Despre Monarhie, o Istorie altfel
Dialog cu Nicolae, nepotul Regelui Mihai I al României
În perioada vacanței școlare, în data de 14 aprilie 2021, am încercat să prezentăm elevilor și colegilor o parte diferită a trecutului nostru în cadrul evenimentului Scurtă lecție de istorie a monarhiei, avându-l ca invitat pe Nicolae, nepotul regelui Mihai I al României. Cu ajutorul vice-președintelui Consiliului Elevilor din Colegiul Național Iași, Emanuel Gheorghiță, am discutat despre trecut, modele, tinerețe, viitor.
A fost un prilej inedit și util elevilor noștri, în primul rând, pentru a rememora, cu date și elemente clare, rolul modernizator și stabilizator pe care această instituție l-a avut în societatea românească. Proces început sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, racordarea României la valorile și standardele europene a continuat cu prisosință sub cei patru regi cu origini germane, monarhia luându-și ulterior titulatura ”de România”.
În al doilea rând, am putut discuta despre uriașa personalitate a regelui Mihai I al României, care a fost contemporan cu România Mare, trăind în profunzime dramele comunismului, dar și nerecunoașterea și blocajul post-comunismului. Ultimul suveran a fost, fără îndoială, o pildă a martiriului românesc care a traversat zbuciumatul secol al XX-lea.
De asemenea, într-o societate românească bulversată de non-valori morale, am dorit să aducem în atenția auditoriului – elevi și profesori – modele care s-au sacrificat cu adevărat pentru România. Poate, din acest punct de vedere, privind la dăruirea unor regi precum Carol I sau Ferdinand I, o introspecție a fiecăruia ar fi necesară.
Am avut în Nicolae exemplul unui tânăr care a mers la braț cu Istoria, ca nepot al Regelui, și care a moștenit de la bunicul său demnitatea și modestia unei personalități monarhice, dovedind respect, cunoaștere, echilibru, normalitate. O lecție pentru elevii noștri, pentru a vedea că viața unui prinț este închinată patriei pe care o iubește și poporului său.
Prof. dr. Adriana Radu, director adjunct al Colegiului Național, Iași
Gânduri ale elevilor
La întâlnirea cu Principele Nicolae al României, am avut cu toții parte de o lecție a timpului și a puterii pe care le-a avut familia regală. Impactul acesteia încă are ecouri în societatea civilă, căci a avut atât de multe valori înrădăcinate și principii din sfera umanului, încât ceea ce putem noi să facem este să aducem constant un omagiu ultimului monarh român, Regelui Mihai I (n. 1921 – m. 2017), de această dată prin ochii nepotului său, Nicolae.
După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866) și refuzul familiei de Flandra, în anul 1866 la tronul României este adus un principe străin, Carol I (1866 - 1914). În vârstă de 27 de ani, este al doilea fiu al lui Carl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Este un nume răsunător, care va continua de-a lungul secolului al XX-lea pe teritoriul României, alături de următorii membri ai familiei regale, cu fiecare nouă generație desăvârșindu-se noi valori, noi crezuri și noi principii. În momentul ocupării tronului, Carol nu avea garanția Marilor Puteri, dar se bucura de sprijinul Franței, unde avea un aliat în persoana lui Napoleon al III-lea. În contrast, Otto von Bismarck (cancelar al Germaniei din 1871 până în 1890) respingea cu ostilitate susținerea lui Carol. Astfel, la 10 mai 1866 ajunge la București, iar câțiva ani mai târziu, în 1881, Carol devine monarh al țării. Anul 1881 este reprezentativ pentru schimbarea formei de guvernământ, căci România, care abia obținuse recunoașterea pe plan internațional a independenței, devine monarhie constituțională.
În linii mari, aceasta este povestea de început a Casei Regale a României, introducere de care s-a bucurat și publicul prezent la întâlnire. În primele minute, odată cu primele întrebări, am aflat despre cum arată o zi obișnuită din viața principelui, bineînțeles pe larg, căci diferă mult în funcție de sezon, sau de perioadă. În momentul de față, se ocupă cu promovarea satelor din România, ajungând până la profunzimea lor prin plusul de autenticitate pe care îl oferă tradițiile, oamenii atât de frumoși, filmele ori meșteșugurile românilor, care nu s-au pierdut odată cu trecerea timpului. Un alt subiect de interes au fost pasiunile Principelui Nicolae, sporturile, plimbările în natură și mersul pe bicicletă numărându-se printre ele. Ne-a povestit și despre mătușa sa, explicându-ne că fiecare membru al familiei regale este un om obișnuit, care se bucură la fel de momentele din viață, explorând-o în toate substraturile ei.
Despre călătorii și viața din străinătate, Principele Nicolae a vorbit cu însuflețire. A văzut peste 30 de țări, locuind în șase până în prezent. Ne-a vorbim despre cum fiecare loc este diferit, fiecare are cultura lui și poate fi descoperit în moduri diferite. Fie că mergem singuri sau însoțiți de cineva, o călătorie presupune mai mult decât destinația finală, înseamnă drum și amintiri, organizare, provocări. A ieși din zona de confort înseamnă a începe să înveți despre viață, iar comparația, în acest caz, nu poate avea decât efecte pozitive pentru România.
Un singur regret avea Principele în pledoaria lui pentru călătorie, anume că și-ar fi dorit să vadă mai multe biserici ortodoxe, căci le-a simțit lipsa mai ales în perioada copilăriei, pe care și-a petrecut-o în Anglia. Cum spune și motto-ul Casei Regale, Nihil Sine Deo, această afirmație a venit în sprijinul conceptului de crez pe larg, de crez în Dumnezeu în mod particular. Țara de mâine este rezultatul implicării fiecăruia dintre noi și totul își găsește cumva drum înspre educație. Școala este oglinda societății și în acest sens discuția a avansat înspre clasa palatină, înființată de Regele Carol al II-lea pentru fiul său. Scopul era înțelegerea microcosmosului în aceeași măsură cu cea a macrocosmosului, pentru ca viitorul Rege Mihai I să conducă România având profunzimea cunoștințelor. Principele Nicolae, provocat fiind de una dintre întrebări, a afirmat că redeschiderea unei clase palatine ar fi realizabilă drept școală de vară.
Când i-au fost adresate întrebări despre bunicul său, Principele Nicolae ne-a vorbit despre durerea Regelui, forțat fiind să nu poată păși pe plaiurile natale. Despre Majestatea Sa, spune că îi plăceau nespus jeep-urile, iar când a fost întrebat despre cum este să porți pe umeri moștenirea lăsată de bunicul său, principele a vorbit cu nostalgie. A spus că se gândeste cu mândrie la Rege, o mândrie care este însoțită de greutatea responsabilității pentru că „A schimbat istoria. De mai multe ori.” Cu siguranță noi, cei prezenți la întâlnire, am simțit unda de regret că un Om așa de mare ca Regele Mihail I nu mai este printre noi, dar ne-am bucurat la gândul că și-a transmit moștenirea prin Casa Regală de acum.
De la educație la viața obișnuită, de la călătorii în țări străine la reîntoarcerea în țara natală, subiectele de discuție au dat de gândit, au lăsat loc pentru experiența fiecăruia, au avut rol modelator. Principele Nicolae și-a afirmat câteva dintre crezurile lui pentru un viitor mai bun, printre acestea numărându-se respectul, unitatea, implicarea în comunitate, grija, căci fiecare va lăsa, la un moment dat, o poveste în urmă, spunea el. Depinde de fiecare ce anume vrea să edifice în viață.
Teodora Udișteanu, clasa a X-a E
Întâlnirea cu Principele Nicolae, nepotul Regelui Mihai I al României, a fost un prilej cu adevărat unic pentru a descoperi un dialog constructiv pe teme diverse, ilustrând interesele noastre ca adolescenți și viitori adulți, caracterizat, în opinia mea, de trei cuvinte-cheie: sinceritate, eleganță, solemnitate. Cuvintele bine alese și îndemnurile pline de sinceritate și bunăvoință ale Principelui Nicolae au ajuns, cu siguranță, la inimile noastre, amintindu-ne că paginile istoriei se scriu și în prezent cu multă noblețe și rigoare, prin aceste întâlniri unice, din care cu toții putem învăța că societatea este o oglindă pe care noi o descoperim, o construim, o luminăm și o șlefuim prin puterea exemplului nostru.
Prin întâlnirea cu Principele Nicolae, am simțit că iau parte la crearea, la conturarea cu seninătate și luciditate a unei noi pagini de istorie, precum și la rememorarea unor pagini esențiale, care cuprind și vor cuprinde întotdeauna perioade marcante în istoria românilor. Temele discuției cu Principele Nicolae s-au referit la monarhia ca simbol în istorie, la importanța nemăsurată a educației, dar discuția a fost și un prilej deosebit pentru a ne aminti de personalitatea uriașă a Regelui Mihai I.
Prin amintirile despre bunicul său, pe care Principele Nicolae le-a relatat cu seninătate și franchețe, am descoperit o nouă față, mai puțin cunoscută, a istoriei naționale. Am înțeles faptul că adevăratele modele ale trecutului la care cu toții ne raportăm pentru a defini reperele, fundamentele istoriei naționale, stau la baza consolidării unui viitor luminos, deschis, care ne ghidează în procesul de cunoaștere a lumii, a tot ce păstrăm și vom păstra mereu în sufletele noastre ca adevărate valori ce reușesc, prin unicitatea și forța exemplului lor, să depășească barierele timpului. Subiecte ale discuției s-au referit la pasiunile membrilor Familiei Regale, la amintirile cele mai frumoase pe care Principele le are alături de bunicul său, Regele Mihai I, la monarhia ca simbol deosebit de important în istoria românilor, la o zi obișnuită din viața Principelui Nicolae, la posibilitatea de a institui o Clasă Palatină și la eficiența acesteia în contextul societății actuale, dar și la proiecte deosebit de interesante pe care Principele Nicolae le coordonează și le sprijină pentru binele cetățenilor și al societății.
Dialogul cu Principele Nicolae a fost un prilej deosebit de a rememora o pagină extrem de importantă din istoria națională, dar și de a descoperi detalii din viața unui membru al Familiei Regale a României, răspunsurile sincere și deschise pe care Principele Nicolae le-a oferit întrebărilor adresate de elevi conturând o imagine deosebită despre Monarhia ca simbol al istoriei noastre.
Ioana Theodora Stoian, clasa a XII-a C
Nicolae Iorga spunea: „Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții.”.
Cel mai mult m-a impresionat dorința Principelui Nicolae al României de a împărtăși cu noi toate amintirile sale în ceea ce-i privește pe bunicul său, Regele Mihai I și pe bunica sa, Regina Ana. Ne-a mărturisit faptul că bunicul lui a fost pentru el un model de urmat, acesta învățându-l că, atunci când conduci o țară, trebuie să pui poporul pe primul loc, fiind gata să faci sacrificii pentru acesta. Am aflat că așa s-a întâmplat și în anul 1947, când comuniștii l-au obligat să abdice, amenințându-l pe suveran cu execuția a o mie de studenți arestați pentru că manifestaseră în favoarea lui. În urma discuțiilor cu Principele Nicolae, am înțeles cât de mare a fost suferința bunicului său care, pentru a nu se vărsa sânge din pricina lui, și-a părăsit țara, prietenii, locurile natale și chiar tronul, plecând într-o țară străină.
M-a emoționat mândria din glasul Principelui în momentul în care ne povestea cum bunicul său, deși tânăr, la doar 26 de ani, a fost capabil să-și ia soarta în propriile mâini, și să se adapteze la viața, deloc ușoară, pe care a trebuit să o ducă în Anglia și apoi în Elveția. Am aflat că Regele Mihai, pentru a-și întreține familia, și-a deschis o fermă, a fost pilot și chiar agent de bursă. Ne-a mai povestit că suveranul a reușit să se descurce în viață poate și datorită instruirii temeinice de care a beneficiat în România, în cadrul Clasei Palatine, unde cunoștințele teoretice erau îmbinate cu practica, această modalitate de învățare creându-i o nouă perspectivă asupra vieții.
De asemenea, am rămas fascinată de modul în care Regele Mihai I a reușit să-și transforme pasiunile pentru automobilism și aviație în meserii care aveau să-l ajute în perioada exilării. Principele Nicolae și-a amintit cu drag de momentele emoționante petrecute împreună cu bunicul său în copilărie, când se plimbau amândoi cu automobilul, acesta împărtășindu-i tainele pasiunii sale pentru mașini.
Tot cu emoție în glas ne-a relatat și despre rolul important pe care l-a jucat Regina Ana în viața Regelui Mihai I, cum l-a încurajat și cum l-a susținut în tot ceea ce făcea, iar cu firea ei blândă, a reușit să-i aline acestuia dorul de țară. Principele Nicolae ne-a mărturisit că, deși bunicul său a trăit o perioadă lungă departe de patria sa, acesta nu a încetat să se gândească la țară, încercând, pe diverse căi, să promoveze imaginea României în lume, cu un aport important pentru aderarea acesteia la NATO și Uniunea Europeană.
Principele Nicolae ne-a povestit cât de impresionat a fost când a venit în anul 1992 în România, când avea doar șapte ani, împreună cu bunicul lui, văzând cât de iubit era acesta de către poporul său, deși a fost obligat să rămână foarte mult timp departe de țară.
Sfaturile pe care le-a primit Principele Nicolae de la Regele Mihai I și pe care ni le-a transmis și nouă sunt: să fim respectuoși cu cei din jurul nostru, să fim uniți și să învățăm să lucrăm în echipă, să fim demni și cinstiți și, cel mai important, să lăsăm ceva în urma noastră, implicându-ne în societate, încercând să facem lucruri cât mai bune în folosul omenirii.
Pentru mine, acest eveniment a reprezentat o adevărată lecție de viață, deoarece m-a făcut să înțeleg mai bine cât de important este să-ți cunoști trecutul țării natale și oamenii care au pus, mai presus de interesul lor, dragostea față de popor.
Alexandra Aramă, clasa a V-a D
Pentru mine, reprezentant încă fraged al generației actuale, anunțul întâlnirii cu un membru al casei regale, fie și prin intermediul internetului, a răscolit poveștile despre regi și regine, despre lupte cu dușmani, cu zmei sau feți-frumoși. Am așteptat cu sufletul la gură întâlnirea. M-am tot frământat cu ore înainte despre ce aveam să discutăm, ce ar fi fost potrivit să îmbrăcăm (poate o rochie lungă de bal cu conduri de sticlă și coroană de prințesă).
La ora stabilită, s-au deschis porțile internetului și a apărut el, Principele Nicolae al României, nepotul Regelui Mihai I. Principele Nicolae ne-a vorbit foarte frumos despre Casa Regală, despre responsabilitățile monarhiei, despre tot ce am dorit noi să știm. Mi s-a părut, la început, foarte curios accentul Principelui Nicolae. Era foarte puternic englezesc. Ne-a confirmat că nu s-a născut în România, tatăl său era englez și a învățat limbile engleză și franceză de mic. Limba română a deprins-o de când a venit în România, cu câțiva ani în urmă.
A povestit frumos despre bunicul său, Regele Mihai I, despre realizările sale și se vede că i-a fost un model în viață. Ne-a povestit cum Casa Regală a fost nevoită să plece din România din cauza politicii existente la acel moment. Poate nu înțelegem noi, elevii de gimnaziu, prea mult despre ce înseamnă politica, dar mi-a plăcut că un rege a reușit să continue să reprezinte România în străinătate, acolo unde a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia. Poate la ora actuală monarhia nu este un mod de guvernare în România, dar am înțeles din această pagină de istorie că reprezintă o parte importantă ce a stat la baza României de astăzi.
Știu de la părinți că România a trecut prin moment foarte grele, a trecut prin războaie, printr-o revoluție, pentru ca eu și colegii mei să putem astăzi crește fără foarte mari griji în afara celei de a învăța pentru a ajunge și noi, la rândul nostru, modele pentru alții mai mici. Probabil vor veni și momentele când vom înțelege mai mult, poate tot.
Mi-aș dori să îl întâlnesc personal pe Principele Nicolae și chiar îl provoc, pe această cale, ca atunci când vine la Iași, să îmi facă o vizită, îl invit cu drag să îi arăt că, așa cum el și Casa Regală reprezintă România peste tot în lume, și eu mă mândresc cu faptul că sunt româncă și putem ridica împreună steagul românesc pe care adesea îl înalț pe catargul din curte. În mod sigur i-ar plăcea să facem acest lucru și ar reprezenta o picătură de istorie pe care am scrie-o împreună.
Aștept cu drag un răspuns.
Cătălina Ilinca Iov, clasa a V-a D
Prin ochii Principelui Nicolae am văzut o altă parte a monarhiei României, ce înseamnă să fii rege, să conduci o țară, să iei decizii importante în momente dificile. Am înțeles că a fi rege nu este doar un rang sau o îndatorire ci, mai presus de toate, să înveți să îți iubești poporul, să îl înțelegi și să îl respecți. Pe lângă faptul că am avut ocazia să ascult istoria din perspectiva unei persoane care a trăit-o și care a crescut lângă Regele Mihai, m-a surprins plăcut faptul că, privindu-l pe Nicolae al României, am observat bunătatea și modestia de care dă dovadă. Sfaturile primite de la nepotul Regelui sunt demne de urmat, iar experiențele și poveștile mărturisite de către Domnia Sa sunt momente cu un impact emoțional puternic, unice.
Anastasia Codreanu, clasa a X-a E
Consider că este foarte important și ar trebui să ne cunoaștem istoria, atât cu bune, cât și cu rele, deoarece așa vom învăța din greșelile strămoșilor, pentru a nu le repeta în prezent și pentru a ne asigura un viitor frumos și prosper. Cu toate acestea, acum este destul de greu să înțelegi toate lucrurile ce țin de istorie, iar cea mai ușoară metodă pentru a le descifra ar fi cea în care descoperi totul de la o sursă directă. Astfel a fost scurta lecție de istorie a monarhiei cu Nicolae al României, nepotul Regelui Mihai I, o oră de discuții constructive, care ar putea înlocui, cu ușurință, pagini întregi dintr-o carte.
Cătălina Tartan, clasa a X-a E
Ca pasionată de istoria monarhiei românești de la o vârstă fragedă, întâlnirea cu unul dintre membrii Familiei Regale a reprezentat o reală oportunitate pentru realizarea unui vis al copilăriei, împlinit de versiunea mai experimentată a fetiței ce se plimba cândva prin Castelul Peleș, dorind să își petreacă restul vieții acolo. Cu mintea plină de tot felul de gânduri, am intrat ușor într-o lume nemaipomenită, prin povestirile pe care sufletul meu le aduna, bucată cu bucată, construind lumea regilor, reginelor, războaielor și alianțelor la care, prin amintiri, mă voi întoarce mereu.
A ne cunoaște pe noi înseamnă și a ne cunoaște trecutul, a ști de unde venim, ce s-a întâmplat și de ce și, bineînțeles, influența faptelor din trecut asupra noastră, ca națiune, dar și ca indivizi. Întâlnirea cu nepotul Regelui Mihai I, dialogul cu el, a fost pentru mine o ocazie de a medita asupra trecutului, prezentului și viitorului, a iubirii față de țară, de familie și a respectului față de cultură și tradiție.
Maria Cazacu, clasa a IX-a D
Ce onoare! Acesta a fost sentimentul care mi-a pătruns suflet pe tot parcursul evenimentului organizat de Colegiul Național în data de 14 aprilie, zi care îmi va rămâne mereu impregnată în minte drept una dintre cele mai frumoase amintiri, având plăcerea deosebită și onoarea de a-l cunoaște pe nepotul Regelui Mihai I, monarhul ce ne-a condus țara și apărat-o cum a putut mai bine, pe care a iubit-o și a încercat să o facă să se dezvolte și să înflorească.
Regele Mihai a avut o legătură specială cu această țară, la care nu a vrut să renunțe nici măcar în momentul în care a fost obligat să abdice, decizie ce l-a îndurerat, dar nu l-a oprit să continue să lupte pentru țara sa și să se asigure că viitorul ei va fi unul strălucit. Majestatea Sa va rămâne mereu în sufletele noastre drept un exemplu, la fel ca nepotul său, care și-a asumat responsabilitatea de a avea grijă în continuare de această țară, făcând tot ce îi stă în putință pentru a o transforma într-un loc cât mai bun.
Astăzi ni s-au confirmat încă o dată sufletul de aur și determinarea pe care le avea Regele Mihai, valori insuflate și nepotului său care, deși a avut și are în continuare posibilitatea de a pleca definitiv din această țară, trăind în orice alt loc își dorește, în niște condiții demne de familia regală, a luat decizia de a rămâne aici, ducând mai departe moștenirea spirituală lăsată de bunicul său, mult mai valoroasă decât orice avere de ordin material. Mi se pare impresionant că istoria pe care noi o învățăm din cărți reprezintă viața și realitatea nepotului Regelui Mihai care, încă de la o vârstă fragedă, a fost nevoit să se adapteze situației, având și el o responsabilitate. Astfel, pentru prima dată am reușit, într-o mică măsură, să-i cunoaștem sufletul și să vedem că viața în familia regală înseamnă o mare răspundere, decizii importante de luat, lucruri greu de gestionat indiferent de vârstă, dar mai ales când fac parte din viața unui copil care doar își dorește să fie fericit și să se bucure cât mai mult de vârsta sa. Totodată, nepotul Regelui Mihai ne-a arătat cât de important este să rămâi modest, indiferent de cât de mult deții și să împarți întotdeauna cu ceilalți atunci când ai posibilitatea să faci acest lucru.
Astăzi am aflat despre o altă latură a Regelui Mihai care, înainte de a fi un conducător strălucit, era un bunic și un tată desăvârșit și, în ciuda tuturor problemelor statului, avea timp să stea cu nepotul său și să-i ofere importante lecții de viață pe care astăzi și el ni le-a oferit mai departe, convingându-ne încă o dată că prin tot ce facem noi mai departe și cât de mult decidem să ne implicăm, aceasta țară va deveni un loc mai bun și să nu renunțăm să împărtășim cu ceilalți din experiențele, lecțiile și cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul vieții.
Francisca Băetu, clasa a X-a E
Impresionant mi s-a părut că, deși a crescut în străinătate, Alteța Sa este înrădăcinat puternic în România; îndemnul său față de noi, care mi-a rămas în minte, este cel legat de plecarea în străinătate; orice am face, să ne întoarcem şi în ţară. M-am gândit că are dreptate – noi, tinerii, luăm cu noi în afară forţa noastră de muncă și creativitatea. Ne văduvim patria de noi înşine. Nu cred că putem îndrăzni să visăm la o ţară mai bună dacă singurul lucru pe care îl facem ca să o obţinem este numai să plecăm. Cred că toată lumea ar avea ceva de învăţat dintr-o discuţie cu Alteţa Sa. Personal, mi s-au deschis ochii; am încredere că pot să fiu parte din forţa ce schimbă ţara, puţin câte puţin în fiecare zi. Dacă voi pleca, mă voi întoarce mereu. Sper ca Alteţa Sa să-şi continue misiunea nobilă aici, arătând fiecărui român forţa proprie, mereu angrenând mecanismul schimbării.
Sofia Anastasiei, clasa a X-a E
Am avut plăcerea de a auzi și vedea un membru al Familiei Regale a României. M-a impresionat, în primul rând, modul ferm în care și-a exprimat sentimentele de compasiune față de toți românii și ideea unei nevoi imperioase de solidaritate, indiferent de alegerea de a trăi în interiorul sau în afara granițelor țării, de mediul de proveniență, rural sau urban, de culoarea pielii ori religie.
De asemenea, am reținut că, după cum ne-a arătat istoria din secolul precedent, se poate să întâmpinăm probleme grave din interior și exterior, din partea unor țări sau imperii cu intenție de cucerire, a unor dictatori și regimuri cu ideologii extremiste, șantajiști, trădători. Ar trebui, de aceea, să colaborăm pentru a găsi soluțiile ce aduc cel mai puțin rău și să nu ne mai luptăm între noi degeaba, când dușmanul se află chiar în fața noastră. Desigur că, printr-o astfel de atitudine, îi dăm satisfacție, căci o masă de oameni dezbinați sunt mult mai ușor de înfrânt, ca în antiutopia lui Orwell, 1984.
M-a înduioșat relatarea amintirilor legate de relația cu bunicul său, Regele Mihai I, mai ales cea despre prima sa tură cu Jeep-ul. În acele momente, Regele își arăta încrederea în tânărul din stânga banchetei sale. Când i-a oferit volanul, parcă i-ar fi înmânat cârma unui vapor numit România, călătorind pe apele tulburi ale timpului.