Interviu cu Manuel Giugula, Dirijorul Corului Operei Naționale Române Iași
Cum a început pasiunea pentru muzică?
Încă de la vârsta de 3 ani, părinții mei au observat la mine o atracție către muzică. Puteam să reproduc cu ușurintă melodiile pe care le auzeam. Atunci am primit în dar un acordeon și din acel moment viața mea a luat drumul spre muzică și spre instrumentele cu claviatură.
Ce v-a determinat să alegeți să profesați în acest domeniu?
În clasa I m-am înscris la Liceul de Artă „Octav Băncilă”, la secția de pian, după care au urmat 12 ani de studiu muzical – pian, teorie muzicală. Așa cum era de așteptat, după terminarea liceului, am urmat cursurile Universității de Arte “George Enescu” din Iași, specializarea Dirijat Cor, dar și specializarea Pian și Pedagogie muzicală, urmat de Cursurile de Master. Prin urmare, pregătirea mea profesională a avut o continuitate și o ascensiune firească, mai ales că generația noastră a prins sistemul cu 5 ani de facultate și 2 ani de Master. Bucuria și frumusețea acelor vremuri au venit din faptul că majoritatea colegilor din clasele I-XII ne-am întâlnit în facultate, prin urmare anii de studenție erau de multe ori o continuare a liceului unde am copilărit.
Ce profesori / personalități / specialiști în muzică v-au îndrumat / influențat în evoluția dumneavoastră artistică până acum?
Când am intrat la Conservator, îmi doream foarte mult să urmez cursurile de “Jazz și muzică usoară”, dar în anul II, când trebuia să ne alegem specializările, am decis să urmez o altă pasiune muzicală de a mea și anume Dirijatul coral. Încă din clasa a IV-a, am îndrăgit cântul coral, fiind membru în coruri de copii sau în grupuri muzicale corale. Cu drag îmi amintesc de trei oameni care au însemnat foarte mult pentru mine, în copilăria petrecută la Radio Iași, în cadrul Corului de copii “Angeli”, dar care, din păcate, nu mai sunt acum printre noi: Val Gafta – Redactor muzical la Radio Iași, Doru Morariu – Dirijorul Corului Filarmonicii Moldova Iași, Adriana Mesteș – solistă a Operei Naționale Române din Iași și București. Cu bucurie și plăcere îmi aduc aminte de anii frumoși petrecuți alături de dirijorii Corului de copii “Angeli”: doamna Lăcrămioara Pauliuc, domnul Ilie Hrubaru, care mai târziu avea să îmi devină mentor în pregătirea mea didactică și pedagogică din cadrul Conservatorului, alături de profesorul, folcloristul și preotul Florin Bucescu. Nu am cum să nu mă gândesc cu adâncă prețuire și respect la profesorul meu de dirijat din cadrul Universității de Arte, domnul Nicolae Gâscă, sub îndrumarea căruia am pătruns în tainele dirijatului și ale muzicii corale, fiind și membru al Corului “Cantores Amicitiae” în timpul anilor de studenție.
Care sunt calitățile necesare unui dirijor de cor?
Meseria de dirijor presupune un complex de calități pe care le poate avea o persoană. Dirijorul trebuie să fie un muzician desăvârșit, cu înclinație, pasiune și răbdare, atât pentru studiu muzical, cât și pentru cel universal, ca om de cultură. Un dirijor trebuie să fie și bun psiholog, deoarece un cor sau un ansamblu muzical reprezintă o sumă de caractere artistice cu personalități proprii. Un dirijor de cor trebuie să știe posibilitățile interpretative ale artiștilor pe care îi coordonează. Munca noastră presupune să avem o mimică și o gestică cât mai clare, pentru a ne face înteleși în cadrul discursului muzical. În dirijat se spune că mâna dreaptă este mâna creierului – ea tactează măsura, indică timpii, stabilește tempoul unei lucrări muzicale, pe când mâna stângă se presupune că este mâna inimii. Ea are rolul de a arăta indicațiile expresive, indicații privind frazarea , dinamica (atunci când trebuie cântat mai tare sau mai încet) și indicarea intrărilor pentru fiecare voce. În plus, dirijorul are responsabilitatea reușitei unui spectacol sau a unui concert.
Ce presupune munca acestuia pe plan individual, respectiv în pregătirea spectacolelor?
Pe plan individual, meseria de dirijor presupune mult studiu, atât de partituri, documentare, dar și de literatură muzicală și mondială, iar pentru toate acestea avem nevoie de timp. Este foarte important studiul zilnic în meseria noastră. De multe ori învățăm o partitură, numai că, doar în timp ea se sedimentează și ajungi să găsești în muzica aceea scrisă pe hârtie noi sensuri, noi idei sau noi valențe interpretative.
Pregătirea spectacolelor reprezintă o muncă complexă, mai ales în cadrul operei. În primul rând, pregătirea muzicală a corului, care presupune învățarea și memorarea muzicii din cadrul operelor, deoarece un cor de operă nu cântă cu partiturile în mână, apoi mișcarea scenică, regia unui spectacol, care trebuie și ea memorată și exersată, pentru ca Opera să prindă viață.
În ce constă, pentru dumneavoastră, frumusețea vieții de artist? Dar dificultatea acesteia?
Viața de artist presupune multă muncă, talent, noroc și șansă. Se spune că te naști cu talentul, dar el trebuie cizelat prin studiu. Viața de artist este asemănătoare unui râu. Are izvorul de unde pleacă, dar pe parcurs întâlnește pietre de încercare, zone calme, zone agitate, toate momentele făcând parte din frumusețea vieții. În final, râul se va vărsa în marea reprezentată de aplauzele și aprecierea publicului. Un artist cu siguranță nu se va plictisi niciodată, indiferent în ce domeniu activează.
Dvs personal aveți timp să fiți vreodată spectator? La ce spectacole preferați să mergeți (teatru, operă, balet)?
Da, de fiecare dată când reușesc și am timp liber, merg să văd spectacole în țară și nu numai, fie ele de teatru, de operă sau concerte și nu numai de muzică clasică. Uneori călătoresc sute de km ca să ajung la un eveniment și de multe ori se întâmplă să conduc toată noaptea ca să mă pot întoarce la Iași, în așa fel încât nici să nu se simtă că am lipsit.
Ce alte pasiuni / activități vă umplu timpul liber, după căderea cortinei?
Ca orice om, am și eu hobby-urile mele pe care le-am limitat cu greu la trei: unul dintre ele este muzica rock, mai bine spus “metal music”, mediu muzical unde am și cântat, în cadrul trupei Bucovina și cu care colaborez de mulți ani, iar atunci când timpul îmi permite, merg cu ei la concerte, cânt în anumite show-uri, ajut la înregistrările din studio sau tehnic la scenă. Este în primul rând o prietenie legată între noi și sudată de multe deplasări, concerte, întâmplări și momente memorabile trăite împreună. Un alt hobby este pescuitul staționar. Acolo de fiecare dată găsesc liniștea de care am nevoie și de multe ori gândurile se pun în ordine. Și cel de-al treilea hobby este motociclismul. Iubesc să merg ore întregi pe șoselele patriei, să văd locuri frumoase, spectaculoase, să admir peisaje, să simt bucuria, libertatea și, de ce nu, adrenalina pe care ți-o oferă o motocicletă și un drum frumos.
Cum considerați că îi influențează pe cei tineri, în dezvoltarea lor, contactul cu lumea muzicii în general și a operei în particular?
Rolul muzicii este de a crea o anumită stare emoțională. Muzica este menită să mângâie suflete, să modeleze caractere, să aducă bucurie, plăcere, relaxare în viața fiecărui om. În ziua de astăzi există o paletă largă de genuri muzicale, iar tinerii pot alege anumite genuri. Mă bucur mult atunci când tinerii aleg sălile de spectacole și mai ales Opera. Pe lângă muzica pe care o audiază aici, cu totul diferită față de obișnuința cotidiană, ei iau contact cu scena, cu arta dramatică, cu decoruri, costume specifice, iar toate aceste elemente duc la modelarea culturală a fiecăruia.
Comments