile teribile prin care a trecut.
Surse imagini:
Comments