"Hamlet" de William Shakespeare - Un spectacol de forță și profunzime la Facultatea de Teatru - UNAGE Iași

În cadrul Săptămânii Ușilor Deschise, la Universitatea de Arte George Enescu - Iași, Facultatea de Teatru, a fost prezentată tragedia Hamlet de William Shakespeare, în montarea studenților din anul II Regie, coordonați de lect. univ. dr. Florin Caracala.

În distribuție, în rolul Ofeliei, am urmărit-o pe Miruna Sticea, absolventă a Colegiului Național, promoția 2023, în prezent - studentă la Actorie, anul II.

Liceenii de clasa a IX-a, real și filo, au consemnat câteva gânduri și emoții transmise de spectacol.

Dragoș Apopei, 9 B

Piesa de teatru Hamlet interpretată de studenții de la Facultatea de Teatru mi-a dat șansa să văd cum este pus în scenă un text scris acum patru secole în zilele noastre și mai ales să constat că este vorba despre experiențe fundamental umane. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că protagonistul a fost jucat de patru actori diferiți, fiecare prezentând o ipostază a fiului regelui. Împreună au reușit să construiască un personaj dinamic și plin de emoție, care să accentueze natura tragică a piesei, dar și să aducă niște secvențe de comedie pentru a echilibra povestea. În plus, personajele caracterizate de puritatea sufletului purtau haine albe și au avut un rol important în desfășurarea poveștii, fiind cele care au creat intrigi.

Andrei Balan, 9 E

Ieri am avut ocazia să vizionez spectacolul Hamlet, pus în scenă de studenții Universității de Arte „George Enescu”, în cadrul Săptămânii Porților Deschise. A fost o reprezentație unică, care mi-a arătat modul în care un personaj poate căpăta diferite personalități, dar, în același timp, să-și păstreze esența. Prințul Hamlet a fost interpretat de patru actori diferiți, fiecare aducând o nouă perspectivă spectatorilor. Preferatul meu a fost cel de-al doilea Hamlet, întrucât a transformat Actul II într-o comedie profundă, care folosește amuzamentul ca mijloc persuasiv în căutarea adevărului.

Un alt element ce m-a impresionat a fost prezența regelui mort, care, prin lipsa sa de cuvinte, a spus mai multe decât unele personaje. Modul său de a comunica cu Hamlet i-a dezvăluit latura sensibilă, vulnerabilă în fața iubirii, întrucât a cruțat-o pe mama sa la vederea fantomei tatălui. Astfel, prințul răzbunător descoperă că este capabil de iubire și de iertare, chiar și în fața celor mai grave păcate.

Interpretarea parcă liberă, lipsită de restricții, a actorilor a influențat mesajul piesei, întrucât totul părea desprins dintr-un basm regal, unde toți au găsit un echilibru între emoții și etică, lucru care a evidențiat calitatea tinerilor actori. Astfel, spectacolul Hamlet a fost mai mult decât un simplu examen; a fost o reprezentare a visurilor și idealurilor studenților, care și-au dedicat întreaga ființă acestei reprezentații.

Natalia Bârlădeanu, 9 B

Spectacolul Hamlet, pus în scenă de studenții de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, ne-a oferit ocazia de a-l vedea pe acest personaj în mai multe ipostaze. De-a lungul celor cinci acte, patru actori diferiți au dat viață aceluiași Hamlet, fiecare într-un mod unic. Unul agitat, altul reținut, unul ironic, iar cel din final era cel mai sigur pe el. A fost ca și cum am urmărit transformarea unui singur om, trecând prin stări și gânduri diferite.

Mi-a rămas în minte asemănarea izbitoare a Duhului cu Shakespeare: părul lins pe spate, cu bucle la vârfuri, și felul în care stătea aproape tot timpul pe un scaun, ca un regizor, urmărind și controlând totul. M-a impresionat cât de puternică poate fi prezența unui autor în propria piesă doar printr-un personaj care îi seamănă. Duhul nu era doar tatăl lui Hamlet, ci și vocea care veghea din umbră, intervenind doar în momentele esențiale, ca și cum ar fi fost chiar Shakespeare, supraveghindu-și opera din interior.

Daria Bortică, 9 E

Din cadrul zilelor porților deschise la Universitatea de Arte ,,George Enescu”  am avut ocazia să vizionăm în direct , opera ,,Hamlet” de William Shakespeare interpretată de studenții universității.

Un prim aspect ce mi-a plăcut a fost faptul că personajul principal, Hamlet, a fost interpretat de patru actori, fiecare exprimând o emoție distinctă. Această alegere mi s-a părut extrem de potrivită, pentru că Hamlet este un personaj complex, prins între rațiune și nebunie, furie și melancolie, dorința de răzbunare și ezitare. Astfel, fiecare dintre actori a reușit să i intensifice personalitatea, oferind o perspectivă și mai profundă asupra frământărilor sale interioare.

Deși piesa este, în esență, o tragedie, spectacolul a reușit să surprindă și momentele de umor subtil pe care Shakespeare le strecoară în text. Mi s-au părut foarte bine interpretate scenele cu slujitorii și cu actorii veniți la castel, care joacă piesa despre moartea regelui. Pe lângă rolul lor dramatic în dezvăluirea vinovăției tatălui vitreg, aceștia au adus și o notă de comic , fie prin exagerarea gesturilor, fie prin reacțiile lor teatrale, contrastând astfel cu gravitatea situației.

Un alt element care m-a impresionat a fost atmosfera creată prin spațiul restrâns în care s-a desfășurat spectacolul. Chiar dacă locul era mic, actorii au știut să-l folosească inteligent, iar un detaliu care m-a făcut să văd piesa dintr-o altă perspectivă a fost prezența fantomei tatălui lui Hamlet printre spectatori. A fost ca și cum regele mort nu era doar un personaj din piesă, ci o prezență reală, un martor invizibil al tragediei care se desfășura. Scena teatrului devenea astfel lumea de dincolo, iar noi, spectatorii, eram cei din exterior care asistam la desfășurarea destinului, exact cum și Hamlet este prins între două lumi: cea a vieții și cea a morții, a trecutului și a prezentului.

Un alt aspect care m-a marcat a fost loialitatea lui Horațiu față de Hamlet. Acesta rămâne singurul sprijin adevărat al lui Hamlet. Până în ultimul moment, el îi este alături și, în final, este singurul supraviețuitor care poate spune povestea. Replica lui de la sfârșit, „Adio, dulce prinț, și îngerii să te poarte la odihnă,” mi-a rămas în minte, fiind o concluzie emoționantă a unei povești despre trădare, suferință și căutarea adevărului.

Spectacolul a fost o reinterpretare captivantă a lui Hamlet, care nu doar că a respectat esența piesei, dar a reușit să creeze o conexiune puternică între actori și public. Fie că a fost prin jocul intens al actorilor, prin umorul fin inserat în tragedie sau prin atmosfera inedită, piesa a transmis perfect ideea că trecutul ne urmărește, că fiecare alegere are un preț și că, uneori, teatrul poate oglindi viața mai bine decât realitatea însăși.

Ștefan Căciulă, 9 E

Piesa de teatru Hamlet de William Shakespeare impresionează prin originalitatea viziunii regizorale, precum și prin expresivitatea limbajului artistic. Prezența discretă a personajului principal, o ființă poetică, dă glas unor profunde sentimente de tristețe și melancolie, provocate nu doar de imaginea luptelor, ci mai ales de conștientizarea trecerii ireversibile a timpului. Decorul, conturat printr-o descriere artistică, este unul schematic, incluzând elemente precum vestimentația bogată în detalii sau luminile care accentuau anumite scene brutale. Prin intermediul personajului principal, Hamlet, suferința devine evidentă, iar oamenii sunt surprinși în ipostaze de decădere și descompunere, reflectând astfel temele fundamentale ale piesei: trădarea, răzbunarea și efemeritatea vieții.

Așadar, personajele rezonează cu peisajul dezvoltat, fiind copleșite de tristețe. Prezența numelui Hamlet încă din titlu anticipează nu doar rolul central al personajului, ci și atmosfera apăsătoare, marcată de incertitudine și destin tragic. Privitorul este astfel impresionat atât de tabloul creat, cât și de emoțiile transmise.

Sofia Călugăru, 9 B

A fost un spectacol care ne-a implicat direct și pe noi, cei care vizionăm, fiind în mijlocul acțiunii, cu imagini frumoase și momente atât amuzante, cât și intense, emoționante, pline de semnificații. M-a impresionat modul în care personajul principal, Hamlet, a fost interpretat de către 4 actori, fiecare venind cu propria experiență personală, întregind astfel imaginea lui Hamlet. Un alt element important este spiritul tatălui lui Hamlet, care stă tot timpul spectacolului retras, aproape în rând cu spectatorii, intervenind doar pentru a îi da indicații lui Hamlet, controlând astfel tot ce se întâmpla la palat, de parcă nu ar fi murit şi încă ar fi fost rege.

Daniel Cheptene, 9 B

Hamlet de William Shakespeare este una dintre cele mai complexe și fascinante tragedii din literatura universală. Impresiile lăsate asupra publicului au variat în funcție de actorii ce îl interpretau pe Hamlet, fiind 4 la număr. Fiecare reprezintă 4 ipostaze diferite ale personajului, reușind să creioneze câte un aspect diferit a personalității acestuia. Piesa impresionează prin profunzimea temelor abordate: conflictul dintre rațiune și emoție, trădarea, răzbunarea, moartea și sensul existenței. Cred că piesa comunică faptul că uneori nebunia este ceea ce reflectă adevărul ,prin intermediul acesteia dezvăluindu-se latura mai ascunsa a unei persoane

Cosmin Chitic, 9 B

Ieri, marți seară, pe data de 01.04.2025, am avut ocazia să vizionez piesa de teatru "Hamlet". Această piesă m-a surprins plăcut prin faptul ca Hamlet a fost jucat de către 4 actori diferiți, fiecare având câte o calitate deosebită, precum calmul, meditația sau chiar agresivitatea manifestată prin iubire. Totodată, un alt aspect mi-a umplut inima de căldură, faptul că adevărul poate ieși la suprafață și prin exprimarea nebuniei, care este cea mai sinceră stare oferita de un suflet. Iubirea poate fi văzută și prin ochii nebuniei și te poate face sa observi mai bine adevărul! Ophelia a fost îmbracă doar în alb ceea ce sugerează inocenta sa, care o diferențiază de celelalte personaje, fiind ca o stea alba pe cerul întunecat!

Ilinca Ciobanu, 9 B

Acest spectacol mi-a deschis o fereastră mai întunecată către o lume plina de tragedie, dar care a avut si razele proprii de lumina, demonstrându-mi că adevărul poate si dezvăluit doar prin iubire si comedie. Din punctul meu de vedere, Ophelia este personajul care a menținut echilibrul dintre lumea celor vii si cea a morților. Fiecare dorea fie putere, fie răzbunare, dar aceasta este singura persoană care a iubit cu adevărat.

Ștefan Ciobanu, 9 E

În cadrul zilelor porților deschise, am participat la spectacolul „Hamlet”, organizat de Facultatea de Arte „George Enescu”. M-a impresionat în mod deosebit alegerea regizorilor de a distribui rolul principal către patru viitori actori, fiecare dintre ei aducând o interpretare proprie. Această decizie a oferit o perspectivă complexă asupra personalității lui Hamlet, evidențiind diferitele sale fațete, dar și ingeniozitatea de care a dat dovadă.

Dintre cei patru actori, mi-a plăcut cel mai mult al doilea pentru energia și autenticitatea sa. A reușit să transmită cu o intensitate autentică tulburarea interioară a personajului, alternând între stările sale de spirit. Prin expresivitatea sa a dat viață unui Hamlet captivant.

De asemenea, mi-a plăcut în mod deosebit reprezentarea fantomei tatălui lui Hamlet. Aparițiile acesteia, inițial în întuneric, iar apoi în lumina verde, au creat o atmosferă tensionată. Actorul care a interpretat acest rol a subliniat caracterul supranatural al scenei, folosindu-se de privire, postură și respirație pentru a induce teamă și mister. Elementele de scenografie au fost simple, dar eficiente, și apropierea față de actori a schimbat atmosfera spectacolului. Luminile au fost folosite pentru a accentua momentele dramatice, contribuind la intensitatea emoției transmise.

O altă scenă importantă este cea a piesei de teatru organizate de Hamlet pentru a-l demasca pe Claudius. Mi-a plăcut jocul actorilor, reacția noului rege și haosul care a urmat, marcând începutul sfârșitului, întrucât reacția lui Claudius a confirmat suspiciunile lui Hamlet.

Un alt moment de impact a fost scena confruntării dintre Hamlet și mama sa, Gertrude. Momentul în care, crezând că îl atacă pe Claudius, îl ucide din greșeală pe Polonius declanșează o serie de tragedii. Ofelia înnebunește și se îneacă, ca mai apoi cei care erau desemnați să-i sape groapa să pună în scenă unul dintre cele mai comice momente din spectacol.

Lupta dintre Hamlet și Laertes s-a transformat într-o scenă a morții, în care fiecare personaj a căzut victimă propriei sorți. Gertrude bea din cupa otrăvită, care era destinată fiului său, Hamlet și Laertes se rănesc reciproc cu sabia otrăvită, iar Claudius este în cele din urmă ucis de Hamlet, care își îndeplinește promisiunea de a se răzbuna.

Înainte de a muri, Hamlet își ia rămas bun de la Horatio, prieten său care a rămas loial de-a lungul spectacolului, și îi încredințează acestuia misiunea de a spune povestea sa.

Smaranda Cojan, 9 E

Spectacolul “Hamlet” din cadrul Zilelor Porților Deschise a universității de arte “George Enescu” a fost o demonstrație remarcabilă de talent și pasiune. Rolul lui Hamlet a fost interpretat de 4 studenți diferiți, fiecare aducând o nuanță distinctă personajului. Această alternanță a oferit o perspectivă complexă asupra celebrului prinț, fiind accentuată fiecare latură a personajului. În mod special mi-a atras atenți cel de-al treilea interpret al lui Hamlet, care intensifică povestea tragică de dragoste neîmplinită între el și Ofelia, dar și relația dintre Hamlet și mama sa, o relație tensionată și plină de ambiguitate. Un rol esențial a avut și jocul de lumini ce a accentuat tensiunea piesei și a reușit să creeze o atmosferă intimă, publicul fiind captivat, iar aplauzele de la final au confirmat succesul. Spectacolul a fost plin de emoție, demonstrând potențialul viitoarei generații de actori.

Ana Cojocariu, 9 B

Piesa Hamlet, marcantă în sine, de o deosebită complexitate, a devenit, sub ochii noștri, o ipostază a realității renăscute în imagini simbolice și alegorii ale firii umane. Astfel, printr-o abordare inedită, a unor minți tinere, deschise atât către rațiune, cât și către visare, personajele ne au smuls cu brutalitate de cotidian și, într-o cameră întunecată, transformată în palat, au prins viață prin gesturi și atitudini care încolțesc în sufletul spectatorului conștient, brusc, de tragicul vieții ca formă a căutării unui scop mai înalt, ce i împovărează ființa.

Adelina Condurachi, 9 B

Spectacolul "Hamlet", vizionat aseară, m-a impresionat prin intensitatea emoțiilor și complexitatea personajelor. De la început până la final, am fost captivată de modul în care drama, trădarea și dilemele morale au fost puse în scenă. Atmosfera sumbră, susținută de decorurile minimaliste și jocul de lumini, a amplificat tensiunea fiecărei scene, subliniind lupta interioară a personajelor. Un alt aspect care mi a plăcut a fost modul în care regizorul a ales să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate, o temă centrală în piesă. Prin gesturi subtile și expresii intense, actorii au reușit să redea perfect această dualitate, făcând spectatorii să reflecteze asupra manipulării. Per total, spectacolul "Hamlet" a fost o experiență captivantă, care mi a oferit o perspectivă nouă asupra tragediei lui Shakespeare. Emoția, tensiunea și mesajele profunde transmise mi au rămas în minte mult timp după terminarea piesei.

Maria Cot, 9 E

Montarea piesei Hamlet într-o viziune inovatoare, cu patru actori interpretând rolul titular, oferă o perspectivă fragmentată, dar profundă, asupra celebrului personaj shakespearian. Regizorul a optat pentru această abordare pentru a evidenția complexitatea interioară a lui Hamlet, un personaj măcinat de îndoieli, furie, melancolie și dorință de răzbunare. O scenografie minimalistă a accentuat această diviziune a sinelui, cu lumini care urmăreau fiecare Hamlet în funcție de dominanța emoției sale într-un anumit moment. În locul unui singur protagonist, scena a fost populată de patru ipostaze ale aceluiași personaj, fiecare aducând în prim-plan o fațetă distinctă a personalității lui Hamlet. În această viziune, rolul Ofeliei a devenit și mai important, oferind un contrapunct emoțional puternic. Fiind singurul personaj consecvent în raport cu multiplele fațete ale lui Hamlet, Ofelia a reflectat confuzia și instabilitatea acestuia. Spectacolul a fost o experiență provocatoare, obligând spectatorii să vadă Hamlet nu doar ca pe un prinț aflat în căutarea dreptății, ci ca pe un simbol al conflictului interior.

Octavian Coțofrea, 9 B

În spectacolul “Hamlet” rolul Opheliei este unul dintre cele mai importante pentru desfășurarea acțiunii, deoarece aceasta prin inocența și iubirea sa pentru Hamlet a fost capabilă să vadă altceva decât nebunie în el. Moartea sa accentuează suferința fratelui său, astfel ducând la duelul dintre Laertes și Hamlet. De asemenea, Ophelia este constant prezentă și după moarte, cântând, astfel adoptând o ipostază asemănătoare cu cea a tatălui lui Hamlet, aceasta poate chiar fiind o călăuză pe drumul morții. Acest personaj îmi aduce aminte de Beatrice din “Divina Comedie”. Cele două apar ca un ideal de frumusețe, puritate și speranță pentru protagoniștii fiecărei opere. Chiar dacă genul de relații sunt diferite, Dante dorind să se apropie de această, iar Hamlet dorind să se îndepărteze de Ophelia pentru a nu păta iubirea cu ură, ambele iubite sunt aduse la stadiu de divinitate.

Rareș Corneanu, 9 E

Consider că piesa de teatru "Hamlet", readaptată într-un context contemporan, surprinde într-un mod foarte expresiv povestea tragică a familiei regale daneze. Deoarece jocul actoricesc s-a desfășurat într-un mod mai apropiat publicului, respectiv în  mijlocul acestuia, am avut parte la o experiență  completă si am putut savura de mai aproape momentele importante.  Totodată, tinerii actori au reușit să redea intensitatea fiecărui act, împletind emoții precum furia, disperarea si dragostea, la care, in unele ipostaze, au introdus aluzii amuzante. În plus, aceștia au depus o cantitate mare de energie pe care, prin intermediul jocului actoricesc, a fost transferată spectatorilor la tragedie.

Punerea în scenă a piesei "Hamlet", după viziunea studenților la regie, a reușit să trezească publicului emoții puternice și să îndemne la contemplare asupra operei shakespeariene.

Casiana David, 9 E

În cadrul  Zilelor Porților Deschise de la Universitatea de Arte ,,George Enescu" din Iași am avut prilejul de a viziona un spectacol deosebit pregătit de studenți. Cu talent și dedicare, aceștia ne-au prezentat într-o manieră originală și captivantă piesa de teatru ,,Hamlet" a lui William Shakespeare. Protagonistul este jucat de patru actori, ei ilustrând diferitele ipostaze și emoțiile cu care se confruntă Hamlet.

Trădarea este omniprezentă, iar el plănuiește răzbunarea împotriva unchiului său uzurpator, fiind  protejat de pretextul nebuniei. Spectacolul a fost desfășurat în mijlocul publicului, aspect ce a avut rolul de a accentua profunzimea piesei  apropia de realitatea noastră. Destinul tragic este interesat sugerat la final de fantomele tuturor celor ce au murit din pricina acestui conflict.

Spectacolul mi-a depășit cu mult așteptările, emoțiile transmise de actori și punerea în scenă m-au transpus în lumea creată de ei.  De asemenea jocurile de lumini au completat perfect povestea, amplificând impactul emoțional al fiecărei scene.  Piesa mi-a plăcut foarte mult și va rămâne imprimată in memorie ca dovadă a frumuseții artei.

Maria Dănilă, 9 E

Piesa de teatru ,,Hamlet", bazată pe textul lui William Shakespeare, împletește, precum o țesătură a vieții, tainele luminii și ale umbrelor, purtându-ne printr-un labirint de gânduri, sentimente, trădări și dileme morale. Spectacolul realizat de către studenții Universității de Artă George Enescu a fost unul care a îmbinat elementele comice, de amuzament și distracție cu cele tragice, de suferință și pierderi. A fost asemenea unei simfonii vizuale, unde fiecare act a rezonat cu ecourile emoțiilor umane profunde. Un moment care mi-a atras atenția a fost cel în care Ofelia începe să înnebunească și să cânte o melodie care devine un refugiu, un loc sacru unde se regăsește pe sine, în contrast cu lumea zbuciumată din exterior. Ofelia poartă o rochie albă simbolizând curăția și inocența acesteia. Gestul ei de a oferi flori fiecărei persoane în parte evidențiază natura ei delicată și vulnerabilă, transmițând mesaje subtile despre relațiile cu personajele din jurul ei.

Personajul principal ,,Hamlet" a fost interpretat de 4 actori diferiți. Primul îl reprezintă pe Hamlet clasic, cel înzestrat cu curaj, demnitate și prietenie. Al doilea îl reprezintă pe Hamlet care se folosește de nebunie ca de o mască pentru a scoate la iveală intențiile ascunse ale regelui, jonglând cu percepțiile celor din jur. Acesta este un simbol al căutării adevărului și a justiției într-o lume coruptă. Al treilea Hamlet ilustrează latura agresivă a oamenilor. Acesta dă dovadă de cruzime în momentul în care o bruschează pe Ofelia doar pentru a-și atinge scopul. Al patrulea Hamlet este pus în ipostaza de îndrăgostit suferind în urma pierderii persoanei iubite și totodată, luptându-se pentru a face dreptate.

Ultima scenă, când moartea personajelor este predominantă este cea mai simbolică. Ofelia este singura care mai are glas să cânte pe lumea cealaltă, subliniindu-se curăția sufletească a acesteia. De asemenea, contextul în care a murit ea, înecata în apă, amintește de un moment al purificării, ca un botez al vieții veșnice care o înalță către o etapă superioară. Toată scena sugerează dezastrul care vine odată cu dorința de răzbunare, ca într-un cerc vicios al răutăților și al urâtului lumesc. Totuși, prin eliminarea personajelor corupte, ni se conturează ideea că ordinea este restabilită, apărând posibilitatea de a o lua de la capăt și de a readuce pacea în Danemarca.

Piesa devine o oglindă a societății, menită să ne facă să ne punem întrebări despre valorile și alegerile noastre.

Ioana Diaconița, 9 B

Pe mine m-a impresionat profund interpretarea piesei Hamlet de către studenții Universității de Arte George Enescu, căci a reușit să surprindă într-un mod pur, subtil, ce reușește să cuprindă și adâncimile zbuciumate ale sufletului uman, însăși esența vieții, sentimentelor ființei efemere ce este purtata inevitabil către moartea evidențiată de caracterul tragic al operei shakespeariene. Fiecare dintre actorii care au jucat rolul personajului principal au putut da viață unei alte ipostaze a lui Hamlet: bufonul ce încearcă să ajungă la adevăr pe calea aparentei detaşări față de realitate, nebunul, răzbunătorul şi chiar şi sensibilul, cel forțat să renunțe la iubire pentru a-și îndeplini scopul, a face dreptate. Finalul piesei m-a marcat în mod special: pe măsură ce personajele se lăsau pradă morții trupești, ele se alăturau tatălui lui Hamlet, în ipostaze de spectatori ai tragediei vieții, iar doar Ophelia, îmbrăcată în albul purității și contopindu-se cu ipostaza unei sirene înotând în adânc pentru veșnicie, putea să cânte, îmbinând creaţia și distrugerea într-un fel cu totul deosebit.

Sebastian Deju, 9 B

Un spectacol de o emoție tăcută, în care fiecare gest și fiecare tăcere devin expresia unei suferințe neînțelese. Aici, răzbunarea nu este doar o acțiune, ci o neliniște adâncă care nu poate fi îndepărtată de nimic, iar iertarea este un ideal inaccesibil, o umbră care nu poate fi atinsă niciodată.

Fiecare decizie, fiecare cuvânt rostit adâncește prăpastia dintre dorința de răzbunare și nevoia de iertare. Totul este învăluit într-o tăcere care nu este reprezentata doar de lipsă de sunet, ci de o prelungire a sufletului, o absență care înlocuiește orice speranță. Aceste momente de negrăit, de neliniște, lasă spectatorul cu o durere care nu se poate exprima decât printr-un ecou continuu în minte, o umbră a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost niciodată.

Casandra Deliu, 9 B

Am avut ocazia să iau parte la punerea în scenă a operei shakespeariene “Hamlet”, jucată și regizată de studenții Universității de Arte George Enescu, de la Facultatea de Teatru. Consider acesta un privilegiu, deoarece chiar dacă știam detalii despre această piesă, am fost cuprinsă de emoții pe tot parcursul spectacolului. Cred că lucrurile care m au atras cel mai mult au fost emoțiile pe care actorii le au transmis publicului, de exemplu interpreta lui Gertrude, care a început a lacrima când a vorbit cu fiul ei, sau cântecul Opheliei, care m a atras precum al unei sirene. Mai este si fantoma regelui, care chiar de la începutul spectacolului mi-a atras atenția; solitar într-un colt al salii, era ca o umbra, iar fiul sau era soarele, pentru că fără soare nu există umbră.

Sofia Donici, 9 E

Spectacolul de teatru din cadrul Universității de arte “George Enescu” aduce diferite perspective pe parcursul vizionării, iar atmosfera adusă este una care atrage spectatorii către curiozități.

În primul rând, povestea prințului Danemarcei este tragică, el nefiind înțeles. Acesta o iubeste necondiționat pe Ophelia, fiica lui Polonius, însă aceasta se îneacă în râu din cauza disperării față de moartea tatălui ei provocată de acesta. În spectacol, Ophelia poarta numai articole de vestimentație albe, reprezentând puritatea și iubirea sincera a acesteia față de iubit și familie. De asemenea, reprezentarea morții Opheliei de către pictorul John Everett Millais prezintă aceleași aspecte, fiind înconjurată de o natură spectaculoasă și colorată, prezentând o moarte liniștită. 

Hamlet se manifestă în momentele sub presiune prin eliminarea în exces al nervilor. Din acest fapt reiese că prințul nu știe cum să își arate adevăratele sentimente, fiind închis în sine și vrând să arate că poate face totul de unul singur. În același timp, Claudius și Gertruda încearcă să îi găsească partea inocentă și să îi ofere alinare, atingând punctul sensibil. Atmosfera în cadrul spectacolului este apăsătoare, dar și confortabilă în același timp. Pe lângă scenele pline de emoție tragică, sunt prezente și momente pline de umor ce echilibrează presiunea anterioară.

Diana Drugu, 9 E

În data de 1 aprilie 2025, valoroșii actori în devenire, printr-o prestație extraordinară, din spațiul reveriei, au impresionat cu spectacolul abstract, plin de esență, "Hamlet". Această tragedie celebră din colecția lui William Shakespeare a fost structurată pe cinci acte, fiecare fiind realizat în regia unui student diferit, piesa înglobând diverse perspective ce se fundamentau pe diferite aspecte.

Primul act a fost realizat în regia Elenei Plop Luis, fiind concentrat pe parcursul stărilor emoționale ale lui Hamlet. Am apreciat cel mai mult primul act deoarece consider că această personificare a tânărului prinț Hamlet a fost învăluită într-un voal de sentimente și trăiri autentice, acesta fiind cuprins de suferință și teamă incontrolable stârnite de decesul misterios al tatălui său. În cadrul scenei de început este dezvăluită natura de Daimon a prințului Danemarcei, fiind singurul ce îl poate vedea pe regele decedat, pe tatăl său, care îi cere răzbunarea morții sale. Hamlet este un mijlocitor între oameni și dimensiunea spirituală, fiind precum un mort printre vii odată cu moartea lăuntrică ce îl face să dezvolte o mizantropie ce îl ajută în atingerea țelului său, fără a avea remușcări.

De asemenea, am apreciat enorm interpretarea Opheliei, aceasta reprezentând feminitatea, gingășia, delicatețea, fragilitatea, mișcările sale scenice semănând cu cele ale unei balerine, ea parcă plutind deasupra scenei. Mai apoi, pe când Ophelia își pierde luciditatea, frumusețea eterică și cântul suav, ambele conturând o pace sufletească, devin elemente ale haosului, care înfricoșează, cântecul ei apărând în scenă și după moartea sa prin înecare. Consider că momentul morții fratelui Opheliei este unul dintre cele mai emoționante, căci deși acesta luptase nedrept, el fusese înconjurat de sufletele împăciuitoare ale familiei sale decedate, de sora sa din partea dreaptă, Ophelia devenind un simbol al Binelui, al purității, și de tatăl său, de Polonius, din partea stângă.

Adrian Florescu, 9 E

Zilele porților deschise ale Universității Naționale de Arte George Enescu au impresionat prin entuziasmul pentru artă. Holurile universității erau decorate cu diverse opere de artă care serveau creării unei atmosfere propice dezvoltării sufletești, prin artă. Studenții erau entuziasmați, astfel, reușind să își valorizeze sentimentele puternice într-un joc palpitant. Totodată, scena, fiind mică, spectatorii se simțeau infiltrați în povestea construită de actori, augmentând, din nou, emoțiile resimțite.

În ceea ce privește spectacolul, continuitatea scenelor este de admirat, având în vedere intrarea actorilor prin intermediul a două uși. Astfel, având, încă o dată, un impact spectaculos asupra celui care privește, fiind ținut într-o stare alertă constantă. Reflectoarele contribuiau și ele la frumusețea spectacolului, fiind materializate emoțiile și personalitatea personajelor.

Maya Huțanu, 9 B

Ceea ce m-a impresionat în tragedia “Hamlet” a fost lupta interioară a personajului principal, prins între două lumi diferite, una rațională si una impulsivă, între decizia de a amâna și a acționa asupra lucrurilor pe care le iubește cu adevărat. Fiind absorbit de datoria sa și de asemănarea cu Regele Priam din Troia, alege să încheie povestea răzbunării tatălui său înainte de a începe alta, cu Ophelia. Prins in trecut, iubirea lor nu putea înflori, Hamlet simțind o vulnerabilitate ce îl împiedică să își declare sentimentele. Astfel, pentru a o iubi cu adevărat pe Ophelia, trebuia să învețe sa se iubească pe sine întâi. Răzbunarea, însă, nu îl duce la aceasta împăcare, ci la autodistrugere, pierzând tot ce a iubit odată.

Amelia Iacob, 9 B

Piesa de teatru a fost o adevărata fuziune de emoții și metamorfoze personale: de la Hamlet, care era prințul iubit al Danemarcei și devine ,,bufonul" care încerca să întrețină ideea adevărului, săvârșind acțiuni crude fata de apropiații săi, la Claudius, un rege mișel și inconștient ce devine un condamnat in fața propriei sale conștiințe, la Ophelia, care era sincera iubire a printului și frumoasa  comoară a familiei sale ce nu devine nimic altceva decât un trup, ce s-a pierdut pe sine și toate "entitățile" vieții sale. A fost o piesa ce a reușit cu adevărat să îmi cuprindă atenția și în care totul a fost lucrat la detaliu(expresiile inedite ale actorilor, atenția la costumație și la momentele decisive). As veni oricând să îl revăd doar pentru a simți din nou avalanșă de emoții care m-a năvălit pe parcursul acestei piese!

Cătălina Iov, 9 B

Spectacolul de aseară a fost unul foarte interesant și emoționant. Fiecare actor ce l-a interpretat pe Hamlet a reușit să scoată la suprafață cate o latură din personalitatea personajului, creând cu adevărat întregul personaj. Aceștia au dat spectacolului câte o altă dominantă, precum tristețea, nebunia sau o stare meditativă.

Alesia Mihoc, 9 E

Mereu am simțit o profundă admirație pentru operele lui William Shakespeare, acestea având o magie aparte ce urmărește personajele la fiecare pas, fie ele comedii sau tragedii. Deși nu pot spune că ,,Hamlet” a fost vreodată una dintre tragediile mele preferate, am fost atrasă imediat de invitația pe care ne-a făcut-o universitatea Națională de Arte George Enescu, în cadrul săptămânii porților deschise.

Când am intrat în mica sală de spectacol, am realizat că voi asista la ceva special, oarecum intim datorită proximității față de actorii care jucau chiar în fața noastră. Piesa de teatru a fost realizată de către studenții universității, care au reinterpretat faimoasa tragedie introducând glume cu gust și secvențe dramatice jucate impecabil. În opinia mea, spațiul restrâns și faptul că actorii erau doar niște studenți ce își puneau în scenă proba practică, au făcut atmosfera mult mai caldă, mai primitoare și tensionată, deoarece am simțit că și eu fac parte din piesă, ca trăiesc și respir alături de personaje.

       Mi-a plăcut mult faptul ca Hamlet a fost jucat de patru actori diferiți, deoarece fiecare a introdus perspective diferite asupra tânărului, scoțând la iveală părți din personalitatea lui și disecându-le în fața ochilor noștri. Schimbarea actorilor a fost făcută atât de natural, încât la început nici nu realizam înlocuirea evidentă. EI au evidențiat, pe rând, latura strictă, romantică, sau poate chiar de nebunie adevărată care îl cuprinde la final pe prințul Danemarcei. De asemenea, Miruna Sticea, studenta care a interpretat-o pe Ofelia a jucat cu o grație și o delicatețe aparte, iar momentele muzicale m-au emoționat nespus de mult, deoarece au adus tragediei shakespeariene o notă personală.

        Nu știam la ce să mă aștept atunci când am primit interesanta invitație, însă acest spectacol s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune puneri în scenă ale tragediei medievale, tocmai datorită autenticității tinerilor actori, care au construit fiecare personaj cu un sâmbure din adevărata lor personalitate.

Laura Nechifor, 9 B

M-a impresionat spectacolul de teatru ,,Hamlet”, prin complexitatea temelor abordate, specifică lui Shakespeare, și emoția cu care actorii au dat viață personajelor, parcă transpunându-se cu totul în acestea. Piesa a fost specială prin faptul că personajul principal a fost interpretat, pe rând, de 4 actori diferiți care au subliniat o altă latură a lui Hamlet, fără a ne distorsiona perspectiva, ci mai mult, acest lucru consider că ne-a ajutat să ne putem da seama în care dintre ipostaze ne oglindim, astfel înțelegând ceva nou despre noi. Un alt personaj crucial mi s-a părut Spiritul Regelui, fiind elementul declanșator al inițierii lui Hamlet în îndeplinirea scopului său. Astfel acest personaj controlează toată acțiunea fără a fi implicat direct în lumea celor vii. Nu în ultimul rând, Ofelia stă sub semnul iubirii și al purității, față de ceilalți este neatinsă de păcat, astfel fiind precum o corespondență a idealului feminin ,,Fecioara Maria”.

Renata Norocea, 9 E

Spectacolul „Hamlet”, pus în scenă într-o viziune cu patru actori diferiți în rolul prințului danez, a transformat clasicul shakespearian într-un labirint al identității și al suferinței. În centrul acestui univers fragmentat, relația dintre Hamlet și Ofelia a căpătat valențe neașteptate, oscilând între dragoste, manipulare și destrămare psihologică.

Un moment care m-a impresionat cu cei doi îndrăgostiți a fost modul în care a fost pusă în scenă mărturisirea dragostei din scrisoarea lui Hamlet pentru Ofelia. În lumina galbenă apar cei doi: Ofelia, în rochie albă, reprezentând puritatea, și Hamlet, care îi spune: „Eu nu mă prea pricep la versuri. Doamna mea, atâta timp cât lotul acesta este încă al meu, eu voi fi pe veci al tău.” Lumina galbenă, asemenea unei raze de apus, accentuează această efemeritate. Nu este lumina rece a lunii, nici strălucirea crudă a zilei, ci o strălucire melancolică, trecătoare, un simbol al unui moment care se consumă și care nu va putea fi recuperat. Pe de o parte, el recunoaște că nu posedă arta poeziei, că nu își poate exprima sentimentele prin frumusețea cuvintelor, dar tocmai această ezitare îl face mai uman, mai vulnerabil. Totodată, Hamlet sugerează că jurământul său de iubire nu este necondiționat; el rămâne legat de o realitate exterioară, de un destin pe care nu-l poate controla.

Fiecare Hamlet a adus o nouă fațetă în relația cu Ofelia, subliniind complexitatea ei: de la o tandrețe reținută la cruzime , de la o iubire tragică la o indiferență rece. În această pluralitate de interpretări, Ofelia a fost prinsă ca într-o pânză de păianjen, devorată treptat de un destin pe care nu l-a putut controla. Monologul nebuniei ei a devenit astfel nu doar un ecou al durerii, ci și un răspuns la lipsa unui Hamlet unic, un simbol al identității.

Duelul cu Laertes a fost transformat într-un ritual al morții, accentuând ideea că tragedia nu aparține unui singur destin, ci este universală. Într-o ultimă imagine, Ofelia, deja moartă, a fost readusă pe scenă ca o umbră, ca o amintire sau poate ca un reproș și, în același timp, fredona un ton melodic care oferea dramatism secvenței.

A fost un spectacol care nu doar a reinterpretat textul lui Shakespeare, ci l-a amplificat, transformându-l într-o meditație asupra identității și a iubirii sortite eșecului.

Daiana Palic, 9 E

Experiența din cadrul săptămânii porților deschise, organizată de Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a fost cu adevărat marcantă, fie că vorbim despre spectacolul de teatru, fie despre demonstrațiile oferite de actorii universității.

Despre spectacolul de teatru pot spune că a fost de-a dreptul captivant. Actorii au fost excepționali, reușind să transmită emoții autentice, iar personajele au prins viață cu o intensitate emoțională copleșitoare. Ophelia, pe parcursul spectacolului, a purtat doar haine albe, simbolizând puritatea, dar și iubirea pe care o avea în suflet. Hamlet, pe de altă parte, deși interpretat de mai multe persoane, a rămas în aceeași paletă cromatică negru , culoare care poate simboliza puterea și autoritatea sa asupra Opheliei, sugerând controlul pe care îl exercita asupra ei. De asemenea, în actul al doilea, acesta purta articole vestimentare de culoare roșie, simbolizând pasiunea și dorința pe care i-o purta Opheliei, având în vedere că atunci au fost prezentate momentele lor de fericire.

Această experiență m-a impresionat profund, oferindu-mi o perspectivă nouă asupra artei teatrale și a modului în care simbolistica vizuală poate amplifica emoțiile transmise pe scenă. Mă bucur că am avut ocazia să asist la un astfel de eveniment și sper să revin pentru a descoperi și alte producții la fel de captivante.

Dimitrie Panțiru, 9 B

Marți seară, am avut ocazia de a participa la spectacolul Hamlet. Fiecare actor care l-a interpretat pe Hamlet i-a dat acestuia forme diferite, dar care, totuși, se completau. De asemenea, fiecare ipostază a personajului, prezentată prin diferiți actori, mi-a transmis emoție în moduri distincte – de la furie și frustrare până la vulnerabilitate și melancolie. Regia a reușit să îmbine aceste perspective fără să fragmenteze povestea. De asemenea, și celelalte personaje au fost interpretate deosebit, completând atmosfera spectacolului.

Laura Pintilie, 9 E

,,Săptămâna porților deschise” organizată de Universitatea Națională de Arte ,, George Enescu” din Iași, ne-a oferit șansa de a asista la o reprezentație a piesei de teatru ,, Hamlet”, care a fost de altfel și un examen de regie, proba practică.  Deși mă așteptam la prezentare modestă din cauza că povestea este una clasică îndepărtată de timpurile noastre, energia și pasiunea tinerilor actori și regizori m-au captivat complet. Fiecare replică, fiecare gest, purta amprenta entuziasmului lor, oferind o dinamicitate  asupra dilemelor shakespeariene. Am fost impresionată de modul în care au reușit să aducă la viață caracterele complicate ale personajelor și relațiile controversate ale acestora, adăugând în același timp momente comice pentru a destinde starea încordată a piesei.

Un aspect remarcabil și inedit al interpretării piesei shakespeariene a fost faptul de a distribui rolul principal la patru actori diferiți. Această abordare a permis explorarea diferitelor fațete ale personalității complexe a lui Hamlet, de la melancolie și indecizie la furie și sarcasm, până la nebunie. Fiecare actor a adus o nuanță distinctă personajului, creând un portret divers și captivant al prințului Danemarcei. Această inovație regizorală a oferit publicului o perspectivă proaspătă asupra dilemelor hamletiene și a subliniat conflictul său interior din multiple unghiuri, transformând experiența vizionării într-o înțelegere diferită a poveștii.

De asemenea, personajul Ofeliei a fost interpretat cu o delicatețe emoționantă de către  tânăra actriță, Miruna Sticea. Fragilitatea și inocența ei au fost palpabile, transmițând cu intensitate conflictul interior dintre dragostea pentru Hamlet și loialitatea față de tatăl său. Evoluția ei tragică, de la o tânără naivă și îndrăgostită la o ființă dezorientată și în cele din urmă, pierdută în nebunie, a fost redată cu o sensibilitate remarcabilă. Privirea ei tulburată și gesturile timide au subliniat vulnerabilitatea personajului în fața intrigilor și a violenței din jurul ei, lăsând o impresie puternică asupra publicului, referitoare. cruzimea situațiilor de viață create și de pozițiile sociale deținute.

În sfârșit, urmărirea spectacolului „Hamlet” pus în scenă de studenți a fost ca și cum ai privi o serie de domino-uri aliniate cu grijă. Fiecare decizie luată de personaje, fie ea motivată de răzbunare, iubire sau frică, a fost ca o împingere a primului domino. De acolo, căderea a fost inevitabilă, fiecare piesă lovind-o pe următoarea într-o cascadă de consecințe tragice. Am părăsit sala de teatru cu sentimentul că am asistat la o demonstrație elocventă a modului în care chiar și cele mai mici alegeri pot declanșa un lanț de evenimente cu un final devastator, amintindu-ne de greutatea responsabilității care însoțește fiecare acțiune.

Eliza Prodan, 9 E

Am avut ocazia sa particip la Săptămâna Porților Deschise si sa vizionez spectacolul Hamlet jucat de studenții de la Universitatea de Arte George Enescu. Aceasta experiență a fost una deosebită, deoarece am avut oportunitatea sa mă cufund într-o capodoperă a literaturii universale și să observ cum aceasta este adusă la viață pe scenă.

M-au impresionat foarte mult monologurile lui Hamlet, în special celebrul ,,A fi sau a nu fi,, în care am regăsit o intensitate care a reușit să captiveze publicul și să transmită adâncime emoțiilor și gândurilor sale.

Un moment care m-a impresionat a fost acela în care Hamlet se întâlnește cu fantoma tatălui său. Fantoma, care pretinde a fi spiritul regelui mort, îi dezvăluie lui Hamlet adevărul despre moartea sa: nu a murit din cauze naturale, ci a fost otrăvit de propriul frate, Claudius, care i-a furat tronul și s-a căsătorit cu regina Gertrude. Acest moment ar putea fi crucial, deoarece reprezintă punctul de plecare al conflictului interior al lui Hamlet și al întregii tragedii.

Hamlet este prins în tumultul emoțiilor sale, încercând să își găsească puterea interioară. Spectacolul a reușit să evidențieze această luptă interioară, plasându-l pe Hamlet într-o lume care pare să se destrame, reflectând pierderea tatălui său dar și trădarea. Relația dintre Gertrude și Claudius a fost redată în piesă cu subtilitate, putând să sugereze astfel nu doar trădarea familială, ci și corupția morală care a cuprins întregul regat.

Cosmin Rizea, 9 B

Experiența de la spectacolul ,, Hamlet’’ a fost una inedită, plina de valuri de sentimente si emoții. Multitudinea de actori ce l-au interpretat pe Hamlet a reușit să surprindă diferitele ipostaze și personalități ale personajului, formând o idee mai amplă asupra esenței sale. De asemenea, am remarcat că au fost ilustrate mici detalii semnificative, precum înfățișarea duhului care poate face referire la Shakespeare,  maestrul creator și regizor, sau rochia albă pe care o purta Ophelia, simbolizând puritatea și speranța. În final, elementele unice din spectacolul de aseară au reușit să contureze ideea că prin iubire putem vedea adevărul.

Maia Rînzăscu, 9 B

Acest spectacol mi-a adus o perspectivă nouă asupra piesei și m-a făcut să înțeleg că iubirea te face să vezi adevărul, prin dragostea Opheliei față de Hamlet și modul inedit prin care aceasta îi vedea frumusețea gândirii. În același timp, mi-a plăcut și faptul că Hamlet a fost jucat de 4 actori diferiți, deoarece fiecare din ei a scos la iveală părți diferite din personalitatea lui Hamlet: calmul, nebunia, pasiunea și rațiunea.

Sebastian Teodoru, 9 B

Spectacolul m-a impresionat prin modul în care un singur personaj, Hamlet, a fost interpretat de patru actori diferiți. Fiecare a adus o perspectiva unică asupra caracterului său, creând o imagine complexa a personajului.

Am admirat actorul care l-a interpretat pe rege, duhul acestuia, întrucât pe tot parcursul operei și-a menținut imaginea misterioasa si nu a ieșit din personaj. Sufletul regelui poate fi surprins în aceeași ipostază ca a lui Ulise din “Divina Comedie” prin faptul ca după moarte erau cuprinși de flăcări. Ambii încearcă să remedieze problemele apărute de după dispariția lor: Odiseu se confrunta cu diferite experiențe pe parcursul călătoriei spre Itaca unde este așteptat de Telemah si Penelopa. Ofelia reprezintă singura sursa de lumina si persoana care poate vedea iubirea adevărata și puritatea din Hamlet.

Alexandra Timofte, 9 E

Durerea și setea de răzbunare sunt precum otravă picurată în urechea omului.

În cadrul Săptămânii porților deschise ale Universității Naționale de Arte „George Enescu" din Iași, a fost pusă în scenă opera lui William Shakespeare, „Hamlet". Spectacolul realizat de studenții facultății de arte înglobează o frumusețe deosebită, adăugând la clasicul adorat universal un aer modern și proaspăt. Fiind realizat în cadrul unui examen de regie, spectacolul a pus în lumină viziunile a cinci studenți diferiți.

Personajul principal, Hamlet, a fost interpretat de patru actori, fiecare imprimându-și propriul sine asupra caracterului protagonistului. Persoana Ofeliei, Miruna Sticea, a fost, din punctul meu de vedere, cea mai bine interpretată, ea reușind să ilustreze perfect imaginea unei victime a societății și a minciunilor iubirii sale. Odată cu descinderea sa în nebunie, apar cântece fantomatice, care ne urmează și după moartea acesteia, rămânând o apariție constantă în mințile personajelor încă în viață. În ultimele scene, cele care pecetluiesc tragedia, unul câte unul, regele, regina, Laertes și Hamlet mor, plutind spre neființă pe cântecul suav al Ofeliei, care îngheață în vine sângele spectatorilor.

Relaţiile dintre personaje sunt foarte bine portretizate, unele dintre cele mai complexe fiind cele dintre Gertrude și Hamlet și Gertrude și Ofelia. Alexandra Ţîmpău ȋși ȋnsușește pielea personajului său, devenind o mamă ȋngrozită de propriul fiu, dar și o figură maternă iubitoare pentru fata pe care acesta a rănit-o profund. Oricât de rele faptele fiului său, aceasta continuă să ȋl iubească și să ȋncerce să ȋl protejeze. Păstrându-și postura mândră și aerul de superioritate, ea reușește totuși să ȋși dezvăluie iubirea și grija celor doi tineri, doar unul copilul ei prin sânge.

Deși finalul este unul apăsător, stând sub semnul morții, de-a lungul primelor acte acțiunea este des împletită cu momente de incredibil umor.  În întregimea sa, punerea în scenă a acestei tragedii este unul dintre cele mai bine realizate spectacole din punctul meu de vedere, făcându-mă să uit uneori de caracterul ficțional al acestor întâmplări și incorporând întregul public ca martori ai trădărilor și a suferinței personajelor.

Miruna Ursanu, 9 E

”Hamlet" este una dintre cele mai celebre tragedii ale lui Shakespeare, fiind predominantă lupta pasională, precum și iubirea familială.

În cadrul "Zilelor Porților Deschise", la Universitatea de Arte George Enescu s-a susținut această piesă într-un mod profesionist, actorii performând cu o iscusință aparte. Deși actele au fost interpretate într-un loc restrâns, actorii au reușit să reliefeze minuțios sentimentele și emoțiile tragediei originale. Acțiunile au fost completate cu umor, așadar oferind o atmosferă detensionată pe majoritatea actelor. Acest aspect conferă o greutate mult mai profundă pe momentele cu adevărat tensionate, fiind intensificate cu intonații acerbe și gesturi accentuate.

Hamlet a fost un personaj complex în această interpretare, fiind constituit din patru actori diferiți. Fiecare actor a fost nevoit să-și imprime propria interpretare pe propriul Hamlet. Această redare a reușit să exacerbeze sentimentele lui Hamlet în fiecare act, noile ipostaze conferind o structură mult mai abstractă a personajului.

Deși spațiul lor de desfășurare era îngust, au executat acțiuni pline de emoție, reușind să echilibreze lipsa dinamicii. De asemenea, aspectele din această reinterpretare a piesei "Hamlet" au fost minuțioase, reliefând atenția studenților la detalii; în ultimul act, actul 5, la moartea lui Hamlet și Laertes, în capete opuse, s-au identificat familiile ambelor tabere, deși erau decedați. Ophelia, sora lui Laertes, precum și Gertrude, mama lui Hamlet, au început să îngâne un cântec, simultan, ca și cum și-ar conduce familiile în Paradis. Mama îmbrăcată în roșu, iar Ophelia în alb reprezintă sacrificarea: Ophelia pradă disperării după moartea tatălui ei și Gertrude otrăvită, din cauza dezinformării, deoarece ar fi însemnat să se dezvăluie secretul regelui: că voia să-l ucidă pe Hamlet.

Interpretarea studenților a fost nuanțată și plină de impact, axându-se mult pe dimensiunea sentimentală și psihologică.

Ingrid Vrabie, 9 B

Pentru mine, scena cu cel mai mare impact din piesa de teatru “Hamlet” a fost cea în care Gertrude o asculta pe Ophelia cântând după moartea tatălui său, după ce a rămas singură, fără speranța că încă există bunătate în Hamlet, în cel pe care îl iubea. Acesta a fost un moment de înțelegere profundă, în care ambele ipostaze feminine au acceptat învingerea și s-au conectat prin durerea împărtășită.

Darius Zaiț, 9 B

Spectacolul de marți seară a fost o experiență captivantă, fiecare dintre cei 4 interpreți ai lui Hamlet aducând câte o notă diferită în descoperirea provocărilor și a personalităților personajului. Secvența mea favorită, un moment plin de încărcătură emoțională, a fost cea în care stafia tatălui lui Hamlet își face apariția, semănând izbitor cu William Shakespeare. Stafia nu doar ca îl anunță pe Hamlet de trădare, dar ea pare că îl îndeamnă pe prinț să înceapă o căutare spirituală, oferind o nouă profunzime spectacolului.