Martora
Copil râzând, fii atent
să nu-ți fie furat zâmbetul!
Viața îți va pune multe piedici,
tu leagă-ți șiretul!
Nu lăsa pe nimeni
să îți spargă oglinda!
Chiar de lumea uită de Crăciun,
tu cântă-ți colinda!
Copil zâmbind, te atașezi
de oameni mult prea ușor,
Iar sufletul tău fragil nu are
vreun scut protector.
Dacă părul te împiedică să vezi,
prinde-l în coadă!
Să vezi clar semaforul când trebuie
să treci o stradă.
Copil serios, ai crescut și ghiozdanul
e mai greu.
Ține minte că după ploaie vine
și un curcubeu!
Ia o bomboană și alungă acel
gust amar!
Lipsa unei planete
ar afecta sistemul solar.
Copil trist, rămas fără cască,
ai fost rănit la cap…
Acum, speriat de lume, te ascunzi
într-un dulap.
În dulap e liniște, siguranță,
nu ești judecat,
Dar dacă îți ignori rana nu înseamnă
că te-ai vindecat.
Copil nervos, nu îți mai vărsa furia
pe tine!
Știu că e stresant să trăiești
în spatele unei cortine.
Citește prescripția, nu orice calmant
îți face bine!
Copile, întoarce-te
până nu te pierzi în ruine!
Copil distrus, ți s-au uscat
lacrimile pe obraz .
În lumea asta adormită, pare
că ești singurul treaz.
Vorbești cu luna, singura
care ți-a dat lumină,
Dar acum până și ea
ți se pare străină.
Copile, ai crescut și fericirea
îți pare un mit.
Inima ta a tot oferit,
dar nu a mai primit.
Plină de găuri, căci le-a acoperit
pe ale altora.
Copile, ai fost ucis, iar eu
sunt martora!
Halucinație
Două corpuri
unite prin intersectare
Siguranță. Confort.
O senzație.
Două inimi
apropiate prin îmbrățișare
Căldură. Serotonină.
O vibrație.
Două stele ce trasează
linii delicate
Lumină. Contur.
O constelație.
Două partituri accidental
amestecate
Armonie. Simfonie.
Inovație.
Două universuri diferite
fac contact
Artificii. Dinamism.
O creație.
Două culori în contrast
într-un tablou abstract.
Pasiune. Intensitate.
O exclamație.
...
Tic-tac… Acele ceasului
se pun din nou în mișcare.
Mă despart cu un gust amar
din îmbrățișare.
Sângele-mi zvâcnește-n vene.
Privesc în jur,
Dar nu e nimeni…
Halucinație.
Oglinda
Povestea a început
cu un răsărit,
Cu un tremur,
poate un tresărit
Și brusc, întunericul s-a risipit.
Liniștea a fost întreruptă
de un ciripit.
Două siluete
se prefăceau în astre.
Luam o gură de rai și ne mutam
pe nori.
Culegeam razele soarelui
ca pe niște flori.
Înotam
prin ochii tăi ca într-o mare
Și opream valurile
cu o îmbrățișare.
Despărțeam marea
Iar acele ceasului se opreau din mișcare.
Dar timpului îi displace
a fi supus,
Marea a secat.
Pentru orice răsărit este și un apus.
Am rămas în noapte,
Am început să mă sting...
Îmi vezi cioburile când te privești
în oglindă?
Unde?
Nu te-am văzut de mult timp,
Încep să-ți pun la îndoială existența.
Ești un anotimp?
Și port cu îngâmfare indiferența,
În filmul memoriei se repetă secvența.
Aș face ca totul în jur să dispară
Încercând să nu mă rătăcesc prin ceață.
Prefer să dorm.
Nu cred că se mai face dimineață.
Olivia Achirei, clasa a VIII-a D
Imagine:
Marc Chagall, Over the town - https://www.wikiart.org/en/marc-chagall/over-the-town-1918