Joi 24 octombrie, în cadrul FILIT 2024, ziua a doua, a avut loc întâlnirea Alecart Junior cu scriitorul Cosmin Perța, moderată de profesorii Nicoleta și Emil Munteanu, coordonatorii clubului Alecart.
Discuția despre frumusețea lecturii, riscurile maturizării, sursele de inspirație ale scriitorului și farmecul copilăriei a avut ca punct de plecare al treilea volum din seria magică semnată de Cosmin Perța, Anisia și oceanul de uitare.
Mai jos, câteva dintre gândurile și emoțiile gimnaziștilor.
Miruna Timea Sztankovszky, 6E
Când ne maturizăm, ne pierdem aripile imaginației?
Scriitorul Cosmin Perța a revenit la Colegiul Național din Iași, aducându-ne cu el o nouă aventură a Anisiei, personajul principal al trilogiei sale fantastice. De această dată am discutat despre ultimul volum, „Anisia și oceanul de uitare”, în care este descrisă lupta Anisiei cu Zeii Oceanelor pentru a salva lumea.
Toți am așteptat cu nerăbdare discuția despre carte, strângându-ne în Sala de Festivități și ocupându-ne, grăbiți, locurile. Elevii bâzâiau ca un stup de albine care tocmai își fabrica mierea, de această dată, curiozitatea. Abia așteptam să adresăm întrebări, să aflăm mai multe despre Anisia și cum a ajuns această fată îndărătnică un personaj principal în narațiunea autorului.
Atunci când autorul Cosmin Perța a intrat in sală, am văzut un bărbat înalt, care pe parcurs s-a dovedit a fi un copil mare, așa cum ne-a împărtășit că este: „Un bărbat de 41 de ani cu un suflet de 20.” Am cunoscut-o și pe prietena lui de călătorie, o rățușcă de cauciuc, pe care o primise de la un atelier de poezie și cu care făcea poze în toate locurile vizitate, un fel de Păstrătoarea Amintirilor, la fel ca și Zoe, pisica de încredere a Anisiei, Păstrătoarea Magiei.
Întrebările au început să curgă ca un ocean colorat de fantezie. În timp ce scriitorul răspundea întrebărilor, mintea mea a zburat la Anisia, răspunzându-mi, în minte, la rândul meu. O întrebare adresată autorului ce mi-a atras atenția a fost “Ce a creat Anisia distrugând magia?” M-am gândit la fetița răzgâiată și egoistă, și la aventurile și bătăliile ei cu personajele negative, de exemplu Lorzii Ceții și Zeii Oceanelor care au transformat-o pe Anisia într-o fată un pic mai curajoasă și mai modestă. Iubirea față de amicii ei, Vladimir, Zoe, Johanna și Paul o îndemnau să dorească să salveze Pământul de forțele negative. Mi s-a părut interesant cum scriitorul Cosmin Perța o consideră pe Anisia ca fiind o fată nu așa de curajoasă. Această explicație m-a determinat să mai răsfoiesc o dată volumul. Recitind cu atenție, am descoperit detalii pe care le-am văzut cu alți ochi prima dată. Magiciana Anisia, într-adevăr, purta o mască de falsă încredere în sine. Fata era severă cu ea însăși și care nu lăsa pe nimeni să-i descopere adevăratele emoții.
Întâlnirea aceasta cu scriitorul Cosmin Perța mi s-a părut diferită față de celelalte întâlniri cu scriitori la care am participat, deoarece ne-a citit o poezie doar pentru noi. O poezie prin care autorul a dorit să ne transmită părerea lui despre copiii pasionați de literatură, cunoaștere și fantezie, caracterizându-ne pe cei din sală. De la întâlnire, am plecat cu multe răspunsuri, dar și cu două întrebări care încă îmi persistă în minte: Cu ce preț ne maturizăm? Când ne maturizăm ne pierdem aripile imaginației?
Eva Olariu, 5C
O nouă față a poveștii
Am avut șansa de a-i adresa personal o întrebare despre cunoscuta sa carte ”Anisia și oceanul de uitare”, iar discuțiile cu dumnealui ne-au oferit o nouă față a poveștii sale. Aceasta este, de fapt, o legendă a formării continentelor lumii. Acțiunile prezentate m-au ținut cu sufletul la gură de-a lungul celor cinci capitole, iar finalul, de-a dreptul neașteptat, este de departe fragmentul meu favorit. Evenimentul ne-a oferit prilejul potrivit să analizăm împreună comportamentul și trăsăturile personajului principal, despre care autorul ne-a mărturisit că îi seamănă destul de bine, având o ”atitudine mai degrabă inconștientă decât curajoasă”.
Deși a fost pentru prima oară când l-am întâlnit, simțeam că îl cunosc deja și asta se datorează, bineînțeles, operei sale. Consider că această legătură este foarte puternică, mai ales că povestea lui mi-a rămas bine întipărită în suflet.
Augustin Fermeșanu, 6E
O rățușcă și o poezie de dragoste
Eram foarte entuziasmat să îl cunosc pe scriitor în carne și oase! Înainte să vorbim, însă, domnul Perța a scos din buzunar o rățușcă de cauciuc și a făcut o poză cu toată lumea. Ne-a spus că oriunde merge, face o poză cu această rățușcă, pentru a le păstra ca amintiri. Mi s-a părut foarte neobișnuit, dar simpatic.
Momentul care m-a mișcat cel mai tare a fost la final, când autorul a fost întrebat: Ne puteți recita o poezie a dumneavoastră... potrivită pentru cei din sală? Răspunsul autorului la această întrebare nu a fost unul negativ, nici nu a început să râdă, ci s-a gândit puțin și a recitat una de dragoste. Am observat că tonul și atitudinea lui s-au schimbat complet, de parcă nu mai era aceeași persoană. Devenise foarte serios, de parcă era el în poezie, ceea ce m-a surprins, dar m-a și emoționat!
Eva-Sophie Coslac, 6E
O istorisire impresionantă
Am vorbit în detaliu despre carte, am aflat că Anisia este și numele purtat de fata lui, iar Zoe o cheamă și pe una dintre cele 5 pisici cărora le e stăpân, mai exact cea mai în vârstă dintre ele. Când a scris cartea, s-a gândit la noi, copiii care vor citi povestea, deși eu credeam că avea în minte o persoană anume.
Cel mai mult mi-a plăcut poezia recitată de Cosmin Perța. În momentul în care a început să citească, în sală s-a făcut liniște, nu se mai auzea niciun zgomot. Vocea autorului s-a schimbat, a devenit mai matură, mai îngroșată, de parcă reflecta înăuntrul lui o poveste asemănătoare cu cea din versurile plăcute ale textului.
Cartea „Anisia și oceanul de uitare” este o istorisire impresionantă despre o copilă descurcăreață, care pune viața oamenilor mai presus decât propria ei suflare. Împreună cu prietenii ei, Paul, Vladimir, Petrică, Zoe și scoica filozoafă Johanna, reușește să învingă zeii oceanelor care voiau să pună stăpânire pe planetă. Dacă nu interveneau, oamenii din ziua de astăzi nu ar mai fi existat și lumea ar fi fost un uriaș ocean, fără sol și fără viață pe uscat, singurele ființe care ar fi putut supraviețui fiind zeii și creaturile acvatice controlate de aceștia.
Ziua de joi a fost specială și memorabilă, am primit chiar și un autograf de la scriitor! Am învățat mai multe lucruri despre cum e să fii autor și acest aspect m-a făcut să înțeleg că să scrii povești e mai dificil decât pare.
Teodora Grigorescu, 5C
Poate devenim și noi poeți
Mi s-a părut foarte interesant să comunicăm direct cu autorul, primind răspunsuri la fiecare curiozitate care ne rodea despre cartea Anisia și Oceanul de uitare. Cosmin Perța a fost foarte îngăduitor și a avut răspunsuri pentru toată lumea, din ce în ce mai creative. M-am bucurat că a împărtășit cu noi părerile lui sincere, dezvăluindu-ne toate secretele ascunse din carte.
Foarte curios este că am aflat cine este cu adevărat Cosmin Perța. Să nu vă lăsați păcăliți de înfățișare. El încă are 20 de ani, trăind cu inima plină de copilărie. Eu am fost foarte mirată de afirmația acestuia. Însă toate operele lui literare pentru copii îi confirmă spusele, fiind parcă rupte din mintea unui copil.
Cu toate că autorul a spus multe vorbe de aur în această întâlnire, una mi-a atras atenția și m-a pus pe gânduri. Domnul Cosmin a afirmat că îi este mult mai greu să scrie literatură pentru copii decât să își împărtășească operele cu adulții. Asta înseamnă oare că, până la urmă, are totuși gânduri de adult. Oare nu se bate cap în cap cu afirmația făcută mai sus? Eu am ajuns la concluzia că scriitorul are mintea unui adult și doar sufletul i-a rămas departe, încă în copilăria poznașă.
A fost o experiență foarte interesantă și sper să mai putem să întâlnim și alți scriitori. Cine știe, poate devenim și noi niște mici poeți...
Robert Ciobanu, 5C
Viața este ca un joc de construcție
Autorul a fost apropiat de cei prezenți în sala de festivități, fiind blând și prietenos cu elevii. El a ascultat cu interes curiozitățile noastre și a dat răspunsuri clare la întrebările primite, fiind deschis către public. La întrebarea despre sursa de inspirație pentru crearea personajului Anisia, acesta a răspuns că numele l-a preluat de la fiica sa cea mai mică, iar trăsăturile morale ale Anisiei sunt, de fapt, ale lui. Anisia este o fetiță energică, talentată, încrezătoare în forțele proprii și inventivă, preocupată să aducă adevărul la lumină și să salveze lumea. La întrebarea dacă mai există magie, autorul a răspuns că magia este prezentă printre noi, fiind însă ascunsă privirilor, de aceea ,,magia a rămas în povești”.
Mie mi-au plăcut fragmentele în care e prezentat cu simplitate ciclul vieții: toate sunt trecătoare, orice ființă vie se naște și în final, moare, lăsând loc altor vieți; tot ceea ce are un început, are și un sfârșit. Acest ciclu este infinit, având loc mereu o reînnoire a vieții, și astfel o creștere și o dezvoltare a lumii. Trist este că pentru a se naște ceva nou, altceva trebuie să dispară, dar și tristețea este parte a evoluției și a bucuriei. Importantă este călătoria prin viață și propria contribuție la evoluția lumii. Ceea ce contează la final este ceea ce lasă fiecare în urmă, faptele și emoțiile trezite în inimile celorlalți, care dăinuie dincolo de limitele timpului.
Cartea m-a făcut să călătoresc pe un tărâm plin de magie și înțelepciune, unde prietenii contează enorm, deoarece împreună sunt mai puternici. Replicile au fost captivante, iar vorbele scoicii cu adevărat înțelepte, de ținut minte: viața este ca un joc de construcție, în care se îmbină binele și răul, urâtul și frumosul; pentru creație este nevoie de distrugere; necunoscutul poate fi cercetat și îmblânzit; imaginația trebuie să zburde și să creeze lucruri nemaivăzute.
Întâlnirea cu autorul m-a făcut să văd altfel întâmplările prezentate, să înțeleg viziunea lui și să pătrund în lumea pe care a creat-o.
Sophia Crețu, 6E
Se vor aduna mai multe clipe frumoase
Cosmin Perța a spus că a primit de la cineva drag o rață în miniatură. El nu a știut ce să facă cu jucăria, așa că pasărea este purtată de el oriunde. Unul dintre aceste locuri este sala evenimentului. Scoica din poveste îmi amintește de rața domnului Cosmin Perța, care este purtată oriunde.
Un fragment din carte care mi-a plăcut a fost atunci când scoica Johana îi explică Evei cum e viața, că trebuie să ne-o petrecem cu cei dragi nouă și astfel se vor aduna mai multe clipe frumoase. Astfel, lumea va fi un loc mai bun, Johana comparând viața cu un joc de construcții. Unii oameni uită să fie ei înșiși și, ca să fie apreciați de ceilalți, joacă alte roluri care nu li se potrivesc. Concluzia mea este că fericirea în viață vine doar atunci când te apreciezi și ești tu însuți.
Ștefan Bogdan Ruscanu, 5C
Farmecul lumii și miracolul din noi
Întâlnirea cu scriitorul Cosmin Perța a fost emoționantă, mai ales pentru că a fost prima dată când am avut contact direct cu autorul unei cărți pe care am îndrăgit-o. Mi s-a părut incredibil să cunosc persoana care a creat poveștile pe care le-am citit cu atâta plăcere.
Deși, de obicei, scriitorul se concentrează asupra textelor dedicate adulților, dragostea pentru cei doi copii ai săi, Vladimir și Anisia, l-a făcut să se apropie și de lumea noastră, a celor mici. În plus, Vladimir și Anisia sunt chiar personajele cărților sale, ceea ce face totul și mai special.
În volumul „Anisia și oceanul de uitare”, povestea ne poartă într-o lume magică, unde eroii încearcă să regăsească farmecul pierdut. Până la final, descoperă că acest element magic nu era nicidecum risipit, ci doar ascuns în sufletele lor, lucru de care nu și-au dat seama inițial.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care domnul Perța a vrut să păstreze vraja de altădată, adaptând-o însă vremurilor noastre, felul în care vede sensibilitatea și inocența copilului de astăzi drept o continuare a unui dar atât de special precum magia. M-a făcut să sper că aceste calități – empatia și candoarea – sunt de fapt un fel de miracol pe care îl avem cu toții în noi și care poate transforma lumea într-un loc mai bun, cu condiția de a crede în el.
Anton Crețu, 6E
Adult cu suflet de copil
Întâlnirea cu scriitorul Cosmin Perța a fost diferită de celelalte. Acesta a intrat în sală cu o rățușcă de plastic pe care o ia peste tot cu el. Rățușca mi-a adus aminte de scoica din cartea sa ”Anisia și oceanul de uitare”.
Pe tonuri blânde în relația cu noi, chiar el spunea că este un adult de 40 de ani cu suflet de 20, ne-a răspuns cu amabilitate la toate întrebările pe care i le-am adresat. Astfel, dialogul cu el a fost plin de căldură și a contribuit la atmosfera relaxată și confortabilă din sală. La final, a fost provocat să citească o poezie la alegere, iar el a ales o poezie de dragoste. Cel mai mult m-au impresionat schimbările de ton, când a trecut de la vocea lui copilăroasă atunci când ne răspundea la întrebări, la vocea serioasă când a citit poezia de dragoste.
Unul dintre fragmentele mele preferate din ''Anisia și oceanul de uitare'' este acela în care Anisia intră în groapa Marianelor, unde îl vede pe fratele ei Paul leșinat pe o sofa. Ea este întâmpinată de zeii oceanelor. Speriată, Anisia le cere sa îl elibereze, dar zeii neagă că i-au făcut ceva și-i dau voie să îl salveze. Anisia se duce să-l elibereze, dar Paul calcă din greșeala pe o trapă care îi închide într-un pahar de sticlă ce nu putea fi pătruns de magia muritorilor. Anisia a încercat tot ce era posibil, dar puterile ei nu aveau nici un efect. Zeii erau supărați că Anisia a ales să deschidă o școală de magie în loc să guverneze Pământul. Aceștia aveau în plan ca oceanul să crească și să înghită tot uscatul. Paharul de sticlă în care erau ei prizonieri a început la un moment dat să se umple cu un fum înecăcios, iar prietenul lor Kiril vine să-i salveze aruncând cu bulgări de foc. Astfel zeii oceanelor au fost nevoiți să se retragă, ei au scăpat nevătămați și au reușit să iasă la suprafață.
David Iftimi, 5C
Un povestitor doar pentru noi
Fiecare carte are o poveste ascunsă între două coperți, poate mai interesantă pentru alții, poate mai serioasă sau poate mai tristă. Un factor care contează este sufletul scriitorului și cum dorește să scrie. Mi se pare că domnul Cosmin Perța are un suflet înveselit de copii, iar datorită acestui fapt a început să umple interiorul multor coperte care zăceau doar într-un gând cu multe aventuri, printre care erau și ale Anisiei. Povestitorul ne-a spus că pe fiica sa tot Anisia o cheamă, dar ea nu se mândrește că a apărut în carte. Totuși, ne-a mai spus că trăsăturile personajului ficțional cu puteri magice semănau cu cele ale sale. El ne-a spus cum Anisia este foarte îndrăzneață și nu îi este frică de nimic indiferent de consecințe.
Această experiență este de neuitat și nu poate fi comparată cu ce ar înțelege unii din această carte înainte de întâlnirea cu domnul scriitor, care s-a transformat special în povestitor doar pentru noi. Eu am înțeles-o diferit, crezând că este una legată de prietenie și sacrificiu, dar aceasta este de fapt despre încăpățânarea Anisiei și dorința sa de a-i salva pe cei de la suprafață.
Sper că vom mai avea asemenea trăiri, din care să avem de mărturisit mai departe...
Maria Pavăl, 5C
,,Pe unde mi-am plimbat rățușca’’
Autorul vedea lumea într-un mod cu totul și cu totul neobișnuit. De exemplu, în această carte, sirenele sunt personaje negative iar unii oameni pot face magie. În mintea mea, un autor de cărți este serios, sever și îmbrăcat elegant, de aceea am fost foarte surprinsă când în sală a intrat un om relaxat, zâmbitor, vesel și îmbrăcat colorat. Alt lucru care m-a surprins plăcut este poza pe care domnul Cosmin Perța a făcut-o elevilor împreună cu rățușca lui, pe care o purta cu el peste tot, pentru a crea un colaj numit ,,Pe unde mi-am plimbat rățușca’’.
Răspunsurile dumnealui m-au uimit. În primul rând, faptul că o descria pe Anisia ca genul de persoană care ia taurul de coarne pentru că știe că nu poate fugi mai repede ca el. În al doilea rând, consideră că fetița nu e foarte înțeleaptă. Eu mi-o imaginam pe Anisia deșteaptă și curajoasă, iar asta m-a ajutat să înțeleg ce păreri diferite au oamenii.
Bianca Teodora Ababei, 5C
Puterea sacrificiului
Într-o zi răcoroasă de toamnă, am pășit pe lângă cortul de la Filit, cu frunzele arămii foșnind sub picioare și cu un fior de emoție în suflet. Am intrat pe poarta liceului cu inima bătând ca acele unui ceas de demult, știind că în curând voi sta față în față cu domnul scriitor Cosmin Perța, autorul cărții “Anisia și oceanul de uitare”, o poveste plină de fantezie și aventură despre puterea sacrificiului a unui grup de prieteni pentru salvarea lumii.
Era prima dată când aveam ocazia să întâlnesc un autor al unei cărți pe care o citisem și nu știam la ce să mă aștept. Simțeam un amestec de curiozitate și entuziasm, deoarece încercam să mi-l imaginez pe autorul acelei cărți minunate care m-a captivat. Atunci când acesta a intrat în sala de festivități, am simțit o senzație ciudată, ca niște furnicături în tot corpul știind că persoana din fața mea era cea care crease povestea ce m-a făcut să visez și să gândesc profund conținutul cărții.
Încă din primele momente ale discursului său, autorul ne-a transmis o energie pozitivă și prietenoasă, iar întreaga încăpere a fost cuprinsă de o atmosferă magică și jucăușă, exact ca în cartea ce urma să fie discutată. De asemenea, am aflat că numele folosite în carte, Anisia și Vladimir erau numele copiilor lui Cosmin Perța, iar Eva e numele nepoțelei sale pe care o aseamănă cu magia.
Odată cu această întâlnire unică, pe care sigur nu o voi uita, am înțeles că o carte înseamnă mult mai mult decât paginile scrise, e o legătură între autor și cititor care prinde viață și se transformă într-o amintire care rămâne întipărită ca un tatuaj în mințile și sufletele noastre.
Nicolae Dragoslav, 5C
Să ne ascundem pe o insulă
Întâlnirea cu autorul cărții „Anisia și oceanul de uitare” dintr-o zi de joi nu a fost doar un eveniment de clarificat mistere din carte, dar și un joc de emoții. Cu ajutorul acestora l-am înțeles pe autor și am și zâmbit.
O discuție despre magie este diferită de altele, deoarece aceasta predomină în marea majoritate din îndrăgitele cărți. Întâlnirea a dovedit că vorbele au un impact emoțional enorm, chiar mai mare decât pierderea unei părți mari de magie. Aceasta este în continuă creație, fiind imposibil de epuizat. Magia nu se arată doar sub formă de puteri supraumane, ci și prin fascinație și creativitate, lucruri specifice copiilor. Naratorul cărții i-a spus acest lucru Evei, moștenitoarea magiei .
Cu ajutorul acestei întâlniri am înțeles multe despre autor, cum ar fi că numele personajului principal coincide cu cel al fiicei sale și că acesta nu este conceput doar după ea, ci mai mult după sine. Se simte tânăr, având acces mereu la magie. O întrebare dificilă i-a fost adresată autorului: „Dacă inteligența artificială va stăpâni lumea, va mai exista magie?” Răspunsul autorului a fost unul creativ, ideea fiind de a se ascunde pe o insulă, departe de acest tip de inteligență, acel locușor fiind stăpânit de magie.
Mihaela Ciobanu, 6E
În poezie, departe de lumea dezlănțuită
Întâlnirea cu domnul Cosmin Perța a fost minunată, o experiență unică. Până acum la orice întâlnire cu un scriitor, acesta nu făcea decât să răspundă la întrebări, dar acum a fost altfel. De această dată, domnul Cosmin Perța a avut o fire mai ludică, începând întâlnirea prezentându-ne rățușca lui cu care merge mereu peste tot și face câte o poză. Acesta ar putea fi elementul care să înceapă o nouă poveste, despre o rățușcă de jucărie, care are ca stăpân un adult-copil. Mi-a plăcut că autorul ne-a povestit despre viața lui ca și cum am fi fost cunoștințe sau prieteni vechi.
Consider că domnul scriitor a reintrat în lumea lui, departe de lumea dezlănțuită, atunci când ne-a citit o poezie de dragoste. Mereu mi s-a părut că lectura este un mijloc de eliberare de stresul acumulat zi de zi, dar acum, că am cunoscut acest scriitor, mi se pare că e mult mai mult. În urma acestei întâlniri simt că lectura și cărțile îți sunt acei prieteni în fața cărora poți să te deschizi cu adevărat și să le spui orice te frământă, fiind siguri că acele “secrete“ nu vor fi dezvăluite nimănui, nicicând.
Îi mulțumesc domnului scriitor Cosmin Perța pentru că întâlnirea cu dumnealui mi-a schimbat părerea despre cărți. Cartea “Anisia și oceanul de uitare“ m-a făcut să mă gândesc că magia chiar există, undeva în adâncul nostru și, dacă o căutăm cu adevărat, o vom găsi.
Mulțumesc, Cosmin Perța!
Teodora Pleșu, 5C
Despre bunătate și sacrificiu
Aceasta a fost prima ocazie să-i adresez o întrebare unui creator de magie literară, ceea ce nu este puțin lucru. Acele clipe, stând așezată, cu un zâmbet emoționat pe chip şi ochii sclipind, mi s-au părut minunate.
Când mi-a venit rândul să-i adresez domnului Cosmin Perţa întrebarea mea, inima îmi bătea atât de rapid, încât credeam că îmi va sări din piept. M-am auzit în clipa următoare punând întrebarea, însă, chiar şi după ce am terminat, tot eram înfricoșată: dacă nu-i va plăcea întrebarea?!, dacă am spus ceva greşit, iar acum toţi vor râde de mine?! Mereu mă consider ghinionistă, însă, de această dată, norocul a fost de partea mea. Din curiozitatea mea au pornit mai multe întrebări, la care nu m-aş fi gândit. Dar nu era doar frica mea că aş putea greşi. Îmi mai era teamă şi că nu voi mai apuca să-mi adresez întrebarea. Era singura mea şansă pentru acest an. Din nou, mi-am făcut griji degeaba!
Am aflat astfel că autorul consideră că nu a avut cea mai bună inspirație în alegerea numelor personajelor sale, utilizând astfel nume clasice ale unor persoane din viața sa. Pentru mine, povestea Anisiei reprezintă o lecție de viață. După cum a spus şi domnul Perţa, la o primă citire, cartea pare o simplă bandă desenată, dar dacă te gândești mai atent la comportamentul personajelor şi la rolul pe care îl joacă acestea, realizezi că povestea ne învață despre puterea bunătății şi a sacrificiului personal pentru împlinirea nevoilor celor din jur şi despre suferințele noastre, încercând să protejăm și viața celorlalți.
Alexia Maria Adăscăliței, 5C
Suflet de Scriitor
Nu îmi venea a crede că eu și clasa mea vom avea posibilitatea de a sta de vorbă cu un… SCRIITOR, un om ce creează povești. Mi se pare foarte tare să fii scriitor, deoarece poți face oamenii să zâmbească, să plângă sau chiar să râdă în hohote doar prin niște cuvinte.
Când l-am văzut pentru prima oară, nu mi se părea că arată ca un scriitor: nu era îmbrăcat în costum și nu purta cravată, nu arăta ca un om de vârsta părinților noștri… Cred că singurul motiv pentru care mi se părea așa este pentru că avea „Suflet de Scriitor”. Orice vârstă ar avea, sufletul unui scriitor va fi mereu unul de copil.
Maria Mihai, 6E
Poveștile sunt magia din lumea noastră
Această întâlnire cu scriitorul Cosmin Perța a fost plină de aventuri magice alături de Anisia și prietenii ei din școala de magie din cartea ,,Anisia și oceanul de uitare''. În carte, magia există, deși în realitate noi putem zice că ea nu există. Eu cred că magia poate fi asociată cu momentele copilăriei. Magia nu înseamnă neapărat lucruri fantastice, ea poate fi chiar copiii sau creativitatea. Magia sunt poveștile. Scriitorul a spus că magia există întotdeauna dacă o facem să existe.
Mie mi-a plăcut de Zoe, pisica din școala de magie care s-a gândit să adune toate puterile magice și să le arunce asupra Zeilor Oceanului. Această idee mi s-a părut bună la început, dar apoi am citit mai departe și am văzut că dacă ar uni toate forțele pentru a învinge Zeii, atunci și-ar pierde toată magia. Un fragment care mi-a plăcut din carte a fost atunci când Anisia și Zoe au aruncat toată magia pe care o aveau spre zei și astfel i-au învins. Acest moment a fost unul mai trist și emoționant, deoarece de atunci scoica Johanna și Anisia nu s-au mai putut înțelege, fiindcă magia dispăruse. Zoe devenise o pisică normală și nici ea n-a mai putut comunica cu Anisia prin telepatie. Finalul acesta al cărții nu a fost neapărat unul trist, pentru că Anisia a reușit să învingă Zeii Oceanelor și ea și-a îndeplinit misiunea, deoarece a salvat lumea de sub controlul Zeilor Oceanului.
Ștefan Spiridon, 6E
Binele și răul nu sunt absolute
Din cartea ”Anisia și oceanul de uitare” m-a emoționat modul în care scriitorul explică evoluția materiei și anume că procesul de creație este ciclic, materia fiind limitată, e nevoie de distrugere pentru creație, iar pentru naștere și renaștere e nevoie de moarte. M-a impresionat imaginația autorului care descrie un ceas care monitorizează stările celui care îl poartă. Mi se pare minunat să existe un astfel de obiect care să ajute la identificarea emoțiilor. Mi-a plăcut fragmentul în care pârșii i-au păcălit pe urși, multiplicându-se într-un joc de oglinzi. Nu în ultimul rând, m-a uimit explicația lui Cosmin Perța, care spune că binele și răul nu sunt absolute: ”ce e bine pentru cineva, poate fi rău pentru altcineva”.
În urma întâlnirii cu Cosmin Perța am rămas impresionat de felul de a fi al acestuia. Îmi imaginam că voi întâlni un om sobru, care ne va spune toate secretele cărților Anisiei. Am descoperit însă un om cald, bun, vesel, foarte apropiat de copii. M-a uimit cât de copilăros poate fi, are o rățușcă primită în dar pe care o duce peste tot. Am aflat că a scris aceste cărți datorită fiicei lui, iar pisica războinică din carte, Zoe, este chiar pisica familiei. Cel mai emoționant moment pe care mi-l amintesc de la întâlnire este acela de la final, când Cosmin Perța a recitat minunat, într-un fel unic, o poezie de dragoste.
Ioana Mocanu, 6E
Sufletul recuperează magia prin lectură
Din mărturisirile autorului: "Am 41 de ani, totuși în interiorul meu mă simt ca la 21", am dedus de unde vine abilitatea unui scriitor de a scrie cărți despre și pentru adolescenți. Abordând subiectul cărții, am ajuns la concluzia că maturizarea ne poate determina să pierdem magia din sufletul nostru, iar singura cale prin care o putem recupera rămâne lectura. Această întâlnire a scos la suprafață dimensiunea ludică a autorului care, în ciuda vârstei la care se află, continuă să privească lumea cu ochii unui copil. Așa se explică prospețimea cărții și frumusețea personajelor pe care le-a construit.
La finalul întâlnirii, autorul a fost rugat să ne recite o poezie din cartea sa și a ales să ne citească un poem de dragoste. Vocea gravă și emoția transmisă prin fiecare cuvânt a electrizat întreaga sală. După momentul poetic al scriitorului și după toate răspunsurile ingenioase, întâlnirea a atins sufletul oricărui copil. Sunt onorată că am luat parte la un asemenea eveniment.
David Alupoaie, 5C
Magia izvorăște din oameni
Întâlnirea cu Cosmin Perța a fost prima mea ocazie de a vedea un scriitor în realitate. Îmi imaginam că scriitorii sunt ca niște creaturi fantastice, care trăiesc printre noi și ne încântă cu poveștile lor, dar fără să le putem vedea și atinge. În schimb, am descoperit un om foarte cald, amuzant și căruia îi plac foarte mult copiii, deși recunoaște că îi este foarte greu să scrie pentru ei. Cu toate că nu am apucat să-i adresez nicio întrebare, aș vrea, cu altă ocazie, să-i pot spune cât de mult mi-au plăcut cele trei cărți cu Anisia. Din fericire, la una dintre întrebări tot am aflat răspunsul: Maria-Anisia și Vladimir, cărora le este dedicat primul volum și au fost inspirația pentru cei doi frați, sunt frați și în realitate și copiii scriitorului.
Mi-a plăcut să descopăr personaje din alte povești sau legende: piticii verzi care seamănă cu gnomii din „Hobbitul”, mașinăriile de război ale Lorzilor Ceții care parcă sunt roboții din „Războiul lumilor” și sirenele din legenda lui Ulise. Mi-a plăcut că, deși în primul volum, Binele era izvorul întregii magii care venea de la Sursă, la final, când magia e distrusă, lumea s-a umplut de un nou fel de magie, care izvorăște din oameni. Dar cel mai mult mi-a plăcut când vorbește despre bine, care, la fel ca și răul, nu e absolut și poate să însemne lucruri diferite pentru diferiți oameni, dar „important e să întrezărești drumul, parcursul, să vezi destinația, doar așa poți alege”.
Abia aștept următoarele ediții FILIT!
Maximilian Mazilu, 6E
Un fir subțire de speranță
Întâlnirea cu autorul Cosmin Perța a fost unică, deoarece scriitorul ne-a vorbit cald și a fost foarte atent la întrebările noastre. Mi-a plăcut mult momentul când s-a discutat despre inteligența artificială, iar el spunea că roboții nu sunt arme, orice poate fi la început, dar totuși obiectele au un rol inofensiv. Inteligența Artificială nu are cum să preia omenirea, a zis domnul autor.
În cartea „Anisia și oceanul de uitare” lumea este în mare pericol, pentru că zeii oceanelor au pus gând rău tuturor vietăților de pe uscat. Insulele sunt înghițite de ape, iar animalele de sub mări ies la suprafață. Un război este pe cale de a începe, iar o lume este aproape de dispariție. Anisia și prietenii ei trebuie să acționeze repede, altfel nu doar magia va dispărea, dar întreaga lume va fi schimbată. Avem parte de o poveste plină de aventură și suspans, unde soarta lumii atârnă de un fir subțire de speranță. Totul este pe cale de a se schimba, doar o mână de copii talentați (și o scoică filozoafă) având puterea de a opri un dezastru mondial. Mi-a plăcut cartea, fiind purtat pentru câteva zeci de minute pe un tărâm asemănător cu al nostru, dar plin de magie și curaj.
Matei Mera, 6E
O busolă interioară
Întâlnirea cu scriitorul Cosmin Perța a fost pentru mine o experiență plină de entuziasm.
Am fost impresionat de modul în care autorul a vorbit despre cartea sa. Ne-a dezvăluit cum e Anisia în viziunea sa: acel personaj care, dacă s-ar afla în față cu un taur, nu ar încerca să fugă, știind că nu poate alerga mai repede, ci l-ar înfrunta și l-ar lua de coarne. Așadar, o neînfricată! Despre scoica Johanna am aflat că este conștiința Anisiei, vocea care răsună din interiorul minții și care o îndrumă în tot ceea ce face. Această explicație m-a făcut să realizez cât de important este să avem o busolă interioară care să ne ghideze, mai ales în momentele dificile. Din carte, în mod deosebit, mi-a plăcut de Kiril. Chiar dacă la început acest personaj părea să fie împotriva Anisiei, pe parcurs și-a dat seama că adevărul este altul. A înțeles că Anisia nu este un dușman, ci mai degrabă o persoană alături de care poate lupta împotriva răului.
Evenimentul a fost extrem de plăcut și datorita felului de a fi al scriitorului. Copilăros atunci când a dorit să facă o fotografie cu noi toți alături de rățușca lui, o jucărie primită în dar de la alte întâlniri, dar și serios, când ne-a citit o poezie de a sa.
Erika Andreea Timohe Tumac, 5C
Secretele poveștilor
Întâlnirea cu autorul a fost o experiență de neuitat, care m-a îndemnat să gândesc dincolo de povestea originală și m-a ajutat să înțeleg niște detalii care mi se păreau neclare atunci când citeam cartea.
Cosmin Perța, autorul trilogiei Anisia, ne-a divulgat următorul secret: că atunci când scriem o carte sau o poveste, pentru a avea un personaj mai credibil, trebuie să ne gândim la o persoană și atunci când caracterul trebuie să ia o decizie, ne gândim ce ar face acel om.
Cel mai mult mi-a plăcut că la finalul întâlnirii am primit un autograf pentru a nu uita acest moment. Îl apreciez pe scriitor, deoarece a scris o serie de cărți care m-au ținut cu sufletul la gură pagină cu pagină și pentru că s-a pus în pielea unui copil, nu doar a scris așa cum își imaginează dumnealui că este adolescența .
Mihai Alexandru Iarovoi, 5C
I feel FILIT
FILIT a însemnat pentru mine o experiență inedită, de neuitat, care m-a marcat profund. A reprezentat o oportunitate extraordinară de a păși pe tărâmul lecturii, altfel decât de obicei și anume, cunoscându-i pe magicienii care făuresc, cu ajutorul peniței fermecate, volume pline de aventuri și de mister.
Pe data de 24 octombrie, a avut loc întâlnirea cu scriitorul Cosmin Perța. Ne-a povestit despre cartea sa, “Anisia și oceanul de uitare”, apoi noi i-am adresat diverse întrebări legate de tema și conținutul poveștii.
Atmosfera pe care scriitorul a creat-o a fost una fascinantă, reușind să ne capteze atenția într-un mod autentic. Cu un limbaj jucăuș, adecvat vârstei noastre, ne-a cucerit definitiv, sporind bucuria întâlnirii cu lumea poveștilor fantastice. A pecetluit întâlnirea noastră, oferindu-ne autografe pe volumele pe care noi deja le-am citit și le-am analizat împreună cu doamna noastră, la orele de limba și literatura română.
Apoi am mers la Casa FILIT, cortul cu activități pentru copii. Ne-am simțit ca la o adevărată șezătoare. Stând comod, altfel decât la școală, am alcătuit propria foaie de jurnal, sub îndrumarea voluntarilor prietenoși și-a unei simpatice doamne jurnalist, Maura Anghel, care ne-a învățat să scriem un reportaj. Astfel, am reușit să împletesc pașii redactării unei știri, răspunzând la cinci întrebări esențiale.
FILIT mi-a transmis o energie pozitivă, oferindu-mi bucuria întâlnirii cu cartea și cu făuritorul ei, m-a învățat să privesc dincolo de cuvinte și să simt bucuria dialogului pe marginea unei cărți citite cu mult drag. Cu siguranță, voi participa an de an la acest festival, cu dorința vie de a cunoaște cât mai mulți scriitori și de a citi cărți interesante .
Dacă ar fi să exprim ceea ce simt cu adevărat, atunci pot spune cu toată inima:
” I FEEL FILIT” .
Matei Alexa Dîrțu, 6E
Prietenii contează foarte mult
Prezentarea cărții a fost făcută de trei elevi care ne-au introdus în aventurile Anisiei alături de prietenii săi: filozoafa Johanna, alchimistul Vladimir, magicianul Paul, pisica Zoe, motanul Petrică și Kiril, fiul lordului Krunt. Aceștia luptă împotriva Zeilor mării pentru a salva lumea. Anisia este încrezătoare în forțele magice, dar nu poate înfrunta totul de una singură. Prietenii contează foarte mult, iar această carte este un exemplu că împreuna suntem mai puternici.
La această întâlnire am aflat că personajele din carte au corespondent în viața reală: personajul Anisia este asociat cu fiica autorului și personajul Vladimir este asociat cu fiul autorului. Momentul care m-a impresionat cel mai mult a fost atunci când scriitorul a citit o poezie scrisă de el, moment care a făcut ca în sală să se aștearnă o liniște emoționantă .
La final, am primit un autograf pe cartea citită, am făcut un selfie cu domnul scriitor și am aflat că 2012, anul în care eu m-am născut, reprezintă și pentru scriitor un an important, deoarece atunci el a obținut premiul Tânărului prozator al anului.
Medeea Nechifor, 6E
Magia nu moare niciodată
Mi-a plăcut această carte foarte mult, deoarece autorul Cosmin Perța ne-a prezentat într-un mod fascinant cât de frumoase pot fi magia, prietenia și de asemenea, imaginația. Unul dintre fragmentele care mi-a plăcut este capitolul al patrulea, Lupta cu zeii, în care Anisia și Zoe vor să îi învingă pe stăpânitorii apelor. Acestea aveau nevoie de toată magia pe care o transformau într-o bilă imensă. Anisia se întristează, căci nu ar vrea să renunțe la unul dintre cele mai dragi lucruri pe care le deține, școala de magie, fiindcă, în opinia ei, totul va fi plictisitor. Ele au folosit bila magică, iar totul devenise bizar. Ziua și noaptea se amestecau, pământul se cutremura, până când un portal se deschise. Totul se făcuse cât o minge și deodată, o explozie. Anisia se simți foarte slăbită, iar școala se dărâmase. Oamenii supraviețuiră, însă nu și zeii. Mi-a plăcut acest fragment, nu pentru că magia dispare, pentru faptul și modul prin care autorul Cosmin Perța ne-a explicat că magia nu moare niciodată, nu dispare niciodată.
Eu cred în ce spune autorul, deoarece magia chiar nu poate dispărea. În fiecare persoană poate exista o scânteie de magie cu ajutorul imaginației. Ca magia să nu dispară, citesc cât mai multe cărți, fel de fel. Astfel, magia din mine nu poate muri și va rămâne în sufletul meu mereu.
Elisa Ioniță, 6E
Dor de copilărie
Pentru mine, această întâlnire a fost specială, deoarece am trăit multe emoții surprinzătoare și câteodată m-am și amuzat. Cel mai tare m-a surprins faptul că, atunci când scriitorul a intrat pe scenă și tot publicul a început să aplaude, ne-a spus că ar dori să facă o poză cu noi și cu jucăria sa, o rățușcă cât un deget, pentru a-și aminti pe unde a plimbat-o. Eu cred că domnul scriitor este o persoană cu un suflet cald și bun și un om căruia îi este dor de copilărie.
De asemenea, am observat că el este și sensibil, pentru că domnul profesor Munteanu i-a dat o provocare prin care să ne citească o poezie pe care domnul Perța a scris-o, în care este vorba despre noi, adolescenții, iar acesta ne-a citit o poezie de dragoste. Eu am convingerea că poetul s-a emoționat, pentru că și-a schimbat vocea într-una mai caldă și s-a făcut comod pentru că probabil a vrut să își amintească și el atunci când a simțit pentru prima dată dragostea pentru o domnișoară.
Sasha Morărașu, 5C
Secrete dezvăluite
Festivalul FILIT mi-a oferit prima șansă de a mă putea întâlni cu un scriitor în persoană, nu în imaginația mea, cufundat în cuvintele sale așternute pe o foaie. Este omul care a folosit pentru personajul principal numele fiicei sale, dar însușirile lui. El spune că nu prea are imaginație când vine vorba de a da nume pentru personajele unei cărți. Da, ai ghicit; sau poate nu. Este Cosmin Perța!
Sala de festivități era plină. Copii în stânga, copii în dreapta, toți așteptându-l pe Cosmin Perța în carne și oase. Emoțiile mă luau în brațe și mă strângeau din ce în ce mai tare. La un moment dat, cel pe care toată sala de festivități îl aștepta, a intrat pe ușa făcută pentru uriași, cred. El ne-a povestit lucruri din primele două volume „Anisia” și ne-a reamintit ce s-a întâmplat în al treilea. Am aflat din secretele cărții, cele ascunse în cel mai adânc ungher al inimii scriitorului. Chiar și eu l-am întrebat pe scriitor ceva! L-am întrebat cum era viața scoicii înainte de a o cunoaște pe Anisia, el răspunzând „Foarte liniștită.” Am uitat să vă împărtășesc că am făcut o poză și cu rățușca lui, pe care a primit-o cadou.
A fost o zi cu totul specială!
Ștefan Mușat, 5C
Un chip blând și plin de eleganță
A fost pentru prima dată în viața mea când am întâlnit autorul unei cărți citite. Când am intrat în sală, printr-o mare de copii, am zărit un chip blând și plin de eleganță. Imediat mi-am dat seama că acea persoană este domnul Cosmin Perța. Ne-am așezat toți pe mulțimea de scaune, apoi am început întrebările: am început să îl punem pe gânduri pe autor, cu niște întrebări minunate, cum ar fi dacă magia personajului principal, Anisia, ar exista în lumea noastră dominată de inteligența artificială sau dacă există una sau mai multe persoane care l-au inspirat să creeze această trilogie. Am aflat si multe lucruri noi despre carte, cum ar fi că numele “Anisia” este preluat de la fiica lui și comportamentul rebel al acesteia este luat de la el însuși.
În final, ne-am adunat pentru a primi autografe de la autor. A fost o întâlnire plină de magie, la fel cum este și cartea.
Ioana Cîmpeanu, 6 E
Un bilet către școala de magie
Ce m-a impresionat cel mai mult este faptul că, deși este un adult de 41 de ani, are o familie, ba chiar și 5 pisici, modul lui de a se adresa părea stilul unui om de 20 de ani. Acest lucru m-a făcut să înțeleg felul în care a fost concepută cartea și să-l cunosc mai bine pe dumnealui. Un alt motiv pentru care mi-a plăcut această întâlnire este finalul, când domnul Cosmin Perța ne-a recitat o poezie de dragoste, despre care consideră că ni se potrivește nouă, adolescenților. Vocea lui a devenit mai serioasă, fapt ce a provocat liniște în sală. A vrut să ne atragă atenția la mesajul textului. Modul în care ne privea și faptul că a făcut o poză cu noi, alături de rațușca lui în miniatură, m-a făcut să-mi dau seama că este mândru de el, văzând un public care îi admiră opera.
Mi-a plăcut această întâlnire mult mai mult decât cea de anul trecut, în care am experimentat prima oară o întâlnire cu un scriitor, prin faptul că acum sunt mai matură și m-am regăsit în personajul Anisia, deoarece ambele ne-am proteja apropiații și ne este frică să ne arătăm sentimentele față de ceilalți. Sper să ne revedem cu scriitorul Cosmin Perța, care ne-a promis că ne va scrie o nouă carte peste 2-3 ani, și poate că atunci îmi va da un bilet către școala de magie a Anisiei, așa cum l-am rugat.
Mi-a plăcut faptul că, deși Anisia este o fată destul de egoistă, când îl vede pe Paul, fratele său în pericol, se sacrifică pentru el, deoarece îi este singura familie, pentru că ei sunt orfani. Sunt destul de sigură că această aventură i-a apropiat și mai mult pe cei doi, creându-le o relație mult mai strânsă și bazată pe încredere. A fost interesantă povestea scoicii Johanna, care este și naratoarea acestui volum, deoarece, dacă ea nu ar fi fost găsită de tatăl Evei, povestea Anisiei și a prietenilor săi n-ar mai fi fost cunoscută de noi.
Comments