Noi provocări, noi soluţii pentru pasionaţii de istorie de la Colegiul Naţional
Anul şcolar 2020-2021 a fost unul atipic, aducând provocări noi elevilor şi profesorilor, nevoiţi să se adapteze cerinţelor educaţiei în format hibrid, apoi în format online. Susţinerea performanţei în educaţie, o constantă pentru toţi elevii şi profesorii Colegiului Naţional, a însemnat pentru pasionaţii de istorie găsirea unor soluţii creative care să menţină treaz interesul pentru istorie şi totodată să pună în valoare cunoştinţele şi creativitatea elevilor. Soluţiile au fost extrem de diverse, de la crearea site-ului “Cufărul cu IStori-e”, participarea la proiecte educaţionale precum “IaSi fii Cetăţean European” şi încurajarea participării elevilor la concursurile şcolare cu tematică istorică.
Din fericire, instituţii de prestigiu au venit în întâmpinarea pasionaţilor de istorie şi au organizat concursuri menite să suplinească absenţa anul acesta a olimpiadelor şi concursurilor organizate în mod tradițional de Ministerul Educaţiei. Dintre concursurile la care au participat elevii Colegiului Naţional şi unde au obţinut rezultate de excepţie, amintim concursurile naţionale “Istoria în Licee”, organizat de Facultatea de Istorie a Universităţii ieşene (aprilie 2021), Concursul “Nicolae Iorga”, organizat de Societatea de Ştiinţe Istorice din România şi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti (24 aprilie 2021) şi Concursul “Historia Magistra Vitae”, organizat de SŞIR Filiala Iaşi şi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii ieşene (mai 2021).
Toate participările au fost încununate de succes, rezultate excepţionale ale elevilor Colegiul Naţional, constând în premii (peste 40), încredere în forţele proprii şi drag de istorie.
Prof. Mihaela Ţurcănaşu
Concursul Istoria în Licee „Nicolae Iorga”, o experiență definitorie pentru primul nostru an de liceu
Când colega mea de la clasa de filologie a IX-a E, Maria Enea, mi-a trimis mesaj rugându-mă să particip împreună cu ea și alți elevi din clasa ei, trebuie să recunosc că nu am știut ce reacție să am. Am fost puțin mândru că, doar după o ieșire, am dat impresia că sunt așa de erudit că am fost ales pentru o echipă de cunoscători ai istoriei atât de demnă de respect, dar puteam și să simt ambiție, combinată cu frica de a nu-mi ajuta destul coechipierii.
Până la urmă, am acceptat invitația și am început munca. Am decis să scriem despre Medeea, un personaj mitologic grec, un subiect care pentru mine a fost destul de dificil, deoarece nu știam aproape nimic despre el. Totuși, cu perseverență, la fel ca Iason și Argonauții, ne-am avântat spre împlinirea scopului nostru. Obstacolele pe care le-am întâmpinat poate că au fost mai convenționale (termene limită, numere de cuvinte, întâlniri pe Zoom, în loc de monștri cu șase brațe), dar pentru noi au fost la fel de periculoase și câteodată stresante.
După ce am terminat eseul, a mai rămas prezentarea, pe care a realizat-o colega noastră Bianca și la care am asistat și eu. Pot afirma că, după minute de așteptare pline de frică și chiar dubii, munca noastră a dat roade prin obținerea premiului al doilea în cadrul unui concurs naţional ce a însumat peste 40 de echipaje. Rezultatul acesta a reprezentat, într-un mod neașteptat de poetic, primul meu an de liceu: plin de suișuri și coborâșuri, cu momente și bune, și rele, pline de intensitate emoțională, toate constituind o etapă a evoluției mele de la locul al doilea la primul.
Ştefan Şoldan, clasa a IX-a A
Aștept cu nerăbdare ca istoria să îmi aducă o nouă provocare și sper ca următoarea ediție a Concursului „Nicolae Iorga” să fie la fel de captivantă precum cea din acest an!
Participarea la Concursul „Nicolae Iorga” a însemnat, pentru mine, o incursiune în tainele istoriei, disciplină pe care o îndrăgesc foarte mult. Acest concurs m-a ajutat să-mi clarific anumite informații legate de epocile istorice, principalele civilizații ale Antichității sau izvoarele istorice.
Testul a cuprins și câteva texte-suport din anumite opere de specialitate, de care am aflat pentru prima dată și pe care îmi propun să le citesc pe viitor pentru ca, la următorul concurs la care voi participa, să fiu mai informată. În urma acestui concurs simt ca am acumulat mai multă experiență, atât în ceea ce privește digitalizarea, cât și în modul de tratare a subiectelor.
Aștept cu nerăbdare ca istoria să îmi aducă o nouă provocare și sper ca următoarea ediție a concursului „Nicolae Iorga” să fie la de captivantă precum cea din acest an!
Alexandra Aramă, clasa a V-a D
Eu mereu am văzut istoria ca o colecție de poveşti, dar apoi mi-am dat seama că istoria e, de fapt, o singură poveste, povestea umanității, povestea noastră.
Eu am fost pasionat de istorie de când eram mic, cunoscând-o mai întâi prin intermediul fie al unor seriale, al unor jocuri a căror acțiune se petrecea în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Aceste locuri, oameni și moduri de gândire diferite m-au fascinat, așa că am început să-mi întreb părinții despre ele, aflând astfel despre Imperiul Roman, regi și regatele lor, sau despre războaiele mondiale. Răspunsurile au dat naștere altor întrebări, așa că am început să mă mai uit la documentare şi să urmăresc cu mai mare atenţie orele de istorie de la școală Tot ce până atunci părea fragmentat a început să se conecteze sau, mai bine zis, am reușit să realizez eu conexiunile între fapte, personaje istorice, formându-mi o imagine de ansamblu. Desigur, modul inedit în care profesorul prezintă lecțiile încă din clasa a V-a m-a ajutat mult în conturarea acestui tablou al omenirii. Eu mereu am văzut istoria ca o colecție de poveşti, dar apoi mi-am dat seama că istoria e, de fapt, o singură poveste, povestea umanității, povestea noastră.
Acum poate vă întrebați care e rostul, cu ce ne ajută în viața de zi cu zi să învățăm despre acești oameni care sunt țărână de sute ani? Eu consider că orele de istorie din școală dezvoltă o serie de abilități utile în mod curent, cum ar fi: analiza evenimentelor, spiritul critic, capacitatea de a identifica riscurile și de a găsi soluții rezonabile. Astfel de competențe sunt absolut necesare unei societăți care își propune bunăstarea și progresul. De asemenea, cunoștințele despre istorie m-au ajutat adeseori la orele de literatură, marile opere clasice fiind scrise în cadrul unui context istoric relevant în încercarea deslușirii semnificațiilor operei.
...vă invit să vă încercați cunoștințele istorice anul viitor la concursuri sau la olimpiade. Nu vă speriați, nu e așa de greu și aceasta cred că va fi o experiență utilă!
În această primăvară am participat la două concursuri de istorie: Concursul Național de Istorie „Nicolae Iorga” și Concursul „Historia Magistra Vitae” la care, cu multă muncă și cu ajutorul profesoarei mele de istorie, Mihaela Țurcănașu, am reușit să iau premiul I la ambele. Pregătirea mea pentru concurs s-a făcut majoritar doar prin urmărirea cu atenţie a orelor de istorie și învățarea lor lecția de lecție de fiecare dată, nelucrând mai mult, fiindcă știam că olimpiadele erau suspendate.
Concursul s-a petrecut online din cauza pandemiei, subiectele în sine putând fiind accesate pe Google forms, în timp ce noi eram supravegheați pe zoom. Trebuie să recunosc că, atunci când am deschis linkul, eram emoționat și curios totodată, dar până la urmă totul a fost bine, subiectele fiind similare cu cele de la modele și de la olimpiadă, materia fiind din semestrul I. În fine, am reușit să iau 98 de puncte din 100.
Prin urmare, vă invit să vă încercați cunoștințele istorice anul viitor la concursuri sau la olimpiade. Nu vă speriați, nu e așa de greu și aceasta cred că va fi o experiență utilă!
Ştefan Prisecariu, clasa a X-a B
Experiența participării la prima ediție a concursului “Historia Magistra Vitae” a fost un amalgam de vechi și nou, o gură de aer proaspăt în atmosfera câteodată sufocantă a camerei.
Cu toții știm cât de anormal a fost acest an, mai ales din punctul de vedere al școlii, al evenimentelor, al proiectelor, al concursurilor. Însă, dacă aveam impresia că acest an este unul pierdut, sfârșitul acestei perioade mi-a demonstrat că atunci când vrei cu adevărat, se poate.
Astfel, am putut nu numai spera, ci și participa, ulterior câștiga numeroase premii, la diferite concursuri de istorie. Este adevărat, toate acestea s-au desfășurat în format online, dar numai asigurarea că putem face ceva și pe timp de pandemie ne-a bucurat nespus pe toți.
Unul dintre concursurile la care am avut ocazia să particip a fost “Historia Magistra Vitae”, aflat la ediția I, desfășurat pe data 20 mai 2021, organizat de Societatea de Științe Istorice din România, filiala Iași, coordonată de dl. prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.
În importanța și necesitatea concursurilor, deoarece datorită acestora ambiția comunității din învățământ a decis să le readucă în atenție, regăsim rolul pe care îl joacă în dezvoltarea elevului adolescent. Ele ne învață cât de dulce este câștigul și cât de mare și de înălțătoare poate fi împlinirea, dar și cât de amărui și acrișor poate fi eșecul. Deși, odată cu trecerea timpului și cu acumularea experienței și răbdării, nimeni nu le mai numește eșecuri, ci simpli pași în calea spre reușită, spre echilibrare și spre evoluție.
Organizatorii primei ediții “Historia Magistra Vitae” au încercat să restituie spiritul unei competiții în format fizic. După câteva detalii, a venit partea mea preferată: distribuirea, în funcție de vârstă, în clase, sau mai precis, în “breakout rooms”. Nu am mai stat la coadă să precizăm numele și clasa sau să ne uităm liste kilometrice care dictau repartizarea, deoarece dacă vorbeau mai multe persoane se făcea microfonie sau pătratul de la zoom nu se colora, dar s-a găsit și aici o alternativă, am notat numele și clasa în chenarul de la zoom.
Trebuie să recunosc că, văzându-mă acolo, încercând să urmăresc caseta care se tot aprindea a profesorului, mi-am aminitit cu dor de momentele premergătoare ale momentului în care erau aduse subiectele, în care vorbeam sfios cu colegul de bancă, având dezbateri serioase despre ce “ar putea să pice” și verificând dacă am destulă cerneală în stilou. Subiectele în sine nu au fost chiar obișnuite, cu cerințe testându-ne cunoștințele, înțelegerea și redactarea textelor, toate incluse în google forms, varianta de actualitate a foilor de grea încărcătură emoțională, semnătura de la sfârșit și numerotarea paginilor fiind înlocuite de simplul buton “submit”, deși cu aceleași emoții și gânduri întrebătoare “Oare am făcut bine acolo?”.
A fost inedit, așteptat, cerut, frumos, iar în final, elevii Colegiului Național Iași “s-au întors acasă” cu peste 25 de premii, de la premiul I până la mențiune. Experiența participării la prima ediție a concursului “Historia Magistra Vitae” a fost un amalgam de vechi și nou, o gură de aer proaspăt în atmosfera câteodată sufocantă a camerei. Mă bucur că toți am dat dovadă de adaptabilitate, de voință și de ambiție, arătând că putem trece peste orice, dar și realiza orice.
Bianca Fechet, clasa a IX-a E
Participarea la concursuri înseamnă disciplină, organizare, seriozitate și pasiune, pentru că istoria ne învață, modelează și educă.
Până nu demult istoria era doar date, ani și fapte, fără vreo legătură. Nu știam atunci ce înseamnă istoria de fapt și, deci, nu vedeam vreo posibilitate de a o valorifica în vreun fel. Mi-am dat seama relativ târziu că, pentru a înainta, cunoașterea trecutului este o condiție indiscutabilă. Fie că este vorba despre o discuție legată de desen, filosofie, literatură, muzică sau altele, istoria constituie un fundal esențial, de la care se poate înțelege întreg contextul în adevărata profunzime pe care o merită.
Am descoperit că toate cauzele au și un efect, că toate evenimentele au o explicație, o sursă de conflict de la care a apărut mai departe scânteia spre evoluție. Dacă analizăm istoria, vedem progres continuu, pentru că astfel oamenii au putut să își însușească trecutul și deci, să își edifice fundamentul pentru viitor. De la popoarele antice până înspre zorii veacului XXI, istoria ne-a arătat de ce sunt capabili oamenii și cum se adaptează în diferite condiții. Studiul ei necesită timp, dar în final, orizonturile care se deschid sunt infinite.
Concursurile de istorie au fost numeroase, în ciuda pandemiei, căci s-au găsit numeroase subiecte de eseuri sau articole. Unul dintre cele mai importante la care am participat a fost organizat de Fundația Corneliu Coposu, unde am trimis un eseu despre Corneliu Coposu in memoriam, am avut ocazia să îl descopăr prin prisma faptelor care au rămas consemnate în istorie, dar și a oamenilor care l-au cunoscut. Așa a început o cercetare care s-a întins de-a lungul mai multor luni de studiu și documentare, iar 30 de pagini mai târziu am realizat un eseu despre România secolului XX, numit O analiză comparativă asupra claselor politice din diferite perioade ale veacului trecut.
Am realizat apoi un eseu despre despre Tudor Vladimirescu, pentru că anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la Revoluția din 1821, cea care a stat la baza Revoluției din 1848, cunoscută drept Primăvara Popoarelor. Un altul a fost Istoria din Casa în Casă, în care a trebuit să construiesc un eseu pornind de la un obiect din perioada secolului al XX-lea. Aici am ales să pun mai mult accent pe partea umană, pentru că, până la urmă, istoria a fost făcută de oameni. Pornind de la o fotografie sensibilă și cu multă emoție, am încercat să redau fragmentar secvențe cotidiene de demult, din al Doilea Război Mondial. Rămânând tot în veacul trecut, încă un concurs la care am participat a fost unul despre Holocaust, în care am făcut recenzia unei cărți despre evrei, Tatuatorul de la Auschwitz.
Pentru că pandemia a impus anumite condiții, două dintre concursurile naționale s-au desfășurat online, acasă, de pe Zoom sau Google Meet. A fost cu siguranță o experiență, chiar dacă m-am bucurat de confortul locuinței, pentru că profesorii supraveghetori chiar urmăreau cu atenție toate aspectele organizatorice.
Istoria deschide multe căi, nu doar pentru orientări profesionale, dar care ne construiesc ca oameni cu un orizont de cultură generală. Participarea la concursuri înseamnă disciplină, organizare, seriozitate și pasiune, pentru că istoria ne învață, modelează și educă.