Din nou 1984...
O simplă linie desenată pe hartă, paralela 38. Totuși, la sud de ea se află una dintre cele mai prospere națiuni de pe glob, Coreea de Sud, în timp ce la nord este o țară în care drepturile oamenilor sunt încălcate permanent, Coreea de Nord. Tirania regimului comunist pare de necrezut, scoasă din romanul 1984 al lui George Orwell, doar că pentru aproape 26 de milioane de persoane este singura realitate pe care o cunosc, cea în care s-au născut și în care mulți vor muri. Cetățenilor le sunt interzise lucruri ce par banale pentru noi: părăsirea țării, produsele străine, filmele, muzica, hainele, chiar și tunsorile sunt controlate de partid. Orice încălcare aduce o pedeapsă cu moartea sau, aproape la fel de rău, o sentință pe viață într-un lagăr.
Peste toate acestea, o condamnare pentru un membru al familiei este o condamnare pentru toate rudele pe trei generații. Evadarea din țară este aproape imposibilă, granițele fiind foarte bine păzite, iar cei care în final reușesc, trebuie să se ascundă, fiind vânați toată viața de marele lider pentru a fi repatriați, caz în care moartea este o alternativă mai bună. Din acest motiv, cel mai mare gest de curaj pentru un fugar este să iasă din anonimat pentru a-și împărtăși povestea.
Fără identitate
Când a fugit din Coreea de Nord, Yeonmi Park nu concepea ce înseamnă a fi liber, știa doar că a rămâne în țara natală ar fi fost sinonim cu o existență pustiită. Cartea sa In Order to Live (Drumul către libertate) este povestea luptei lui Park de a supraviețui în, poate, cea mai represivă țară de pe pământ, evadarea ei îngrozitoare prin lumea contrabandiștilor şi a traficanților de oameni din China și apoi drumul prin deșertul Gobi până în Mongolia, ghidată de stele; în cele din urmă, ajungând în Coreea de Sud și devenind activistă pentru drepturile omului – totul înainte de a împlini 21 de ani. M-a intrigat de la început modul ei unic de a privi lumea, atât condiția ei inițială, cât și evoluția ei, începându-și cartea cu o afirmație neașteptată: „Sunt recunoscătoare pentru două lucruri: că m-am născut în Coreea de Nord și că am scăpat din Coreea de Nord”. Nu a subliniat acest lucru doar o singură dată, ci în repetate rânduri, atât în interviuri, cât și pe canalul ei de YouTube, Voice of North Korea, cu aproape un milion de abonați. Mi-a apărut imediat în minte întrebarea „De ce?”; de ce ar fi recunoscătoare pentru că s-a născut într-o țară în care a fost învățată de mică să venereze un tiran, până în punctul în care nu mai avea identitate, în care nu își știa culoarea preferată. De ce ar fi recunoscătoare pentru o copilărie în care a flămânzit, deși familia ei era considerată din clasa de mijloc, o copilărie în care familia ei a fost destrămată? Și de ce ar fi recunoscătoare pentru eforturile supraomenești pe care a trebuit să le facă pentru a-și găsi vocea și libertatea?
Cuvintele au putere
Yeonmi Park ne dezvăluie treptat răspunsurile, alături de toate frământările prin care a trecut. Este recunoscătoare pentru modul în care toate încercările au făcut-o să realizeze cât de importantă este libertatea, o condiție de viață care pentru mulți oameni este un dat existențial fundamental. Dar pentru ea este valoarea pentru care a luptat toată viața, deși înainte să fugă din țara natală nici nu putea defini acest termen.
Povestea reală terifiantă este mai presus de un drum fizic, dintr-o națiune totalitară către democrație, un parcurs spiritual, la finalul căruia Yeonmi ajunge să perceapă lumea așa cum este, nu așa cum o văzuse de mică prin ecranul propagandei, care o făcea să gândească în modul impus de partid, recunoscând acest lucru: „Când ai mai multe cuvinte pentru a descrie lumea, îți mărești capacitatea de a avea gânduri complexe”. Pentru a recupera timpul pierdut, ea a fost nevoită să se adapteze într-o lume nouă, care, deși pare sigură, pentru o fugară este uneori mai periculoasă decât cea pe care a abandonat-o, siguranța fiind menținută doar prin anonimat (ani mai târziu, după ce și-a dezvăluit povestea, dictatura nord-coreeană o prezintă ca pe o trădătoare și încă îi amenință viața).
În primele două părți ale cărții, intitulate Coreea de Nord și China, ea își reamintește de traiul greu din copilărie, de fuga ei împreună cu mama sa, călătoria ei în căutarea unei scăpări, a unei vieți mai bune, dar fără a putea pricepe pe atunci adevărata opresiune din locul pe care îl numea acasă. Din acest motiv, evadarea ei este atât de curajoasă, dar și disperată. Ea a abandonat tot ceea ce îi era cunoscut, doar cu singura speranță că locul în care va ajunge va fi primitor.
În aceste condiții extreme ajunge în China, unde a rămas blocată cu mama ei pentru mai mulți ani. Nu s-ar mai fi putut întoarce, dar nici din China nu puteau fugi mai departe, întrucât, dacă ar fi fost prinse de poliția chineză, prin lege ar fi fost deportate. Familia lui Yeonmi Park nu mai era ce fusese odată. Tatăl ei murise, iar sora ei mai mare, Enu-mi, evadase în China înaintea lor, dar era de negăsit, în ciuda tuturor eforturilor depuse. Unul dintre motivele pentru care Yeonmi și-a scris biografia a fost speranța că astfel își va regăsi și sora, ceea ce până la urmă s-a și întâmplat.
În final, după multe încercări dureroase, Yeonmi și cu mama sa au reușit să găsească o cale de scăpare traversând Deșertul Gobi până la granița cu Mongolia. Ea compară deșertul cu un drum de legătură cu libertatea, cu care, la nivel personal, toți trebuie să ne confruntăm: „Toți avem propriile noastre deșerturi. Poate că nu sunt la fel cu deșertul meu, dar toți trebuie să le traversăm pentru a găsi un scop în viață și a fi liberi.”. Deșertul ei reprezintă atât o parte a călătoriei, cât și o parte din mintea sa, îngrădită toată tinerețea de sistemul pe care l-a îndurat.
Literatura care salvează
Însă, în partea a treia din carte, Coreea de Sud, Yeonmi Park realizează, probabil pentru prima oară în viață, de câte lucruri a fost privată și că drumul ei abia a început. Dorește încă de atunci să facă o schimbare în lume, învățând mult și recuperând toți anii de studiu pierduți pentru a intra la una dintre cele mai bune universități coreene: „Inhalam cărți precum alții respiră oxigen. Nu citeam doar pentru cunoaștere sau pentru plăcere, citeam pentru a trăi.” Ea trăiește și luptă pentru toți oamenii care suferă de opresiune, punându-se în pericol pe sine pentru a realiza ceva mai presus de ea; pentru a opri toate nedreptățile la care este supus poporul ei. Dovedește acest lucru, încă din dedicația de pe prima pagină a cărții: „Pentru familia mea, și pentru oricine, oriunde, care se luptă pentru libertate”. Nu a scris-o pentru a se confesa lumii sau pentru a atrage atenția asupra sa, ci pentru sora ei dispărută, pentru prietenii pe care i-a abandonat atunci când a fugit și pentru toți oamenii care au nevoie de curaj și încredere.
Ceea ce i s-a întâmplat lui Yeonmi Park nu poate fi rezumat într-o singură carte. La fel cum ceea ce a trăit și trăiește ea nu poate fi raportat la o singură experiență cutremurătoare, fiind mii de oameni ca ea, care conviețuiesc cu aceleași experiențe și poartă o permanentă frământare în sufletele lor. Dar cu fiecare persoană care decide să rupă tăcerea, să facă lumină asupra lumii, activiștii sunt cu un pas mai aproape de a sfărâma lanțurile din Coreea de Nord.
Alexandra Enăchescu, clasa a XI-a C
Comentários