Bianca Luca, clasa a XI-a C
Noaptea albă a galeriilor – experiența de voluntar
E special sentimentul pe care îl trăiești atunci când ești înconjurat de artă, dar incomparabil este atunci când ești înconjurat de oameni care o admiră, căci ce ar fi arta fără cineva care să o simtă?
Experiența de voluntar în cadrul evenimentului cultural ”Noaptea albă a galeriilor” m-a adus, în primul rând, mai aproape de artă, mai aproape de ceea ce mă pasionează. Pe parcursul celor trei nopți am avut ocazia de a fi voluntar la două galerii, ”Dan Hatmanu” și ”Borderline”. Fiecare are povestea ei, poveste pe care a trebuit să o descopăr și să o transmit mai departe publicului. Era de nedescris ceea ce simțeam când vizitatorii cereau detalii despre expoziție, erau curioși și, cel mai important, își exprimau, la rândul lor, părerile. Interacțiunea nu era într-un singur sens, de cele mai multe ori se ajungea la discuții, iar după fiecare persoană ceva în gândirea și modul propriu de a vedea acele opere se schimba.
Pe parcursul activității la galeria ”Dan Hatmanu”, am reușit să îmi ies din zona de confort, ajutată fiind și de echipa minunată din care am făcut parte, și am descoperit o altfel de artă, abstractă, prin intermediul expoziției ”Imago mundi”, a artistei Daniela Grapă. Expoziția cuprindea două mari teme: microcosmosul și macrocosmosul. Microcosmosul era creionat prin ”Oglindiri”, artista încercând să creeze un raport între ce este vizibil și ceea ce se ascunde în spatele imaginii văzute, adevăratul univers afectiv. Se pune în evidență ideea de ”imagine ca simulacru al realității”, mai exact imaginea ca o iluzie, imitație a realității. Macrocosmosul este reprezentat de o serie de lucrări ce conturau ideea de început al lumii, o lume încă neatinsă de prezența umană, o materie informă din care a izvorât umanitatea. Cele două serii de lucrări, puse împreună, conturează individualitatea, amprenta personală pe care fiecare artist o are asupra a ceea ce creează. În cazul său, natura originară este o cheie de interpretare a universului său interior, ceea ce e în spatele imaginii iluzorii. Pentru vizitatori a fost o adevărată provocare să pătrundă în esența acestor tablouri, dar erau în egală măsură impresionați de aspectul și armonia ”dezordonată” din acele opere. Mulți fotografiau tablourile de care erau impresionați, iar unii reveneau dornici să revadă expoziția.
La galeria ”Borderline”, deși am fost voluntar doar o seară, am rămas plăcut surprinsă de diversitatea ideilor celor ce vizitau. Totul – de la suprafața de lucru, de la tehnica folosită până la simboluri – oferea complexitate expoziției, astfel încât ”monologul” se transforma mereu în dialog, iar de multe ori ajungeam ca eu să ascult felul în care privitorul interpretează acele tablouri. Conversațiile purtate cu cei ce vizitau m-au făcut să îmi dau seama că sensul unei opere este dat de cel ce o privește și am realizat că nu trebuie să impun cuiva viziunea personală din spatele a ceea ce creez. La un moment dat, explicându-i unui vizitator viziunea artistului din operele expoziției, am fost frapată de întrebarea ”Dar PE TINE ce te face să simți acest tablou?”. Pentru câteva secunde, am rămas tăcută, pentru că realizasem că am încălcat cea mai importantă regulă: mi-am pus limite în gândire, m-am lăsat îngrădită de interpretarea artistului și am ascuns ceea ce eu, privitorul, simțeam. Fiind voluntar în cadrul acestei activități, am reușit să mă descopăr pe mine, în primul rând, ajutând și fiind, la rândul meu, ajutată.
În afara experienței de voluntar, am avut ocazia de a vizita celelalte galerii în cadrul unui tur ghidat. Această experiență m-a ajutat să îmi creez o viziune completă a ceea ce înseamnă evenimentul în sine, iar, spre surprinderea mea, am descoperit că arta contemporană îmbracă forme mult mai diverse.
Turul a început de pe strada Lăpușneanu, de la galeriile ”Nicolae Tonitza” și ”Theodor Pallady”. Expoziția de la galeria ”Nicolae Tonitza”, ”Fotografia, de la dorință la meșteșug”, a fotografului Ozolin Dușa, m-a provocat să văd o altă latură a fotografiei, prin expunerea unor imagini editate în fractali, în tonuri contrastante, puternice, care aduc totul la ideea de concept. Personal, am considerat interesantă ideea de fractali, deoarece fotografia e concentrată la stadiul primar de conglomerat de elemente identice (linii, puncte), iar paleta cromatică este redusă și ea la culori primare, cu mici variații. Imaginea este descompusă în elemente simple, elemente grafice, care însă sugerează în continuare ceva concret. În apropiere, am fost surprinsă de expoziția artistului Bogdan Bârleanu, unde erai înconjurat de colțuri de natură și flori. Aceste picturi m-au adus mai aproape de simplitate, de frumusețea naturii și mi-au indus sentimentul de nostalgie, alături de conștientizarea efemerității. În egală măsură, natura era prezentată predominant în anotimpul de iarnă, însă paleta cromatică sugera blândețe, frumos, liniște. Florile erau de cele mai multe ori deschise la culoare, însă pe un fond extrem de închis, evidențiindu-le frumusețea și gingășia.
După flori și fractali, a urmat galeria ”Arteast”, cu expoziția ”Anarchic Games”, a artistului Gabriel Caloian. Am fost frapată de tehnică, de simbolistică și felul în care aceasta este redată, de brutalitatea operelor care se opun convenționalului. Aria de interpretare a artistului nu s-a oprit la ideea de joc video, de elemente de domeniul SF-ului sau la agresivitate, acesta s-a oprit și asupra unor elemente de factură religioasă; am fost surprinsă să observ, deasupra unuia dintre tablouri o ”icoană”, o reprezentare a artistului ce sugerează ideea unei divinități venerate, dar care pare în același timp că supraveghează tot, vede tot, îi controlează pe toți. În egală măsură, mi s-a părut minunată adăugarea efectelor vizuale pe tablouri, punându-se accent pe luminarea ochilor. Expresivitatea artistică depășește granițele și face un pas spre modern prin intermediul acestei expoziții.
Expoziția colectivă a galeriei ”Aparte” a adus într-un singur loc toate formele de artă, prin intermediul unor studenți dedicați. Am fost surprinsă să văd în același spațiu lucrări legate de design interior, vestimentar, scurtmetraje, animații, fotografie și nu numai și am realizat că așa arată viitorul nostru. Proiecte ambițioase, pline de dăruire, afectivitate, dar mai ales proiecte aproape de actualul în care trăiesc. Atât de neconvenționale și totuși fiecare cu frumusețea sa. Personal, am fost impresionată de scurtmetrajele în care se pornea de la o imagine îndepărtată, panoramică, apoi obiectivul se apropia de sol, centrându-se pe un individ ce stătea întins și privea în sus. Este impresionant să vezi cât de mic este un om în comparație cu tot ce este în jurul lui și să îi auzi planurile mărețe, planuri pe care le contemplă privind cerul... privind spre infinit.
Dacă ar fi să rezum întreaga experiență NAG, nu aș putea spune decât: artă pentru artă, de dragul artei. Atât ca voluntar, cât și ca vizitator acest eveniment m-a îmbogățit sufletește, m-a ajutat să văd de-a lungul a trei seri minunate arta așa cum nu am avut ocazia să o văd, prea absorbită de nevoia de a trece, pur și simplu, prin fiecare zi.
Adela Rusan, clasa a XI-a C
Despre nopți albe și galerii colorate
,,În lumea fericită a artei timpul nu mai are putere și nu mai are înțeles și cine, înălțat în sfera ei, a știut să plăsmuiască forma frumoasă, acela desigur – dar numai acela – a ajuns pe calea nemuririi. " spunea Titu Maiorescu și, fără să-mi dau seama, a descris experiența mea din cadrul evenimentului ,,Noaptea Albă a Galeriilor" de la Iași., desfășurat de pe 30 septembrie până pe 2 octombrie. Câteva galerii de artă spectaculoase din orașul nostru au fost deschise în intervalul orar 18:00-24:00, timp de trei nopți în care operele de artă au așteptat să fie descoperite.
Din fericire, anul acesta am reușit să fiu mai mult decât un vizitator curios și am făcut parte din echipa de organizare a proiectului în calitate de coordonator de galerie. Am avut alături de mine o echipă minunată, formată din voluntari implicați, interesați de cultură și dornici de a cunoaște substraturile și înțelesurile ascunse ale artei plastice. Pe lângă responsabilitatea de a veghea la buna organizare a galeriei, rolul meu a fost și de a mă pune în postura unui oaspete – am fost luată de val atunci când era admirată fiecare operă în parte și am fost învăluită de mirajul picturilor și fotografiilor pe care le-am privit, le-am admirat și apoi le-am simțit mesajul.
Anul acesta, organizatorii proiectului au selectat șapte galerii de artă, care și-au așteptat vizitatorii: Aparte, ArtEast, Dan Hatmanu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza și GreenHouse. Pe lângă acestea, a mai fost implicată și galeria Borderline, locul care mi-a fost casă timp de trei ,,nopți albe”. Situată pe bulevardul Carol I, înainte de Universitatea „Al. I. Cuza”, galeria Borderline, inaugurată cu puțin timp înainte de ,,Noaptea Albă a Galeriilor”, ascunde opere de artă contemporană care așteaptă să li se descopere secretele.
Dar de unde provine acest nume care, tradus din engleză, înseamnă ,,frontieră"?
Borderline este, în mod surprinzător, și numele purtat de un sindrom ce afectează omul direct de la rădăcină, și anume este o boală încadrată în tulburările de personalitate. Suferința pe care o trăiește o persoană cu tulburare de personalitate Borderline, deși pare disproporționată cu situația, este reală, nu teatrală . Intensitatea cu care se resimt emoțiile este extrem de mare și, astfel, reacțiile devin dramatice. Termenul Borderline se referă la faptul că persoanele cu această afecțiune au tendința de a se afla la „granița” dintre nevroză și psihoză, prezentând simptome amestecate ale ambelor categorii. Se dezvoltă în timpul adolescenței sau la vârsta de adult tânăr și se caracterizează prin instabilitate emoțională, comportament impulsiv, imagine de sine distorsionată și relații instabile și nefructuoase cu ceilalți.
Uimită fiind de numele galeriei, am căutat să descopăr legăturile sale cu arta, însă, privind în jurul meu, i-am înțeles menirea. În operele expuse, arta izvorăște din suferință, din dorința asiduă a creatorilor de a schimba lumea prin ceea ce știu ei a face mai bine. Aici, rolul artei este de a opri timpul și de a elimina răul pentru câteva momente de fericire, pentru că, indiferent de natura noastră sufletească, putem aprecia și putem simți această cale de exprimare a sentimentelor prin intermediul picturilor sau al fotografiilor.
În Galeria Borderline a fost expusă o serie formată din cinci picturi, intitulată ,,Night Mode”, aparținând artistului Mircea But. Artistul (n. 1991 în Baia Mare, România) trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. A absolvit secția de pictură din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, terminând totodată și studiile de master. Arta sa îmbină diferite medii și materiale (acril, spray, colaj, fotografie) urmărind o notă experimentală. Procesul este la fel de important ca rezultatul final, fiecare lucrare reprezentând o nouă descoperire și, puse împreună, formează un puzzle complet (sursa: Borderline Art Space).
În expoziția din cadrul ,,Nopții albe a galeriilor”, Mircea But și-a demonstrat unicitatea folosind în picturile sale o tehnică nu prea cunoscută, și anume clorul pe hârtia de ambalaj. Cu ajutorul unui bețișor sau al unor pensule speciale înmuiate într-o anumită cantitate de clor, pictorul deschide nuanțele tablourilor care sunt deja acoperite cu un strat sau mai multe de vopsea de culoare mai închisă. Este de remarcat faptul că aceasta reacție a clorului cu vopseaua nu este una instantanee, ci are o durată de câteva minute, în care artistul își poate lumina și mai mult tablourile.
Cele cinci lucrări ale lui Mircea But sunt inspirate de copilăria acestuia și de casa bunicilor lui din Baia Mare, un loc plin de amintiri și de magie. În patru tablouri, se poate observa aceeași imagine fundamentală a casei bunicilor surprinsă în intervale diferite de timp, recreată în funcție de sentimentele și viziunea artistului la momentul respectiv. Astfel, prima pictură este cea mai bogată în lumină, lumină asociată cu seninătatea copilăriei și cu fericirea, însă, o dată cu trecerea timpului, casa pălește și tot ce rămâne este copacul din curtea bunicilor, care ajunge, la un moment dat, să fie singur în peisaj.
A doua pictură ilustrează doar ruinele a ceea ce a fost cândva casa din Baia Mare, dar apare în peisaj și o pasăre neagră. Tabloul acesta m-a făcut să simt o durere surdă, crezând că bunicii au murit, iar copilul din el încearcă să scape de suferință prin intermediul zborului.
Al treilea tablou este cel care mi-a atras cel mai mult atenția, pentru că întruchipează un copac negru aproape în totalitate, cu foarte puțină lumină în jurul său. Faptul că singurul care supraviețuiește timpului este copacul m-a făcut să mă gândesc că, în viață, uneori avem nevoie aprigă de singurătate, dar o singurătate constructivă, care ne renaște și ne aprinde speranța după o perioadă întunecată din care ne credeam fără ieșire.
Al patrulea tabloul aduce, din nou, lumina – ilustrează o casă nouă, destul de viu colorată, casa bunicilor. Aici, după ce în trei picturi artistul a murit și a acceptat distrugerea vieții provocate de noaptea veșnică, începe să își reconstruiască viața și redescoperă frumusețea din jurul lui.
Al cincilea tablou este un univers special, purtând scris în colțul din dreapta jos mesajul ,,rising depression “, două cuvinte foarte sugestive. Această pictură are și dimensiunea cea mai mare și cuprinde mai multe nuanțe de culoare și elemente. Pentru mine, acest tablou reprezintă condiția artistului și modul în care el se luptă cu propriii demoni pentru a evolua, pentru a crea ceva și mai frumos, pentru a transmite speranță. Am întâlnit în această pictură și cele patru elemente primordiale ce m-au făcut să mă gândesc că natura reprezintă cea mai bună sursă de inspirație asociată propriilor gânduri și propriilor amintiri.
Toate lucrările lui Mircea But din această expoziție sunt realizate pe hârtie de ambalaj, o hârtie deosebit de fragilă, care necesită o atenție desăvârșită în actul picturii. Artistul a mărturisit că a folosit special hârtia de ambalaj în creațiile sale, tocmai pentru a pune accentul pe puritatea, sinceritatea și fragilitatea amintirilor sale din copilărie, pentru a induce cu totul privitorul în atmosfera caldă și indestructibilă a memoriilor sufletului tânăr.
Lucrările expuse, prin tehnica realizării lor și prin mesajul transmis, au fost în concordanță perfectă cu locul unde au putut fi admirate – Galeria Borderline.
După cele trei zile ale evenimentului, am rămas plăcut surprinsă de complexitatea artei plastice, un domeniu care mă fascina și înainte, dar despre care nu știam atât de multe detalii. Expoziția pe care am prezentat-o, am simțit-o și am trăit-o împreună cu cei aproape 900 de vizitatori în trei nopți albe m-a obligat la acea introspecție și la analiză a sentimentelor care țin de puritatea copilăriei și de nostalgia pe care uneori o pierdem din cauza trecerii timpului.
Acum, după această experiență, pot spune că am început să înțeleg mesajul transmis de o pânză și o simt altfel, ea nu mai ilustrează doar niște culori cu simbolistică universală, ci o adevărată poveste în care artistul ne lasă să pătrundem, iar noi trebuie să-i dăm sens prin intermediul propriilor emoții și gânduri.
Surse imagini:
Comments