Mi-am ghicit în pieptene de scoici
Mi-am spus:
La cloșcă am pus, înainte să mor, stele.
Ce bine-mi pare…
în mai o să fie stelele atât de jos, încât orice albină o să poată să le polenizeze…
Sperjur
Acum știu,
înteleg,
că
în patul meu are să vină a doua oară
Fiul
Poate chiar fiul lui dumnezeu.
M-am botezat deja în zgomot.
m-am pregătit bine.
Când prizezi și nori și mare și coarne și nebuni
Poți să fii aproape literă.
însă Eu, nuda,
M-am născut din preatârziul
Preamultul
… sunt Preapentrutine
și de asta am fost dezmoștenită de Samsara.
O ishta deva noaptea pe trotuar
m-a întrebat dacă vreau ce vrea și ea.
îi zic că nu.
și că să nu se uite la copacii care mor
că dacă ți-e milă îi doare.
așa-mi zicea tata când tăia găini
și mă trimitea în casă.
acum când mă trezesc
simt că-mi înflorește între coaste o durere ca un puchin
I-a fost milă de mine
Nu I-ar fi rușine să-I fie!
Horoscop
între cearșafurile mele verzi
Inerția moare verde,
Saturn de aluminiu!
Pe fruntea mea tot mai verde,
Tu, cel os,
Cauți și te ascunzi într-o gaură în formă de dumnezeu.
Tu, saturn cu puroi,
Sub hierofanii calde, înmormântate,
Iubitele nasc zodii!
Așa-i că-s mulți ca noi, acolo, pe Saturn?
când mă vei face mireasă, am să-ți nasc cel mai frumos ianuarie
Am să învăț să fug
între tâmplele tale
Să strâng din dinți între tâmplele mele
Să te distrug în mine.
Bestie verde pastelată,
Mă doare burta...
Capricorn!
Cât costă zodia Capricorn?
Învelit în postum verde și tu ești verde
și eu sunt verde
Suntem egali?
Doi negi pe genunchiul stâng
înrădăcinat adânc,
Prea adânc, în eden
Verde
Verde turbat
Pus la dospit
Hai zgârie fiara pe care o zgârii
Crede-mă
Așa se face poezia
Trebuie să stea un timp la fermentat
Să fii sigur că te îmbată
Așa se face verdele
Eu sunt verde
și
Tu ești verdele de sub unghiile Capricornului
Încercând să-și dezrădăcineze genunchiul din Saturn.
Trusou
îi era greu să trăiască sistematic ca sistem.
Sistematic se trezea și
Sistematic se mințea
Se schimba
Sistematic în loc de cafea bea sisteme
Sistematic își dădea ochii peste cap
și se zbătea sistematic pe covor
sistematic
striga de fiecare lună nouă
Că a înnebunit
Sistematic s-a îndrăgostit
Sau că nu mai are chef
Depinde.
Câteodată se mai apuca și de sfârcuri și sistematic striga:
Nu mă puteți închide, pentru că oamenii au nevoie de oameni care
Dintre a fi sau a nu fi
O aleg pe cea a doua,
De oameni morți care să-i învețe pe cei vii cum să moară,
Cu complex de hristos ce beau din caduceul de pe crucea farmaciei
în loc de sfântul graal!
Asta până acum
Când
Sistematic s-a trezit însurat.
Atunci și-a zis:
Cred că sunt gata să plec.
Vor găsi un fiu mai bun dimineața următoare.
Fără păduchi!
îmi stă prea bine cu cerul în păr ca să mă însor fix acum acum!
Așa cu rădăcinile în cer
și coroana în pământ
Nimeni nu știe că mi-ai căzut frunzele
De asta sunt așa frumos.
Dar n-a plecat
Dar oare nu e erezie o nuntă așa vulgară?
Tremură și bocesc mirii amândoi
Se îneacă și tușesc
El e somnambul
Iubește gravitația când se joacă
Nu e destul de înalt să stea și cu capul în nori și cu picioarele pe pământ
Dar lui îi place.
Exaltat în toate cele cinci simțuri îi place.
El spune că e endogen
Câteodată seismic
Chiar Venusian.
Dar acum
Nici măcar sistem nu mai e căci e însurat.
A crescut și s-a însurat.
Lui ruru
Sunt sigură că dintr-un anumit unghi în univers
Planeta marte seamănă cu un fetus din reclame.
Nenăscut.
Genul pe care-l vezi în afișele pro-viață
Translucid și oranj
prin care trece
cumva
O lumină.
Așa arată marte sunt convinsă!
Sau mai bine zis ca
Un ou cu pui înăuntru
Pe care-l ții la soare (la lanternă) să-i vezi embrionul!
Da!
Marte
Glob de cristal cu pui…
… glob de cristal
însărcinat cu pui…?
viitoare mamă?! doamne cât stres,
câtă responsabilitate să clocești viitorul!
unde mai încape horoscopul în burta globului de cristal dacă deja se coace acolo un PUI?!
VIAȚĂ?!!
Sau poate nu e naștere deloc
Ci moarte
Marte este
Moartea omului-toamnă
Omu-toamnă ale cărui vene nu mai tânjesc după clorofilă
Așteaptă să moară frumos și oranj.
Nu-l mai doare oranjul
Acum
E bine
în sfârșit
și mor odată cu el și alți oameni
și altă toamnă
și el știe asta.
și se bucură că nu mai moare singur
se bucura așa de tare, încât moare și mai frumos.
și cum mor toți atât de frumos,
Vrea și moartea să moară
dar moartea nu moare.
Cât de frumos știe omul-toamnă să moară
Totul se oprește să-l privească pe omul-toamnă cum moare.
vreau și eu să mor așa frumos ca el
și atunci ne atingem nasurile
izbucnim în râs căci ni s-au unit ochii și arătăm ca doi ciclopi
După, ne amintim că murim și încercăm să fim serioși
Pentru că moartea este un lucru serios!
și nu mă mai doare oranjul
și nu mai sunt singură
Nu mai mor singură
Acum
în sfârșit
Sunt bine!
Dar nu pot să mor deloc
Că am băut cafea înainte
Miruna Sticea, clasa a XII-a E
Surse imagini:
Comentarios