"Homo electus" - Expoziția lui Radu Carnariu la Galeria ARTEP - O analiză vizuală lucidă a manipulării imaginii publice și a fragilității adevărului politic contemporan

«Homo electus» este titlul expoziției lui Radu Carnariu, prezentată la galeria ARTEP, pe care liceenii CNI au avut ocazia să o viziteze, pe 17 noiembrie 2025, bucurându-se de ghidajul clarificator și nuanțat al artistului.

Galeria cuprinde în același spațiu cea mai recentă intervenție deepfake a lui Andrei Cozlac, “Hipnagogia Confession”, și instalația Alexandrei Ghioc, “Improbable Realities”, lucrări care intră în dialog cu cele ale lui Radu Carnariu, pentru a arăta în ce măsură algoritmii schimbă realitatea și modul în care o percepem, precum și felul în care tensiunile globale se strecoară în cotidianul și mentalul nostru.

Lumea uneori absurdă în care trăim, epoca dezinformării, postumanismul și transumanismul sunt temele expoziției, care cuprinde și abordarea vulnerabilității umane și a felului cum aceasta poate fi folosită ca instrument al manipulării. 

Ironie, umor, straturile de semnificație și referințe la alte lucrări de artă celebre sunt reperele pe care artistul le-a explicat liceenilor, arătând modul în care acestea sunt reprezentate prin diferite tehnici artistice, alături de cele disponibile prin tehnica modernă și IA.

Activitate în cadrul Clubului GROW CNI.

Profesori coordonatori:

Lorina Iacob

Anda Boțoiu

Lavinia Ungureanu

Mai jos, impresiile, gândurile și emoțiile vizitatorilor:

Renata Norocea, 10 E

Expoziția „Homo Electus”, creată de artistul Radu Carnariu, este o extensie profund personală a universului interior al autorului. Îmbinând teme sociale și politice cu reflecții asupra condiției umane contemporane, proiectul propune un parcurs vizual care oscilează între utopic și distopic.

Un element central al expoziției îl reprezintă benzile lungi de plastic moale, pe care rulează știri ce fac legătura dintre încăperi. Acestea funcționează ca un fel de schelet osos al întregului ansamblu, sugerând fragilitatea și vulnerabilitatea informației, dar și omniprezența ei în viața noastră.

Printre operele expuse se remarcă un obiect care, deși pare a fi un balon fragil, este de fapt construit din sârmă. De el este atașată o panglică în culorile României, un gest ironic, care transformă un simbol al ușurinței și bucuriei într-un artefact rigid, periculos și încărcat de semnificații politice.

Carnariu nu ezită să ironizeze figuri publice precum Donald Trump și Vladimir Putin. Accentul cade în special pe reprezentarea gurii acestora, transformată în simbol al autorității abuzive, manipulării și discursului toxic. Pornind de aici, se dezvoltă o critică subtilă a puterii și a spectacolului mediatic.

Unul dintre exponatele cele mai emoționante ale expoziției este un tablou în care artistul și soția sa apar ca cercetători, separați de public printr-o vitrină transparentă. În interiorul geamului sunt atașate două mănuși, ca într-un laborator, invitând aparent la interacțiune. Totuși, contactul real cu lucrarea este imposibil. Această imposibilitate devine un comentariu subtil despre distanța care se creează între oameni și lucruri în lumea de astăzi, o temă centrală a expoziției.

„Homo Electus” este o expoziție care ne provoacă să vedem dincolo de aparențe. Prin ironie și simboluri puternice, Radu Carnariu ne amintește cât de ușor suntem influențați de informație și discursul public. Este un proiect care merită văzut, pentru că ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim și rolul nostru în ea.

Melania Huzum, 10 E

Proiectul "Schizotopia" de la Galeria Artep dezvăluie lumii o nouă perspectivă asupra conducătorilor (prea) puternici din epoca contemporană. Picturile și fotografiile surprind personalitățile și geopolitica în ipostaze absurde, dar totuși adevărate. Într-o notă ușoară de ironie, se regăsesc peste tot, chiar și în obiectele caracteristice copilăriei, precum supa alfabet sau abacul, indicând faptul că în spatele oricărei mari puteri stă un om speriat, cu mintea naivă a unui copil care nu știe ce face. Însă gurile scot vorbe în continuare, care se tot multiplică, până când omul va ajunge să creadă tot ceea ce va auzi și să nu mai poată să gândească. Iar omul acela va deveni doi, doi vor deveni trei și așa mai departe, până când lumea se va schimba, iar geopolitica se va prăbuși de tot. Aceasta este avertizarea transmisă de operele de artă.

Sofia-Ioana Hîrțan, 9 C

Cred că expoziția ,,Homo Electus” a lui Radu Carnariu a fost una reuşită; mi s-a părut foarte interesantă combinația dintre neo-feudalism şi digitalizare, creațiile expuse erau pixelate, cu linii fluorescente și haotice sugerând un corp politic spart şi modul în care tehnologia distorsionează realitatea, din acest punct de vedere fiind relevante şi acele “perdele” de informații. În continuare, mi-a plăcut că am putut atinge obiectele aduse şi că au existat anumite părți interactive. A fost o experiență plăcută.

Medeea Bunduc, 11 C

Într-o lume tehnologizată, plină de fake news și de dictatori care susțin că reprezintă vocea poporului, conștientizarea adevărului devine o necesitate pentru a nu fi victime ale propagandei. Galeria Artep este impresionantă prin modul în care transpune realitatea pe care o trăim, tratând subiecte precum politica, digitalizarea și dezinformarea în masă. M-a surprins plăcut expoziția, în mod special pentru gradul de ironie regăsit în majoritatea lucrărilor, ironie care scoate la suprafață acest adevăr pe care toți ar trebui să îl cunoaștem. M-au impresionat tehnicile variate și ideile inedite pe care artistul le-a exploatat în expoziția sa. De la chipul diform al lui Trump, cu gura alungită în care se distingeau America de Nord și America Latină, până la postările de pe Facebook din feed-ul autorului puse sub forma unui perete, cele patru camere ale galeriei reprezintă un spațiu care provoacă discuții și care te face să rămâi nu numai cu impresii, ci, poate cel mai important, cu întrebări.

Rareș Corneanu, 10 E

În timpul petrecut în galeria Artep, alături de domnul artist Radu Carnariu, am avut ocazia de a medita asupra pieselor de artă ce compun proiectul "Homo electus". Acestea sunt amenajate astfel încât privitorul să aibă parte de un șoc ce îl va transpune direct în realitățile actuale ce ne afectează și influențează pe toți. În acest context, operele s-au axat pe combinarea unor imagini, simboluri și figuri ce își fac apariția în viață noastră cotidiană, deschizându-ne o nouă perspectivă asupra lor și lăsând spațiu pentru interpretare.

Concluzionând, artistul devine intermediarul dintre spectator și realitate, depășind limitele închipuirii. Acesta ne oferă un adevăr adesea crud și ne îndeamnă să ne lăsăm ghidați spre el, construindu-ne o proprie părere lucidă asupra situației.

Ioana-Delia Jigăranu, 11 C

De la intrarea în galerie, am putut observa atmosfera modernă, ironică și tema dedicată impasului evolutiv al politicii. Artistul a îmbinat arta abstractă cu cea realistă, creând lucrări care au elemente distorsionate și elemente reale, însoțite de fragmente digitale. O lucrare care mi-a atras în mod deosebit atenția a fost portretul dublu din a doua încăpere, realizat în acrilic, o creație care surprinde dialogul dintre real și abstract, îmbinându-le într-o armonie vizuală care m-a surprins.

Sebastian Deju, 10 B

Pășind în expoziția ,,Homo Electus'' a lui Radu Carnariu, nu am avut sentimentul că intru într-o galerie, ci într-un coridor al conștiinței contemporane. La intrare, două fragmente colosale ale Muntelui Rushmore, despicate ca două lumi în tensiune, se ridicau una în fața celeilalte. Pe ele, alături de președinții sculptați în istorie, apăreau chipurile lui Vladimir Putin și Donald Trump, ca și cum ar revendica nu doar piatra, ci și simbolurile pe care le credeam odinioară de neclintit.

Pe pereți, fluxul de screenshoturi din feed-ul de Facebook al artistului curgea ca o avalanșă vizuală. Le-am privit și am simțit cum reproduc ritmul în care trăim: informații care vin peste noi, una după alta, fără să ne lase timp să respirăm sau să le înțelegem. M-a făcut să realizez cât de ușor ne pierdem în zgomotul digital, cum ajungem să ne lăsăm distrași de ecrane și cât de ușor uităm să observăm lumea din jur.

În mijlocul sălii, o masă lungă aduna între limitele ei fragilitatea și absurditatea puterii. Pe ea, obiectele se aranjau ca semne într-un joc ironic: abecedare folosite pentru calcule politice, vaze în forma Europei, delicate și instabile, gata să alunece. În centrul compoziției, cei doi lideri se priveau față în față, cu capetele decupate, iar în golul lăsat se afla o mini-planetă, simbolul lumii pe care fiecare încerca să o controleze și să o modeleze după propria voință.

Expoziția mi-a lăsat un sentiment ambivalent: fascinație pentru modul ingenios în care artistul a îmbinat ironia, critica politică și reflecția asupra atenției noastre, dar și neliniște, pentru că m-a făcut să realizez cât de ușor suntem distrași și manipulați, chiar de realitățile pe care credem că le înțelegem.

Ștefan Ciobanu, 10 E

Expoziția Homo Electus prezintă modul în care comunicarea este modelată în această eră informațională. Figurile centrale, Putin și Trump, apar nu doar ca politicieni, ci ca simboluri ale unui control exercitat prin cuvinte și reprezentări. Imaginile în care gurile lor sunt modificate digital funcționează ca semne ale distorsiunii comunicării. Prin ele vorbesc, decid și consumă, dar ceea ce lipsește este dialogul autentic. Prima cameră evidențiază aceste teme printr-un white noise vizual. Pereții sunt acoperiți cu guri identice, repetate obsesiv, creând un efect de bruiaj vizual. În centru se află o masă cu obiecte simbolice, reprezentând locul în care liderii își calculează acțiunile în interes strict propriu. De fiecare parte a mesei se află o farfurie imprimată cu imaginea unui copil suferind, având un fundal cu un oraș distrus de război, evidențiind urmările deciziilor lor. Această combinație între putere excesivă și zgomot vizual creează o atmosferă care mi s-a părut ușor prea cinică, în modul în care prezintă manipularea și lipsa dialogului autentic.

Trecerea dintre camere se realizează printr-o perdea de fâșii, pe care sunt lipite știri și postări, contribuind la senzația de white noise, dar fiind și simbolică pentru culisele artistului, oferind o fereastră către stimulii care stau la baza expoziției. Camera a doua prezintă singura lucrare realizată manual, izolată în spatele unui panou de sticlă. Aceasta mi-a adus aminte de universul descris în romanul "Paradis" de Radu Vancu, în care realitatea artificială înlocuiește contactul uman și fericirea autentică. Mănușile roșii permit vizitatorului doar o încercare simbolică de a ajunge la ceea ce poate fi autentic, fără acces real. În aceeași cameră, un balon construit din material de gard ghimpat transformă simbolul copilăriei și al libertății într-unul al constrângerii. Astfel, cred că galeria reprezintă o critică la adresa modului în care puterea și media modelează percepția publicului, arătând cât de ușor poate fi distorsionat adevărul.

Matei Munteanu, 10 D

Am intrat în galerie cu un soi de entuziasm greu de pus în cuvinte. Experiența propriu-zisă din galerie mi s-a părut una provocatoare. Tema reprezentării lui Trump și Putin în diverse ipostaze a fost abordată cu multă creativitate, iar contrastul dintre cei doi a creat un soi de dinamism. Mi-au plăcut, de asemenea, ironia și simbolurile pentru a pune în discuție raporturile de putere și imaginea publică a celor două personaje politice.

Obiectele modelate în formă de țări au fost poate partea cea mai interesantă prin inovația lor. Fiecare obiect avea în spate o poveste bine explicată de artistul din față, care, deși era obosit ca noi toți, a stat să ne explice în detaliu fiecare aspect din galerie.

Maria Dănilă, 10 E

În cadrul expoziției de artă ,,Schizotopia" am avut oportunitatea de a pătrunde în lumea și viziunea artistică a pictorului Radu Carnariu, înțelegând într-un mod mai profund intensitatea trăirii sale, însă din perspectiva unui univers care, deși pare intangibil, continuă să umbrească principiile și valorile umane.

Într-o epocă în care se petrece o fuziune între om și tehnologie, în care ignoranța oamenilor este exploatată prin intermediul internetului, devenind o unealtă pentru abandonul democrației, arta vine ca un fel de pansament pentru suflet, cu puterea de a vindeca, de a trezi și de a încuraja oamenii să redescopere umanitatea din ei, ca o amplificare a propriei conștiinței. Expoziția constă în găsirea coerenței într-o ruptură produsă de o societatea coruptă, inegală și lipsită de autenticitate. Observăm că muntele de la intrare, care reprezintă de fapt imaginile a doi dictatori contemporani, se oglindesc, sugerând ideea că o dictatură, lipsa libertății și încălcarea drepturilor omului nu țin cont de granițe, de teritoriu.

Unul dintre tablourile mele preferate este cel pe care apare cuvântul ,,Bomb". O explozie de culori, un tablou care pare viu la prima vedere, însă care simbolizează moartea, teroarea și lipsa rațiunii, mascate sub forma unei dorințe violente de libertate, de luptă. Se conturează imaginea unei scântei care este reprimată continuu, dar la un moment dat izbucnește și se transformă într-un foc care nu mai poate fi stăpânit.

Întreaga expoziție este o meditație satirică, un îndemn la adresa noastră să luptăm drept, cinstit și să ne susținem propriile principii morale, dar într-un mod lipsit de violență.

Miruna Ioana Ciobanu, 9 C

Expoziția de azi mi s-a părut foarte interesantă și profundă, deoarece, deși aborda anumite subiecte de care auzim zilnic, erau exprimate printr-un mod diferit, prin colaje și prin artă. Opera de artă care m-a impresionat cel mai mult a fost cea intitulată "X", compusă dintr-un televizor vechi și două imagini cu Elon Musk în ipostaze diferite — făcând semnul nazist și venind cu o drujbă pe scenă. Drujba și mâna ridicată formează, împreună, litera X, care ne aduce in vedere și numele platformei sale, dar și ideea de "cancel". Consider că această piesă din galerie a fost un joc de cuvinte ingenios și m-a atras cel mai mult.

Ilinca Fronea, 11 C

Eu știam de expoziție din cadrul NAG, unde am fost voluntar. În timpul evenimentului nu am reușit să văd expoziția, pentru că am fost repartizată la altă galerie, de aceea am fost entuziasmată când am auzit invitația de la dumneavoastră, mai ales că urma să întâlnim și unul dintre artiști.

Tema expoziției este de actualitate și e chiar controversată, poate stârni discuții despre foarte multe alte probleme. Nu sunt preocupată de subiecte politice și nu știu detalii despre situația actuală, dar tot am găsit elemente din expoziție cu care să mă pot identifica, cum ar fi problemele fake news, views baiting și AI.

Pseudotehnica colajului prin pictură, folosită în realizarea tablourilor din prima cameră, m-a atras cel mai mult, deoarece artistul a preluat elemente care nu au nicio legătură între ele, după modelul dadaist, și, suprapunându-le într-un mod inteligent, a transmis un mesaj profund. Ce m-a făcut să apreciez expoziția este ironia evidentă, dar silențioasă. Mesajul este destul de ușor de descifrat la nivel superficial, dar când observi toate intențiile artistului, detaliile pe care le-a ascuns în fiecare operă din fața noastră, înțelegi cu adevărat povestea pe care a vrut s-o transmită.

Atât meme-urile și selecția de știri de pe social media, cât și videoclipul cu părerile de rău generat cu AI mi s-au părut foarte expresive!

Daria Bortică, 10 E

Expoziția lui Radu Carnariu de la Galeria ARTEP propune un traseu vizual marcat de incertitudine, tensiune politică și un puternic sentiment de realitate imposibilă. O lucrare ce mi-a atras atenția este ,,Improbable Realities” , unde masa joasă și intenționat inconfortabilă obligă vizitatorul să se aplece și să intre într-o postură vulnerabilă, ca și cum ar participa la o negociere în care nu deține niciodată avantajul. Forma paharelor de pe masă, decupate după contururi de țări, alături de bolul cu lichid roșu asemănător sângelui în care plutesc cereale reprezentând state, construiesc imaginea unei lumi scufundate într-o mare de sânge. Este o metaforă puternică despre modul în care deciziile politice se revarsă asupra oamenilor, iar viețile lor ajung să fie tratate ca simple piese pe o masă a marilor puteri.

Elementele de pe masă, precum suportul de ouă decorat cu fețele lui Trump și Putin cu mingile antistres în formă de glob pământesc, sugerează ideea unui control suprem și a unei realități globalizate în care polii de putere se joacă aproape cinic cu destinele lumii. Cele două capete ale mesei pot fi văzute ca doi poli opuși, două forțe care mimează negocieri, dar care de fapt guvernează prin tensiune și manipulare. Steagul UE realizat din popcorn în loc de stele accentuează senzația de ironie, fragilitate și spectacol politic.

Lucrarea intitulată ,,Assimilators 3” pune vizitatorul în fața unei iluzii a apropierii. Deși există mănușile roșii care par să invite la atingere, obiectul din vitrină rămâne inaccesibil. Este o metaforă despre distanța dintre om și adevăr, despre promisiunea unei apropieri autentice de realitate care, în final, rămâne permanent distorsionată. Fundalul glitchuit sugerează că sub fațadele spectaculoase se ascund lucruri la care nu mai putem ajunge, informații pierdute și adevăruri manipulate.

Glitchul devine motivul central al întregii expoziții. El funcționează ca un virus sau ca o eroare care corupe libertatea, percepția și comunicarea. Fețele lui Trump și Putin, fragmentate și suprapuse, apar ca într-un sistem informatic afectat. Televizoarele care redau ,,white noise-ul” transformă atmosfera într-un spațiu rupt de realitate, unde vizitatorul devine martorul unei lumi aflate în colaps, dar și al șansei de a identifica defectul și, poate, de a-l repara.

Lucrarea ,,The Divide” prezintă un ecran cu un film și un perete care separă două portrete, Trump și Putin, plasate în opoziție. Separarea este însă doar aparentă. Indiferent de partea pe care am alege-o, finalul este același, cei doi conturând împreună o figură hibridă a puterii absolute. Mesajul sugerează că antagonismul politic global este adesea doar o mască, iar mecanismele de dominare sunt similare, indiferent de actorii implicați.

În ansamblu, expoziția provoacă, tulbură și invită la reflecție. Prin ironie, glitch și simboluri politice recognoscibile, Radu Carnariu analizează iluzia controlului, manipularea informației și fragilitatea libertății într-o lume în care realitatea devine tot mai greu de distins.

Sofia Butnariu, 10 E

Vizitarea expoziției Schizotopia a fost, pentru mine, mai mult decât o simplă trecere printr-un spațiu cultural. A fost un proces de dezvelire treptată a felului în care imaginile și cuvintele pot destabiliza, pune sub semnul întrebării și reorganiza percepția noastră despre lume. Radu Carnariu, prezent acolo pentru a-și introduce lucrările cu o sinceritate rară, a reușit să transforme vizita într-o confesiune. Schizotopia devine astfel nu doar o temă, ci o stare: o lume în care totul este fracturat, suprapus, glitch-uit, exact ca imaginile vibrante, agresiv colorate, ce par a se afla într-o permanentă stare de explozie.

Piesele care m-au marcat cel mai mult au fost cele în care cuvintele ,,Porc”, ,,Bomb”, ,,Eror” și ,,Zero” sunt reconfigurate după modelul celebrului tablou LOVE, dar cu o semnificație răsturnată. Dacă în original literele se împletesc într-un mesaj universal, reconfortant, aici ele devin un fel de diagnostic vizual al unei societăți erodate din interior. Am simțit în fața acestor piese o combinație de revoltă și fascinație. „Porc” nu mai este doar o insultă, „Bomb” nu mai este doar un obiect; fiecare cuvânt devine o povară culturală, o rană, o ironie amară trimisă lumii în care trăim.

Așezarea fiecărei piese, despre care artistul a vorbit cu delicatețe și precizie, mi-a dat impresia unei coregrafii. Nimic nu este întâmplător. Fiecare colț de culoare, fiecare fragment distorsionat, fiecare suprapunere excesivă este, de fapt, un act de luciditate. E ca și cum artistul ne-ar invita nu doar să privim, ci să descifrăm, să ne asumăm că suntem și noi parte din această lume fragmentată.

În dialog cu lucrările, expoziția devine un organism viu, un spațiu care trece de la grotesc la vulnerabilitate, de la distopie la obișnuit.

Ieșind din expoziție, am avut senzația că port cu mine nu doar imaginile, ci și o idee; lucrările nu oferă confort, dar oferă claritate, acel tip de claritate care nu te lasă să pleci neatins. Poate că acesta este efectul cel mai puternic al expoziției: îți dă impresia că ai participat, pentru câteva momente, la actul însuși al creării sale.

Daiana Palic, 10 E

Galeria de astăzi a fost, pe drept cuvânt, fascinantă din toate punctele de vedere. Am avut onoarea de a-l avea pe artist față în față cu lucrările sale, dar și cu gândurile și inspirația din spatele acestora.

Ceea ce m-a intrigat cel mai tare a fost chiar subiectul acestei expoziții: o ironizare a câtorva dictatori totalitari cunoscuți. Tablourile sale poartă o puternică notă de personalitate, scoțând în evidență trista realitate care se desfășoară chiar sub ochii noștri.

Astfel, vizita la galeria Artep nu a însemnat doar întâlnirea cu tablouri de o frumusețe aparte, ci și o experiență care provoacă la reflecție, făcându-ne mult mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Totodată, a adus și o notă de umor sumbru, ce-i drept, prin ironiile surprinse în operele de artă.

Maria Cot, 10 E

În galeria de astăzi, politica nu mai e doar un discurs, ci un ecou fracturat, prins între culori prea vii pentru a fi inocente și glitchuri care sfâșie liniștea ochiului. Am avut prilejul să aflăm sursele de inspirație ale artistului din spatele expoziției și am observat că, în lucrările lui, autoritarismul nu este portretizat prin figuri, ci prin guri devoratoare. Guri care nu vorbesc, ci consumă. Cu ele „mănânci”, spunea el, pentru că puterea își digeră supușii, iar propaganda înghite adevărul, înfățișând-o într-o minciună frumoasă.

Culorile strălucesc nenatural, aproape ostentativ, ca să amintească faptul că manipularea nu vine mereu îmbrăcată în întuneric, adesea se ascunde sub forma unei lumini prea frumoase ca să fie reală. Glitchul, acel tremur al imaginii, devine semnul unei lumi care se prăbușește pe dinăuntru, dar care încă încearcă să pară întreagă.

Privind lucrările, ai impresia că politica reintră mereu în același tunel fără ieșire: corupția se întoarce, manipularea renaște, iar masele se rotesc în cercuri care se repetă, tot mai strâns, tot mai obositor. Și totuși, în mijlocul acestui circuit claustrofob, arta lui Radu Carnariu reușește să întrerupă fluxul manipulării în masă, reprezentând un refugiu în mijlocul scrollului continuu, care trage cortinele spectacolului politic. Acolo unde imaginea se rupe, unde culoarea se topește, unde glasul puterii se transformă în ecou gol, acolo apare și libertatea.

Aceasta este atracția stranie a expoziției: îți arată lumea așa cum nu vrei să o vezi, dar tocmai de aceea te trezește. Îți amintește că realitatea poate fi reprogramată, că glitchul nu este doar o eroare, ci și o șansă.

Smaranda Cojan, 10 E

Vizita la galeria de artă unde era prezentată expoziția „Homo Electus” a fost o experiență încărcată de culoare și imagini cu un impact puternic. Am avut privilegiul ca turul să fie ghidat chiar de autorul lucrărilor, pictorul Radu Carnariu, ceea ce a transformat întreaga vizită într-o ocazie de a înțelege viziunea din spatele imaginilor.

Încă de la intrare, trecerea printr-un tunel cu reinterpretări ale Mount Rushmore, unde figuri politice contemporane apăreau caricatural și amplasate simbolic în vârf, sugera tema centrală și anume obsesia pentru putere. În interior, pereții acoperiți cu tapet format din fragmente mărite ale discursurilor lor, care surprindeau expresiile faciale creau o atmosferă apăsătoare. Tablourile în culori neon, cu efecte glitch și distorsiuni, prezentau liderii ca parte dintr-un spectacol. Expoziția devine astfel o analiză vizuală a manipulării imaginii publice și fragilității adevărului politic contemporan.

Sofia Donici, 10 E

Activitatea din cadrul galeriei Artep a fost unică, cu un subiect profund ce marchează zilele de astăzi legate de societate și realitatea de care uneori nu ne dăm seama. Artistul a prezentat niște piese de artă pline de culoare, în ciuda poveștii întunecate din spate. De asemenea, experiența și tipurile autentice de artă trebuie să fie mai populare!

Un exemplu de piesă de artă ar fi tabloul cu Donald Trump ce avea gura deschisă și lungită. Din punctul meu de vedere, acesta exprimă impactul puterii lui asupra populației și schimbarea totală de paradigmă. Alte exemple pot fi tablourile mici și colorate cu cuvintele “BOMB”, “EROR” și “PORK”. Cuvintele par aleatorii, însă caracterizează modul în care funcționează sistemele de guvernământ și această corupție prezentă ce manipulează oamenii.

Ruxandra Ciocan Pendefunda, 9 C

Mi-a plăcut foarte mult expoziția “Homo electus”, mai ales pentru felul în care Radu Carnariu a reușit să ironizeze figurile politice pe care le vedem zilnic in media. Mi s-a părut interesant cum artistul a combinat arta tradițională cu influențe din tehnologia și inteligența artificială, astfel încât politicienii păreau aproape transformați în personaje digitale. Prin felul în care erau distorsionate imaginile și replicile lor, expoziția arată cât de ușor pot fi schimbate sau reinterpretate cuvintele și gesturile lor atunci când ajung în mediul online. Mi-a dat senzația că puterea devine mai mult un spectacol, iar noi suntem parte din el, consumându-l și distribuindu-l fără să ne dăm seama. Mi-a plăcut mult și tonul ironic, care scotea la suprafață partea absurdă și fragilă a lumii politice. În același timp, expoziția te făcea să te gândești la cât de mult influențează tehnologia modul în care vedem realitatea.

Per total, a fost o experiență foarte actuală și inteligent construită, care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să apreciez modul în care arta poate comenta lumea în care trăim.

Eliza Prodan, 10 E

Din momentul în care am pășit în galeria ARTEP la expoziția Homo Electus a lui Radu Carnariu, am avut o senzație că intru într-o rană deschisă a lumii. Atmosfera era apăsătoare, ca și cum spațiu care păstra în el ecourile unei lumi aflate în dezordine. Erau acolo fețele liderilor, Trump sau Putin, care erau transformate în imagini stranii, părând să mă privească dintr-o realitate care se repetă la nesfârșit. În fața lor simțeam că prezentul nostru devine o farsă.

Pe măsură ce mă plimbam printre lucruri, totul a început să se transforme. Lumini, sunete, forme care păreau să respire, să se schimbe singure. Astfel, mi-am dat seama că asta nu era doar artă, ci o oglindă a vremurilor noastre, în care realitatea și digitalul se amestecă, încât aproape nu mai putem face diferența. Fiecare colț al galeriei mă facea să simt că trăiesc într-un labirint unde timpul și sensul se destramă.

La ieșire am rămas cu un sentiment ciudat, un amestec de fascinație, dar și de neliniște. Expoziția nu se termină odată cu pașii mei afară, ea rămâne în minte ca o fărâmă dintr-o lume care ne urmărește la toate colțurile. Astfel, am plecat de acolo cu întrebarea: Suntem oare pregătiți să vedem adevărul dincolo de lumina strălucitoare a ecranelor?

Ana Luiza Cojocariu, 10 B

Expoziția de astăzi a reprezentat pentru mine o fuziune de concepte abstracte precum individualitatea ființei umane și libertatea gândirii sale, care se reunesc într-o manieră cinică, precum o condamnare, sub umbra unei politici eșuate, corupte, ele tremură înaintea pericolului iminent, a îngrădirii forței lor plurisemantice. Astfel, din gurile deschise, gata să muște cu sete din întregul glob pământesc, răsună și un bocet al tuturor celor nepieritoare, dar cărora, însă, le este amenințată cadența răsunătoare în inimile democratice și dincolo de acestea, în gândul generațiilor viitoare.

Astfel, ne este demonstrat cum două guri lacome, larg deschise, sunt suficiente pentru a înghiți, pentru a arunca în vid, tot ce umanul a reușit să contruiască întru fragila-i libertate. Este aceasta doar o iluzie, un ideal intangibil? Ce putem face noi, privitori neputincioși ai spectacolului politic, pentru a schimba asta, pentru a ieși din această buclă atemporală a ridicolului?

Laura Nechifor, 10 B

Expoziția intitulată ,,Homo Electus” de Radu Carnariu explorează ființa umană complexă în raport cu lumea ce o înconjoară, cu provocările intelectuale pe care le-a întâmpinat dintotdeauna și cu care ne confruntăm chiar și în prezent. Prin lucrările artistice pictate, realizate digital sau sub formă auditivă, întregul concept dorește trezirea unui spirit critic în oameni și dovedește în același timp cât de important este să înțelegem cum este condusă această lume și ce încearcă fiecare dintre conducători să exprime și să fim conștienți de valoarea libertății noastre. Pornind de la ideea că fără gândire critică omul va crede în tot ceea ce este expus în exteriorul lui fără a se baza pe dovezi și fapte concrete, expoziția dezvoltă o serie de caricaturi și opere prin care ia în derâdere regimul dictatorial. Farmecul ei constă chiar în faptul că abordează cu umor niște teme atât de sumbre.

Octavian Coțofrea, 10 B

Expoziția Homo electus, din cadrul proiectului Schizotopia, nu este numai o satiră la adresa actualei lumi politice, ci și o dovadă a dorinței pentru putere a omenirii ce se lasă prinsă în corupție, lucru care este adevăratul subtext al încercărilor de absolutism pe care le vedem și în zilele noastre. Rețelele de socializare devin teritorii de luptă între ideologiile imprimate pe oameni ce le adoptă fără să gândească pentru ei înșiși, un loc unde toți ar trebui să fim pentru a ne forma conexiuni devine un loc al urii, știrile ce sunt menite să ne țină la curent cu realitatea devin instrumente de propagandă, iar viața politică devine ca o dogmă pentru cei ce nu își pot da seama unde se trasează linia între ceea ce trebuie realizat cu adevărat într-o țară pentru a asigura nivelul de trai și ideologii personale exprimate agresiv pentru a oprima.

Ioana Diaconița, 10 B

Expoziția "Homo electus" a artistului Radu Carnariu apelează la ce a mai rămas din discernământul umanității prin intermediul unei satire expresive, bine ancorate în contextul societății digitalizate. Având ca elemente centrale două figuri extremiste, caracterizate de o megalomanie obsedantă, operele expuse reflectă printr-un stil autentic, modern avangardist, absurdul omului dependent de control, ce se metamorfozează într-o figură relevantă a societății, reușind din păcate să păcălească o parte a publicului de masă inclusiv în prezent. Astfel, această expoziție vine ca un îndemn de a nu evita esența lucrurilor: în contextul numeroaselor informații false de pe internet, artiștii ne încurajează să distingem adevărul, să ne formăm o opinie puternică bazată pe realitatea societății noastre, de care tindem să ne distanțăm în favoarea nepăsării.