Când fierul prinde viață - Întâlnire cu sculptorul Gabriel Blaga

Miercuri, 3 decembrie, în Sala de Festivități a Colegiului Național Iași, liceenii și gimnaziștii au avut ocazia să descopere lumea fascinantă a creațiilor din fier forjat și alte materiale mai puțin convenționale, pe care sculptorul GABRIEL BLAGA le face să capete viață în chip miraculos și să vibreze tăcut în conștiința celui care le contemplă. Între duritate și fragilitate, materia găsește o cale să se elibereze de propria greutate și să-și ia zborul. Ca un zeu al focului, cum l-au numit elevii de gimnaziu, așa modelează artistul Gabriel Blaga ipostazele gândirii și simțirii umane, de la deznădejde la metamorfoză, de la frică la penitență, de la trădarea de sine la rugă, pe urmele omului care își numără timpul.

FOTO întâlnire: MELANIA HUZUM

FOTO creații: GABRIEL BLAGA

Mai jos, impresiile celor care au participat la întâlnire:

THEODOR ALEXANDRU VICOL, 9 A

Pe urmele imperfecțiunii care ne definește

Ce este un artist? Ce îl deosebește pe artist de o persoană obișnuită, care e harul lui? Astăzi, pe 3 decembrie, am avut oportunitatea de a-l cunoaște pe sculptorul Gabriel Blaga, un artist cu o poveste unică, ce ne arată că totul poate fi posibil dacă există propria inițiativă și puterea de a visa – nu toată lumea poate visa la fel de mult, întotdeauna trebuie să fim chiar și în visurile noastre cu un pas în fața tuturor. Unii artiști sunt mai visători decât alții, asta îi face speciali – sculptorul, fiind pasionat de motoare, își dorește a realiza o motocicletă funcțională din ce are la dispoziție - fierul, doar pentru un colț al său de suflet, nu neapărat pentru a o expune. Chiar dacă toate lucrările sale sunt expuse, există și o latură a artei sale care este nu este vizibilă pentru ochi – esențialul. Exact ca în „Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry, esența lucrurilor poate fi privită doar cu sufletul. De aceea, prin colecția sa intitulată „Anatomia unei Conștiințe”, artistul a realizat numeroase sculpturi ce au drept semnificație individuală și personală o stare anume: de la deznădejde, la frică, la epuizare, la penitență; toate aceste sentimente compun un lanț continuu ce se întinde spre infinit 

Din punctul său de vedere, „Un om devine artist dacă  reușește să inspire pe cineva", sculptorul exprimându-și admirația față de numeroși artiști – de la sculptori, la pictori, la cântăreți – toți au reușit să ne inspire pe noi, oamenii, dintre care o bună majoritate nici măcar nu au timp a admira frumusețea ce-i înconjoară. Ceea ce m-a impresionat la personalitatea sculptorului este lipsa perfecționismului – în zilele de azi, perfecțiunea este un concept ce a intrat în mințile oamenilor, în special în cele ale artiștilor, ce le influențează modul de gândire: prin perfecțiune, frumusețea este uniformizată, nemaiexistând acea sclipire, acea steluță ce fiecare suflet o trăiește individual, întrucât astfel toți am simți aceleași sentimente, ne-am comporta la fel. Sculptorul este total împotriva perfecțiunii, fiindcă dacă ar urmări în fiecare lucrare strict modul în care ar putea transforma orice într-o instanță ideală, atunci toți am admira arta în același fel, noi am avea aceleași sentimente – ar lipsi esențialul: frumusețea pe care noi o redăm artei. În viziunea sa, nu artistul este cel ce redă frumusețea unei lucrări, fie ea o pictură, o sculptură, o poezie, o fotografie, ci noi, cei care punem la suflet ceea ce vedem, simțim. „Imperfecțiunea redă personalitatea noastră”.

În urma acestui schimb de experiențe, am învățat că, de fapt, rolul unui artist nu este de a crea pe baza perfecțiunii, ci imperfecțiunea este calea către steluța ce este scoasă la lumină prin artă. Sculptorul Gabriel Blaga, lucrând cu fierul, ne-a arătat că steluța poate fi îngropată în orice, chiar și în metal, dar atâta timp cât noi visăm, simțim, trăim frumusețea, într-un final steluța va străluci mai mult decât orice pe lume...  

Metamorfoză

ALEXANDRA ARAMĂ, 10 B

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga a fost mai mult decât un eveniment formal, ci o conversație caldă și intimă dintre un artist sincer și umil și noi, elevii, care rezonăm cu lucrările lui și care vedeam în arta sa semnificații pe care nici măcar dumnealui nu le-a avut în vedere la început.

Gabriel Blaga este un adevărat maestru al mânuirii fierului, un material care îi devine simbol al propriei personalități: simplu, lipsit de pretenții, un exterior dur care, odată încălzit, poate fi modelat în cele mai surprinzătoare forme.

Opera sa, „Deznădejde”, a fost punctul central al întâlnirii: o barcă plutind pe cioburi, cu pânzele sfâșiate de o nefericire adâncă și de o lipsă acută de speranță. Sculptorul afirmă chiar faptul că lucrarea „Peni­tență” prezintă o situație mai ușor de suportat decât „Deznădejde”, cea din urmă fiind simbolul unei gropi pe care ne-o săpăm singuri. Însă de barcă este legat și un balon, simbol al luminii care pătrunde până și în cele mai întunecate cotloane ale sufletului omenesc.

Astfel, Gabriel Blaga creează din materiale obișnuite adevărate capodopere, ce transmit sentimente autentice și transparente.

„Nu va fi simțit dacă nu s-a simțit”: aceasta este fraza care mi-a rămas în suflet după întâlnirea cu artistul și care mă va ghida mult timp de acum încolo. Precum fierul, și noi, oamenii, ne putem transforma mereu, dacă suntem însuflețiți de căldura mântuitoare a emoțiilor și sentimentelor pe care le nutrim.

Deznădejde

MELANIA HUZUM, 10 E

Artistul este genul de om care se dăruiește pe sine lumii, surprinzând oamenii prin operele sale de artă, indiferent că este vorba despre pictură, sculptură, muzică sau literatură.

Sculptorul Gabriel Blaga este o astfel de persoană, care mânuiește focul precum fotograful mânuiește lumina. Se află într-o horă care joacă încontinuu, ținându-se strâns de mâinile creațiilor sale. Pasiunea arde în el în fiecare zi, și nu se stinge niciodată. Ba mai mult, acesta a mărturisit faptul că ar continua să lucreze cu fierul și 300 de vieți, dacă ar putea.

Sculpturile sale întunecate sunt dovada vie a trecerii timpului, schimbându-și culorile calde date de flăcări în nuanțe de gri. Precum buchetul de trandafiri din fier, care au trecut de la roșu aprins la argintiu, spinii fiind recreați cu ajutorul caielelor. Artistul e singurul care poate observa pe viu culoarea petalelor, întrucât ritualul focului nu este destinat tuturor. Roșul apare doar în timpul procesului de creație, iar când trandafirul este gata, a rămas din el doar o tentă cenușie, fapt ce semnifică cum că frumusețea este ceva efemer.

Trecerea timpului reprezintă și călătoria omului până la moarte. Astfel, după ce își trăiește viața, sufletul și trupul lui se despart. Unul va coborî în pământ, pe când celălalt va merge mai sus, spre stele. Steaua proprie, pe care fiecare persoană ar trebui să și-o urmeze, cum ar spune Gabriel Blaga.

Acest proces de despărțire a corpului de suflet este reprezentat într-o altă sculptură a sa, anume "Metamorfoza", al cărei titlu deja trimite cu gândul la o preschimbare a omului. Trupul său pare că se scurge, sugerând ideea de înălțare, iar sufletul își ia zborul spre cer, desfăcându-și aripile de libelulă, realizate din suferință, bucurie și experiența vieții.

Despre asta e vorba în sculpturile din fier: omul să își construiască un caracter puternic pe măsură ce trăiește din plin fiecare zi, realizând ceea ce-i place și neținând cont de trecerea timpului. "Atunci știi că ești bine, că te afli unde trebuie în viață.".

ALESIA MIHOC, 10 E

Întâlnirea cu Gabriel Blaga a avut ceva neașteptat, aproape ca o schimbare de ritm într-o conversație obișnuită. Am vorbit despre expoziția ,,Anatomia conștiinței”, și în care fierul nu mai era doar materie, ci devenise un fel de organism propriu. Sculpturile lui, figuri din fier în ipostaze tensionate sau fragile, păreau să suporte aceeași greutate a timpului ca oamenii reali. Fiecare formă avea o energie precisă, de parcă artistul ar fi surprins în metal o clipă care, în mod normal, ar dispărea.

Ceea ce m-a surprins nu au fost doar lucrările, ci modul în care Gabriel Blaga vorbește despre ele fără să idealizeze procesul, fără să-și joace rolul de „artist inspirat”. A vorbit sincer despre drum, despre faptul că acum zece ani nici nu concepea ideea de a crea cu fierul. Spunea că totul a început ca o încercare, aproape o curiozitate, ceva ce părea doar o paranteză în viața lui, nu un capitol nou.

Îl ascultam și aveam impresia că fiecare lucrare completa ceea ce spunea. Figurile din fier nu erau doar studii de anatomie, ci repere ale propriei noastre metamorfoze, gesturi prinse în material dur, rezultate din ani de reconsiderări și reconstrucții interioare. În felul său calm, Gabriel Blaga vorbea despre artă ca despre un lucru care te prinde fără avertisment, care îți reconfigurează felul de a privi lumea și, treptat, chiar și pe tine însuți.

La final, am plecat cu sentimentul că expoziția nu era doar despre anatomia unor figuri de metal, ci și despre anatomia unei deveniri, una care continuă să se rescrie cu fiecare lucrare nouă.

ȘTEFAN CIOBANU, 10 E

În cadrul întâlnirii cu Gabriel Blaga am avut ocazia să discutăm despre arta forjării fierului și despre creațiile lui, care surprind o fotografie a conștiinței umane. Barca cu pânză sfâșiată, marcată de flăcări, intitulată „Deznădejde”, reprezintă sufletul sub forma unui balon legat de ambarcațiune, sugerând atât dorința atemporală de ridicare către un plan superior, cât și ancorarea inevitabilă într-un corp fizic ce pare lipsit de sens. Balonul, ușor și liber, simbolizează aspirația către transcendere, în timp ce nava reprezintă trupul uman, pierdut și lipsit de direcție, înconjurat de așchii care se înfig în el, amintind de durerea și limitele materialului. În același timp, speranța rămâne prezentă prin faptul că balonul încă plutește și prin vâsla, ca o amintire a unui timp în care omul avea control asupra sinelui.

O altă lucrare, „Metamorfoza”, explorează procesul de transformare al omului către o formă pur spirituală, prin moarte. Aripile realizate din cuie reprezintă suferința acumulată, sacrificiile și durerile prin care omul trece pentru a atinge libertatea interioară. Trupul și picioarele, prelungindu-se și prelungind imaginea aripilor, accentuează ideea de ascensiune prin durere și efort. În ambele lucrări, cred că Blaga reușește să surprindă această dorință de înălțare, de libertate, care este constant legată de prezența limitărilor, a suferinței și a fragilității.

SMARANDA COJAN, 10 E

Întâlnirea cu artistul Gabriel Blaga, creatorul unor sculpturi de fier, a fost una directă și interesantă, având o energie aparte. Artistul este un om deschis, care vorbește clar despre munca lui și despre modul în care își transformă emoțiile în forme și structuri metalice.

Lucrările mele preferate sunt cele care fac parte din expoziția „Anatomia unei conștiințe”. Sculpturile care reprezintă trăiri precum frica, abandonul, penitența sau deznădejdea au o intensitate aparte. Deși sunt realizate din metal, un material dur și rece, transmit o emoție neașteptată, iar personajele par prinse într-un moment interior foarte puternic. Artistul ne-a explicat cum fiecare lucrare este rezultatul unei emoții reale, trăite, ceea ce explică expresivitatea lor.

Pe parcursul întâlnirii, artistul ne-a prezentat și alte lucrări, provenite din etape diferite ale evoluției sale. Ne-a povestit cum și-a început cariera, cum a învățat tehnicile de prelucrare a fierului și cum a ajuns să-și contureze propriul limbaj artistic.

Această întâlnire cu Gabriel Blaga a fost o experiență care m-a impresionat și m-a apropiat mai mult de acest univers artistic. Mi-a plăcut evenimentul, atât pentru deschiderea artistului, cât și pentru emoția pe care o transmit lucrările sale. Aștept cu nerăbdare să descopăr noile proiecte la care va lucra și să văd cum vor evolua următoarele sale creații.

ADELA VASILE, 9 A

La întâlnirea în școală cu sculptorul Gabriel Blaga, m-am așteptat, poate, la încă o aprofundare efectivă a creațiilor, însă s-a întâmplat a nu fi exact astfel: a luat-o de la începutul începutului, de la rădăcini. A crescut într-o familie de fierari, iar pentru el fierăria pare „genetică”, ceva ce îi curge natural prin gesturi și cuvinte. Totuși, pe măsură ce ne vorbea, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt niciodată atât de simple, nici măcar atunci când pare că destinul te împinge într-o singură direcție.

Chiar dacă a făcut liceul de informatică și ar fi putut foarte bine să rămână în zona aceea stabilă, corporatistă, el nu s-a regăsit niciodată complet acolo. A încercat mai multe domenii, a testat diverse cariere, dar de fiecare dată se întorcea, într-un mod sau altul, la artă. De aici el a realizat că nu ar trebui să ne luăm după ceilalți atunci când vine vorba de viitorul nostru, pentru că fiecare are drumul lui, uneori drept, alteori plin de ocolișuri. În cazul lui, chemarea a fost atât de puternică încât a renunțat la un viitor bine plătit pentru libertatea de a-și urma pasiunea. Cu toate acestea, nu ne putem „urma pasiunea” orbește, muncind fără limită, dezorganizat. Chiar simbolul scrânciobului din una dintre lucrările sale ne transmite acest mesaj: oricât am munci și ne-am strădui, avem nevoie de pauză, de un echilibru între efort și odihnă. Scrânciobul nu e doar un obiect, ci o idee: aceea că fenomenul de „burnout” nu te anunță înainte să vină, iar ritmul vieții nu trebuie să fie doar înainte, înainte, înainte.

Nu putem fi perfecți, căci așa cum ne-a spus și artistul, perfecțiunea este un concept inventat de societate. Imperfecțiunile sunt cele care ne fac oameni și care dau o notă personală oricărui lucru. De aceea, în calitate de artist nu îți permiți să respingi opera, ci doar starea pe care ți-o provoacă, și trebuie să iei ceea ce e greu, incomod sau negativ și să-l transformi în frumusețe. Este ca o discuție, un dialog dintre creator și creație, poate chiar o negociere, până se ajunge la un punct comun. Nu perfect. Comun. Satisfăcător, căci fiecare are opinia și percepția lui asupra idealului.

De aceea, pentru el viața de freelancer reprezintă idealul, pentru că este impulsivă, dar balansată în acest impuls. Nu există o rutină exactă, ci o libertate pe care și-o modelează după cum simte: poate lucra în atelier dimineața, seara sau în mijlocul zilei, poate să lase o idee să respire sau să o prindă imediat și s-o transforme în fier. A spus asta lejer, aproape firesc, dar pentru mine suna ca o dovadă că atunci când îți găsești drumul, oricât de ciudat sau atipic ar părea, acesta începe să capete sens.

Întâlnirea cu el nu mi-a dat răspunsuri definitive despre artă sau viitor, dar mi-a arătat ceva sincer: că uneori ceea ce contează nu este siguranța drumului, ci autenticitatea acestuia.

Anatomia unei conștiințe - Frica

MARIA ALEXA, 9 A

Am avut ocazia deosebită de a participa la o întâlnite cu sculptorul Gabriel Blaga. M-a impresionat în primul rând povestea sa și faptul că și-a găsit calea și nu a ținut cont de opiniile celor care nu îi apreciau operele și nu îl considerau un artist. Mi-a plăcut cum reușește să surprindă foarte bine și să transmită privitorului diverse emoții prin sculpturi aparent simple, cum ar fi cele din colecția "Anatomia unei conștiințe". Printre acestea, m-a impresionat mai ales "Omul care își numără timpul", sculptură ce reprezintă un om care merge permanent într-o roată de fier și care surprinde viața cotidiană. Aceasta a început să fie caracterizată de monotonie și de lipsa de obiective a oamenilor care trec prin viață pierduți și nepăsători. Capul lăsat în jos al statuetei sugerează resemnarea și tristețea, iar cercul nu mai simbolizează eternitatea, ci captivitatea. Această stare este accentuată și de fierul forjat folosit, un material dur, rigid, care nu lasă loc de speranță că omul poate scăpa de monotonie. Am observat cum sculptorul reușește să creeze opere de artă și din obiecte aparent neînsemnate, găsite la fier vechi, cărora le dă o nouă viață în acest mod. Chiar și lucrările făcute în scop decorativ, fără a fi menite să transmită diverse emoții, au reușit să mă impresioneze, cum ar fi câțiva trandafiri, a căror delicatețe a fost redată folosind un material dur ca fierul.

Anatomia unei conștiințe - Evadare

ALEXANDRA TIMOFTE, 10 E

Creația este divină, iar omul care creează este cel atins de binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel, întruchipând atât zeul Hefaistos, cât și muritorul care este bunicul său, Gabriel Blaga, sculptor, modelează metalul dând forma unor viziuni ce par a fi desprinse direct din sufletul uman. Gabriel Blaga s-a întâlnit cu fierul de mic copil, crescând la bunicul său, „fierar simplu”, așa cum a fost el descris. Una dintre primele interacțiuni adevărate cu metalul a fost cea pornită din pasiune și îndrăzneală tinerească, acesta lucrând la o motocicletă, un automobil de vis și o bucurie a sa. Urmează apoi piese de tip „scrap art”, evoluția sa artistică a atins un nou procedeu artistic, fierul forjat care este ilustrat în lucrările recente. Prima dată ne-am întâlnit cu dumnealui în timpul festivalului „Noaptea Albă a Galeriilor ”, iar astăzi am avut uimitoarea ocazie de a-l revedea alături de lucrările sale „Deznădejde", „Frică” și „Epuizare”.

„Deznădejde” este o lucrare cu un mare impact sentimental, odată privită parcă implorând mai multă atenție și mai multă blândețe. Față de alte creații ale artistului, aceasta este fragilă și tăioasă, trebuie manevrată cu multă grijă și delicatețe, precum o persoană scufundată în disperare, fie aceasta cineva drag sau chiar noi înșine. Bărcuța pare a se dezintegra, iar printre îmbinările precare ale cuielor, apa poate oricând să intre și să tragă acest spirit în apele înnegurate ale suferinței. Vela este arsă și tăiată, iar de la distanță aceasta poate fi privită ca fiind un zig-zag prevestitor, o imagine a momentelor de glorie și ascensiune, urmate de decăderea sfâșietoare. Chiar și în cele mai întunecate momente, există câte un strop de lumină, de multe ori de origine divină, care ne ține la suprafață. Astfel, apare balonul, imagine a fragilității, dar și întruchiparea speranței și a uniunii dintre planul terestru și cel ceresc, fiind conexiunea între om, suflet aflat în durere, și divinitatea mărinimoasă care îl ține la suprafață. Atâta timp cât balonul nu se sparge, încă mai există o călăuză „spre lumină”. Am asociat această legătură cu Dumnezeu, punctul de plecare, cu o altă lucrare a lui Gabriel Blaga, și anume cu „Penitența”. Aici conexiunea cu binevoitorul creator se face prin intermediul lanțului legat de mâna figurii umane, o ultimă „centură de siguranță” care asigură supraviețuirea și speranța către o viață mai bună a omului.

„Metamorfoza” a fost o altă lucrare adusă în discuție, aceasta materializând momentul dintre vechi și nou, trecut și viitor. Figura umanoidă este alungită și poate fi privită din două unghiuri, de parcă aceasta s-ar scurge sau se înalță cu ajutorul aripilor de libelulă. Aceasta lungime conferă dinamism și întruchipează acel moment în care ființa urcă spre un plan mai înalt, ajunge la un plan superior, dar încă mai este țintuită la pământ de trecut, de umanitatea și mortalitatea sa, adică de imperfecțiune. Totuși, această imperfecțiune este și cea mai mare calitate a omului. După vorbele artistului, aceasta este cea care oferă personalitate, este cea care conferă unicitate, iar artistul este care creează un lucru o singură dată (orice producție în serie devine mai apoi o afacere, ieșind din sfera artistică).

Un alt moment interesant din timpul discuției cu dumnealui a fost răspunsul pe care acesta l-a dat unei întrebări primite din sală. Libertatea de a crea este ceea ce îi deschide ochii către noi idei și concepte care pot fi apoi executate, dar arta inspiră la rândul său mai multă artă. Astfel, muzica devine un element cheie în procesarea sentimentului și a gândului, care poate uneori să înmugurească și apoi să ajute o nouă idee să înflorească. Deși dur pe exterior, acesta a captat atenția elevilor, povestind despre gusturile sale muzicale, despre obiceiul de a numi instrumente și obiecte, clipele supărătoare când ciornele sunt dezamăgitoare și prieteniile legate pe parcursul vieții. El reușește astfel să distrugă imaginea artistului intangibil și complet separat de lumea cotidiană. Cel care creează nu mai este o entitate idealizată, ci o ființă palpabilă, umană, care inspiră elevii să-și găsească adevărata pasiune și plăcere, fără a se limita la o singură modalitate de expresie.

DARIA DOBRE, 10 E

Am avut ocazia să ne întâlnim cu sculptorul Gabriel Blaga, iar această întâlnire a fost cu totul diferită de cele precedente cu scriitori sau de diversele conferințe la care am participat. A fost o întâlnire deschisă, caldă, profund umană, în care vulnerabilitatea și autenticitatea au devenit centrul discuției.

Artistul ne-a vorbit cu o sinceritate rară despre creațiile sale și despre drumul prin care și-a descoperit pasiunea pentru sculptura în fier. Ne-a povestit că a crescut până la vârsta de cinci ani alături de bunicul său, care era fierar, iar mirosul metalului încins și sunetul loviturilor de ciocan i-au rămas în suflet ca o amprentă. Așa s-a născut, treptat, fascinația lui pentru transformarea fierului - pentru modul în care un material rece și dur poate deveni, prin mâinile potrivite, plin de viață.

Dintre toate lucrările prezentate, „Metamorfoza” m-a impresionat în mod special. Nu era doar reprezentarea clasică a unui fluture care se naște dintr-o omidă, ci mult mai mult. În ochii mei, era o zână renăscută, o ființă care își recapătă puterea după ce a traversat perioade întunecate. Aripile ei mari vorbeau despre forța interioară cu care a învins greutățile vieții, iar prelungirea fluidă din partea de jos, asemănătoare unei scurgeri, simboliza trecutul greu - dureri, încercări, amintiri - de care s-a desprins încet, dar sigur, pentru a se putea înălța.

Mă bucur enorm că am avut șansa să cunosc un om atât de minunat, cu o pasiune puternică pentru sculptură, dar și pentru motociclete - pasiune pe care o împărțim. Deschiderea, carisma și căldura lui Gabriel Blaga au transformat această întâlnire într-o experiență memorabilă, una care mi-a rămas în suflet și m-a inspirat profund.

LAURA NECHIFOR, 10 B

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga a fost un dialog deschis, spontan și natural. M-am simțit liberă să întreb ceea ce mi-a trecut prin gând, artistul însuși spunând că preferă să îi adresăm întrebări decât să ne țină un monolog. Consider că acesta a fost lucrul care ne-a apropiat de sculptor, de lucrările lui și ne-a ajutat să regăsim ceea ce trăim noi în povestea lui personală și în tot ce a creat.

Spiritul nonconformist al artistului m-a fascinat și mi-a captat interesul. De asemenea am observat cum această caracteristică se reflectă în lucrările sculptorului și de accea este foarte apreciat de oameni din mai multe categorii de vârstă, dar în mare parte de tineri care simt în operele de fier o parte din ce au trăit sau trăiesc. Cel mai valoros lucru pe care artistul ni l-a mărturisit despre creația lui este că mereu se gândește înainte de a face o lucrare la faptul că aceasta va pătrunde în sufletele cât mai multor oameni, dacă el a trăit pe pielea sa acea stare, căci astfel va ști cum sa o portretizeze. Interesant a fost și răspunsul său la întrebarea ,,De unde vă luați insipirația?”, adică ,,de oriunde”, însemnând că se ghidează după ce simte legat de un subiect și că ar putea transforma orice idee într-o lucrare excepțională, lucru pe care eu îl consider cheia succesului pentru un artist care își dorește să transmită ceva cu adevărat.

Sculptorul Gabriel Blaga este dovada vie că indiferent de cât vei rătăci prin labirintul de opțiuni ale vieții, dacă îți este menit, vei găsi mereu calea care să te ducă spre libertate, pasiune cea mai arzătoare sau așa cum a spus artistul: ,,ocupația pe care o vei face ore în șir fără să te uiți la ceas”.

Anatomia unei conștiințe - Penitență

MARIA DĂNILĂ, 10 E

Să avem curajul de a ne rupe de propria creație atunci când simțim că aceasta nu mai rezonează cu noi, să fim deschiși în a experimenta cu orice fel de artă, dar să fim echilibrați și să încercăm să îmbinăm toate aspectele vieții noastre într-un mod armonios pentru a nu ajunge la epuizare psihică, acestea sunt îndrumările pe care ni le oferă sculptorul Gabriel Blaga.

Acesta, ca orice artist, simte nevoia de uncitate, de diversitate, mărturisindu-ne faptul că se plictisește repede dacă trebuie să facă ceva constant, la fel. Pentru a-și realiza lucrările acesta spune că trebuie să simtă o anumită presiune, fie că este vorba de timp sau de bani, trebuie să simtă un stimul, un factor motivant care îl face să dea naștere frumuseții.

Dacă intuiția noastră ne spune să stăm undeva, înseamnă că ar trebui să o ascultăm. Poate inspirația nu ne vine pe moment, însă, treptat, subconștientul nostru lucrează, iar într-o zi vom avea acel moment de ,,sclipire".

Am apreciat felul în care a spus că ,,fierul te învață ce să faci", conturându-se în acest fel ideea că arta îl ghidează pe artist, ci nu invers. Poate, cel mai dificil lucru este să începem să lucrăm la ceva, însă, ulterior, acel ceva începe să decurgă cu mai multă ușurință.

Toți suntem diferiți, nu ar trebui să ne luăm unul după altul nici în bune și nici în rele, pentru că fiecare are propriul drum. Imperfecțiunile noastre sunt, până la urmă, ceea ce ne oferă o personalitate, acest fapt aplicându-se și în domeniul artistic. Dacă am fi mulțumiți sută la sută de noi ce rost ar mai avea să luptăm, să mai continuăm?

Acestea sunt doar câteva din numeroasele și admirabilele idei transmise de către sculptorul Gabriel Blaga. L-am perceput ca fiind un om deschis și prietenos, ceea ce a contribuit în realizarea unei atmosfere plăcute, dar plină de sinceritate și emoție.

IULIANA NISTOR, 9 A

Gabriel Blaga este un sculptor român contemporan care s-a făcut remarcat prin modul original în care folosește metalul pentru a crea lucrări pline de forță și expresivitate. Deși metalul este un material dur și dificil de prelucrat, artistul reușește să-i dea o formă fluidă, uneori chiar poetică, ceea ce îi pune în evidență talentul. El lucrează adesea cu tehnici tradiționale, asemănătoare celor folosite de meșterii fierari, dar le îmbină cu o viziune modernă, specifică artei contemporane.

Sculpturile lui Gabriel Blaga atrag atenția prin detaliile fine, prin texturile contrastante și prin decorul în care acestea sunt așezate, evidențiind formele sculptate. Unele dintre lucrările lui sunt simple, inspirate din viața cotidiană, din motive naturale sau simboluri vechi, pe care artistul le reinterpretează într-un limbaj vizual actual. Altele sunt abstracte, lăsând privitorului libertatea de a descoperi propriile semnificații. Această combinație între simplitate și modernitate face ca operele sale să fie apreciate de publicul larg, impresionând de fiecare dată privitorii.

Gabriel Blaga este un artist desăvârșit, dar și un om simplu, prietenos, care își împărtășește cu răbdare și entuziasm poveștile. De-a lungul întâlnirii ne-a explicat motivele care l-au determinat să creeze anumite sculpturi. Deși lucrările de decor sunt foarte frumoase, cu multe detalii, cele care m-au impresionat mai mult au fost cele de concept, precum “Deznădejde”, deoarece pun mai bine în evidență personalitatea, trăirile și sentimentele artistului.

Gabriel Blaga poate fi un bun exemplu pentru toți, dar mai ales pentru tinerii ce se află la început de drum și nu sunt încă siguri de ce doresc să facă în viitor. El ne-a sfătuit să ne urmăm tot timpul chemarea și ne-a ajutat să înțelegem că imperfecțiunea este cea care oferă unicitate oamenilor, obiectelor, lucrărilor artistice. Opera lui transmite ideea că, prin răbdare, creativitate și pasiune, orice material poate deveni artă, iar orice sculptură poate spune o poveste.

ANDREI OBREJA-MANOLACHE, 10 E

În urma vizitării expoziției „Anatomia unei conștiințe” de la Baia Turcească din Iași, am avut ocazia să îl întâlnim pe sculptorul Gabriel Blaga, în cadrul unei discuții organizate la Colegiul Național. Întâlnirea a fost un prilej de schimb de idei despre lucrările lui, despre felul în care își construiește fiecare sculptură, despre parcursul lui profesional și despre modul în care arta poate funcționa ca o formă de redare a emoțiilor umane.

Gabriel Blaga provine dintr-o familie de fierari, iar copilăria și-a petrecut-o lângă bunicul lui, înconjurat de fier și de meșteșugul prelucrării lui. Deși a urmat Politehnica din Iași, doar după ani de căutări a ajuns la ocupația care îl definește astăzi: sculptor în metal. A participat cu lucrări la Luna Sculptorilor Români, un festival în care statuile create de artiști români sunt expuse în diferite spații din orașele țării. Una dintre cele mai reușite expoziții ale sale este „Anatomia unei conștiințe”, o explorare a trăirilor umane prin intermediul unor figuri de mici dimensiuni, construite în poziții expresive, expoziție pe care am avut ocazia să o vizitez. În plus, artistul intenționează ca unele dintre lucrările acestei colecții să fie realizate în viitor și la dimensiuni mai mari.

Gabriel Blaga a vorbit despre procesul lui de creație, mărturisind că mintea îi este permanent ocupată de numeroase idei: „aș avea nevoie de 300 de vieți ca să termin toate ideile pe care le am”, spune el. Are un program flexibil și alege să petreacă mult timp în atelier, chiar dacă nu lucrează, pentru că acele momente îi oferă inspirație, deși aceasta nu vine neapărat instantaneu. Artistul susține că pentru a obține o lucrare reușită este nevoie de o stare interioară potrivită, care să îi permită transpunerea propriilor emoții în metal. Sculpturile din „Anatomia unei conștiințe” sunt realizate din fier forjat, o tehnică dificilă și ireversibilă, în care o singură greșeală poate compromite întreaga piesă. Deși mediul de lucru este dur și uneori nociv, Gabriel Blaga nu regretă această alegere, pentru că pasiunea lui pentru artă îl motivează în fiecare zi.

În viziunea artistului, arta reprezintă o formă prin care emoțiile și trăirile, chiar și cele negative, pot fi valorificate și transformate în frumusețe. Colecția „Anatomia unei conștiințe” reușește să „zguduie”, din acest punct de vedere: se adresează direct fiecărui vizitator, este autentică, construită din propriile experiențe ale sculptorului, iar astfel invită publicul la reflecție asupra propriilor trăiri. Lucrările ne arată că, dincolo de orice emoție apăsătoare, există întotdeauna un fir de speranță care merită păstrat.

În urma acestei întâlniri, sculptorul Gabriel Blaga pare un fel de Hefaistos contemporan, care modelează metalul prin foc și cu răbdare, muncă, disciplină și dedicare deplină, al cărui efort este răsplătit de emoțiile care inundă sufletele privitorilor creațiilor sale.

EMILIA FLOREA, 10 B

Întâlnirea cu Gabriel Blaga mi-a oferit oportunitatea să văd mai îndeaproape lumea sculptorilor, lumea lucrării fierului care ne-a fost dezvăluită într-o atmosferă plăcută și prietenoasă de către artist.

Am apreciat enorm faptul că domnul Gabriel Blaga a avut cum să ne aducă să vedem unele dintre operele sale de artă și, de asemenea, ne-a răspuns tuturor întrebărilor binevoitor. Un lucru ce mi-a rămas în minte a fost atunci cand acesta a spus că nu-i place să facă din nou o lucrare. Mi-a plăcut să văd că sculptorul dorește în permanență să încerce ceva nou, să creeze ceva inedit - fiindcă arta venind din suflet nu s-ar putea repeta exact la fel.

Așadar, întâlnirea cu domnul Gabriel Blaga m-a făcut să observ detalii din viața unui sculptor și, în același timp, anumite aspecte ale modului unui artist de a fi.

Anatomia unei conștiinte - Confesiune

CĂTĂLINA ILINCA IOV, 10 B

Strigătul metalului. Dialog despre artă și forme

Întâlnirea cu Gabriel Blaga, un artist contemporan, sculptor, preocupat mai ales de sculptura în metal, a avut loc într-o zi liniştită de miercuri, într-un spațiu ce parcă răspândea aroma metalului rece şlefuit şi a prafului de daltă, evocând un atelier vechi, plin de potenţial creativ. Chiar dacă l-am întâlnit în sala de festivități a școlii, atmosfera părea să fie desprinsă din alt timp, un loc unde graba cotidiană nu avea loc. Blaga nu s-a purtat cu solemnitate, ci cu o modestie şi o naturaleţe caldă, ca şi cum ne-ar fi cunoscut dintotdeauna.

Am vorbit despre artă,  dar nu doar despre cum se ciopleşte piatra sau se modelază metalul. El ne-a vorbit despre forme care nu se impun, ci care se descoperă,  despre materiale care te caută, dacă ştii să taci şi să laşi mâna să-i asculte vocea. În povestea lui, meşteşugul se împletea cu o sensibilitate aproape meditativă, iar fiecare bucată de metal părea să fi ascuns odată un suflet gata să iasă la lumină.

Gabriel Blaga are darul de a vedea lumina şi umbra nu doar ca elemente de volum, ci ca pâlpâiri de sens,  lucrările lui pornesc din tradiţii vechi, dar călătoresc spre expresii moderne, făcând punte între meşteşug şi artă contemporană. Privindu-l vorbind despre artă, am înţeles că nu e vorba doar de formă sau estetică ci e vorba de o percepţie a lumii în totalitatea ei,  fizică, simbolică, spirituală. Sala devenise astfel o extensie a atelierului său, unde materia crudă,  metalul,  se deschidea spre posibilitate, iar artistul devenea mediator între ceea ce este şi ceea ce poate să devină.

Întâlnirea cu Gabriel Blaga a fost, în felul ei delicat şi profund, o invitaţie la a privi lumea cu alţi ochi, la recunoașterea în lucrurile gata-formate potenţialul unui început, la ascultarea tăcerii materialului înainte de a fi umplut cu sculptură.

ANA LUIZA COJOCARIU, 10 B

În cadrul întâlnirii cu sculptorul Gabriel Blaga am redescoperit împreună, dând la o parte straturile de metal, către miezul încă fierbinte, arzător al operei, umanul tăinuit în stoicul aparent al conceptelor abstracte evocate, care relevă spiritul vulnerabil, fluid, al ființei-statuie. Arzând în flăcările purificatoare, născătoare de frumos, mundanul capătă valențe metafizice, căci artistul rupe din lăuntrul său un gând, o idee creatoare, pe care o modelează, învelind-o în tihnă cu o plapumă dură de metal, însă nu cu intenția de a o păstra pentru sine, ci spre a o dărui lumii într-o formă aparte, generatoare de zbucium interior, de o profundă reflecție asupra unor sensuri ascunse, însă inerent umane.

Astfel, un banal element static, capătă viață, capătă suflet, pulsând și scânteind parcă cuprins de farmecul dureros al unei geneze de lume, căci se mistuie de durere, artistul își transpune în acesta toată suferința, emoția deplină și copleșitoare, revelând Anatomia unei conștiințe ce se dezice de trup, de condiția muritoare, întru artă. Și, câteodată, purtată de un har aproape divin, căci umanul este cel definitoriu trăirii autentice, de gând, de suflet, o rămășiță de metal prinde aripi, îi sunt modelate cu măiestrie de o mână nevăzută, și pleacă în zbor prin lume, prin parcuri și clădiri de peste tot, cât mai aproape de oameni, pentru a le oferi o frântură de sens vieții, alinându-i cu lumina sa topită, calină, veșnic alimentată de un zbucium lăuntric ardent, capabil atât de a distruge, cât și de a crea, depinzând de modul în care este perceput.

MAIA RÎNZĂSCU, 10 B

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga mi-a lărgit orizontul cultural, descoperind o altă parte a artei: sculptura, în special sculptatul fierului și forjatul acestuia. Chiar dacă acest metal inspiră duritate și rigiditate, Gabriel Blaga ne-a arătat că se poate crea frumusețe din orice, dacă este făcut din pură pasiune și iubire pentru această artă. Fiecare lucrare, în special cele din colecția „Anatomia unei conștiințe”, sugerează libertate și dorința de a ieși din tipare. Sculptorul ne-a povestit cât de mult se muncește la aceste lucrări. De exemplu, pentru calul făcut din potcoave a avut nevoie de aproximativ 500 de bucăți, pentru a exprima anatomia complicată, dar și foarte frumoasă a calului.

Trandafirii, în momentul încălzirii, aveau culoarea roșie a trandafirilor adevărați, iar aceștia mi-au dat sentimentul de perfecțiune neatinsă de timp, față de florile adevărate, care sunt efemere.

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga mi-a arătat că arta nu are limite, iar chiar și materialele considerate dure pot prinde viață prin talent, răbdare și pasiune. Am înțeles că frumusețea se poate naște din orice, atunci când este creată cu devotament și autenticitate.

SOFIA DONICI, 10 E

Întâlnirea cu Gabriel Blaga a fost unica și interactivă, aflând prin aceasta forme diferite și interesante de artă nemaipomenite. Am aflat faptul că arta se manifestă și prin greutăți fizice, nu foar psihice, ce construiesc ființa artistică.

O piesă de artă interesantă ce mi-a atras atenția în mod deosebit este calul confecționat din sute de potcoave. Acesta este construit din propria ființă sau chiar și ființele celorlalți. În același mod în care noi suntem modelați de oamenii din jur, același caz este și la cal. O altă posibilitate poate fi construirea acestuia prin “călcarea în picioare” a sufletului ce se distruge, dar care rezultă la artă.

De asemenea, un aspect important, domnul Gabriel Blaga a demonstrat faptul că arta poate fi mai simplă decât ne putem imagina, pur și simplu printr-o proprie viziune și construcție vizuală și mentală, încurajând autenticitatea tinerilor, în special din zilele noastre.

ADELINA CONDURACHI, 10 B

Am participat la un eveniment cu totul special, în care artistul Gabriel Blaga ne-a vorbit despre sculpturile lui din fier forjat. Încă de la început, atmosfera a fost una caldă și inspirațională, iar sala părea să se umple treptat de energia creativității și a pasiunii pentru artă. Gabriel Blaga ne-a povestit cu multă răbdare și sinceritate despre parcursul său artistic, despre felul în care fierul, un material aparent dur și neînduplecat, poate deveni, prin îndemânare și viziune, o formă de expresie plină de sensibilitate.

Fiecare lucrare prezentată părea să aibă o poveste proprie, un sens ascuns pe care doar privirea atentă și mintea deschisă îl puteau descifra. Artistul ne-a explicat câtă muncă, tehnică și imaginație se ascund în spatele unui singur detaliu, iar felul în care vorbea despre sculpturile sale transmitea nu doar profesionalism, ci și o dragoste autentică pentru ceea ce face. Pentru mine, întâlnirea a fost o ocazie rară de a vedea cum ia naștere arta direct din cuvintele creatorului ei. M-a impresionat modul în care Gabriel Blaga îmbină forța metalului cu delicatețea formelor, transformând fierul într-un limbaj al emoției. La final, am plecat de la eveniment cu sentimentul că am descoperit nu doar sculpturi interesante, ci și o lume nouă, în care creativitatea se împletește cu măiestria și în care fiecare artist își pune o parte din suflet în materialele pe care le modelează. A fost o experiență memorabilă, care cu siguranță mă va face să privesc arta cu alți ochi.

RIANA ȚULUCA, 10 E

Am avut privilegiul să îl întâlnesc pe sculptorul Gabriel Blaga, iar experiența a fost una cu adevărat plăcută și inspirațională. Artistul a vorbit despre creațiile sale, despre modul în care prinde viață o lucrare și despre parcursul lui profesional, răspunzând cu răbdare și interes tuturor întrebărilor adresate. Mi-a plăcut faptul că nu a stat doar pe scaun, ci a ales să fie printre noi, ceea ce a creat o atmosferă deschisă și relaxată. Au existat și momente amuzante, presărate cu glume și sfaturi de viață, care au făcut discuția și mai captivantă. Întâlnirea m-a impresionat în mod special deoarece am putut relaționa cu unele dintre experiențele lui, iar felul său sincer și apropiat de a vorbi mi-a transmis o stare plăcută.

ECATERINA APOSTOAIE, 9 A

Am avut ocazia să îl întâlnesc pe artistul Gabriel Blaga în sala de festivități a Colegiului Național Iași și am admirat niște sculpturi create de el. Cel mai mult m-a impresionat “Deznădejde”, care este o bărcuță făcută din mici bucăți de metal are o pânză dintr-un material sintetic ars, cu trei tăieturi. Din punctul meu de vedere, aceasta reprezintă epava unei persoane care nu mai poate ieși din stadiul de disperare, deoarece aceasta nu poate sta la suprafața apei pentru că are multe găuri și este incapabilă de a merge mai departe, fiindcă vântul trece prin găurile din pânză. Putem observa un balon care plutește în sus, spre cer, spre libertate, care nu mai vrea să fie înlănțuit de o ruină. Aceasta reprezintă faptul că pentru a ieși din deznădejde, trebuie să lăsăm în urmă ceea ce ne trage în jos și că speranța ne întregește ca ființe umane.

Altă sculptură care m-a impresionat a fost “Metamorfoza”, ce înfățișează o figură suplă, care pare cumva întinsă, ca și cum s-ar mișca foarte repede, cu aripi mari de libelulă. Această operă închipuie sufletul omului, care vrea să ajungă cat mai sus sau care râvnește să zboare din propria închisoare spre infinitul cerului.

RENATA NOROCEA, 10 E

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga ne-a oferit din nou perspectiva unui artist profund îndrăgostit de arta fierului. Este a doua oară când stăm de vorbă cu el, prima întâlnire având loc în cadrul festivalului NAG, iar atunci ne mărturisise că procesul de modelare a metalului îi ,,răpește” câte puțin din viață, din cauza substanțelor toxice implicate. Tocmai de aceea, putem spune că fiecare sculptură devine o formă a sufletului său, un transfer de viață în materie, lucru care mi se pare extraordinar.

Această idee mi-a amintit de volumul de poezii "Kaddish" al lui Radu Vancu, pe care l-am discutat recent la clasă. Volumul este inspirat de povestea unui evreu care îi scria poeme soției sale într-un carnețel, agățându-se de speranță în mijlocul unei realități îngrozitoare și al muncii inumane la care era supus. În final, bărbatul este aruncat într-o groapă comună, asemenea multor altora, iar carnețelul rămas în buzunar absoarbe esența trupului său în timp ce acesta se descompunea. Soția îi regăsește carnețelul, iar astfel putem spune că acolo i s-a ,,născut” sufletul, asemenea modului în care și Gabriel Blaga pare să-și imprime viața în sculpturile sale.

SOFIA BUTNARIU, 10 E

La întâlnirea cu domnul sculptor Gabriel Blaga ne-am apropiat de lumea artei, a fierului si a creației însăși; am trecut peste câteva piese create de acesta: trandafiri, chitare, omuleți și alte creații unice care pun în valoare teme profunde atât ale universului afectiv, cât și a lumii în care trăim. Dumnealui ne-a împărtășit ce înseamnă să dai viață unei bucăți de material si ce se ascunde în spatele procesului de creație. A fost o activitate interactivă în care elevii au putut sa pună întrebări, să primească răspunsuri și la final să plece cu inspirație în suflet.

DANIEL CHEPTENE, 10 B

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga a fost o surpriză plăcută și o experiență care mi-a schimbat modul de a privi arta contemporană.Încă de la început, m-a impresionat felul său calm și modest de a vorbi despre artă, ca și cum fiecare lucrare ar fi o poveste spusă în tăcere. M-au surprins și pauzele dintre cuvintele lui. Uneori făcea pauze scurte, ca și cum ar fi lăsat o parte din mesaj să o descoperim singuri. În acele momente am înțeles că arta nu e doar ceea ce vezi, ci și ceea ce rămâne nespus, locul unde îți completezi tu gândurile.Un moment care mi-a rămas puternic în minte a fost acela în care ne-a încurajat să urmăm direcțiile care ne aduc bucurie, oricât de neobișnuite ar părea ele, sfătuindu-ne că adevărata muncă prinde viață doar atunci când pornește dintr-o pasiune reală, nu din obligație sau din încercarea de a mulțumi pe altcineva.

În final, am rămas cu imaginea unui om dedicat, atent la detalii și profund conectat cu ceea ce creează. A fost o întâlnire minunată, care m-a făcut să privesc arta dintr-o perspectivă mult mai personală.

MATEI APARASCHIVEI, 9 A

Mă bucur enorm că am putut lua parte la această activitate. Domnul Gabriel Blaga ne-a deschis porțile către o lume nouă, unică. Dacă până acum priveam arta ca pe o imagine, o pictură, acum o văd oriunde. Prin capodoperele sale demonstrează că până și cea mai rece bucată de fier poate purta în sine un suflet cald. Frumusețea se datorează versatilității pieselor. Consider că este un talent divin să poți realiza sculpturi care să transmită zeci de povești și impresii încă de la primele vedere.

Mi-a plăcut cel mai mult Metamorfoza. Acea libelulă care se înalță la cer simbolizează o schimbare de stare. Sufletul se ridică de la sol și începe traseul spre cer. Acea alungire a metalului reprezintă o metaforă a piedicilor, a destinului nefavorabil ce se împotrivește dorinței umane. Consider că transpune fidel realitatea universului, faptul că perfecțiunea este inexistentă și că tocmai defectele fac viața frumoasă.

Prin toate lucrările sale capteză esențialul vieții. Această reușită se datorează faptului că lucrează cu iubire și pasiune. Încă o dată mi s-a reamintit faptul că fiecare are o menire, iar de noi depinde să facem ceea ce ne reprezintă cu adevărat.

ADRIAN FLORESCU, 10 E

La întâlnirea cu domnul sculptor Gabriel Blaga, am avut ocazia, din nou, să explorăm una dintre multiplele ramuri fascinante ale artei. Încă de la început, a devenit evidentă scânteia interioară pe care acesta o poartă pentru forjarea și modelarea fierului, o tehnică pe care o transformă într-un adevărat limbaj personal.

Întâlnirea a fost extrem de interactivă, întreaga sală participând cu întrebări, curiozități și discuții care au îmbogățit atmosfera. Domnul Blaga ne-a împărtășit și traseul său inițial realist, un drum profesional stabil care, abia mai târziu în viață, s-a transformat în chemarea către artă. Această schimbare de direcție a evidențiat frumusețea descoperirii de sine și curajul de a urma o pasiune autentică.

Unul dintre aspectele care ne-a impresionat a fost contrastul dintre fluiditatea fierului încins, modelat cu grijă și precizie, și rigiditatea plină de frumusețe a produsului final. Transformarea aceasta, de la mișcarea aproape lichidă a materialului la soliditatea sculpturii terminate, dezvăluie măiestria și profunzimea artei fierăriei.

Domnul Blaga a vorbit, de asemenea, despre influențele care i-au conturat drumul artistic, mărturisind că bunicul său, care era fierar, i-a fost mentor în modelarea fierului. Experiențele alături de acesta i-au trezit interesul pentru acest meșteșug, plantând în el sămânța pasiunii care avea să înflorească mai târziu.

MARIA COT, 10 E

A fost o întâlnire în care am avut prilejul să admirăm un alt fel de artă, arta materiei brute, a fierului care, deși pare rigid, poate fi modelat cu delicatețe și răbdare în mâinile potrivite. Gabriel Blaga ne-a deschis ușa către vocația sa, iar noi am avut ocazia să observăm de aproape tehnica lui și micile sculpturi ce întruchipează arhetipurile umane. Deși lucrările par simple la prima vedere, titlurile lor, modul în care sunt așezate și urmele focului le conferă o individualitate aparte. Ele vorbesc despre greutatea timpului, despre momentele de deznădejde în care pare că nu mai există nicio speranță, dar și despre puterea de a te ridica după orice cădere.

În a doua parte a discuției, am fost îndemnați să ne urmăm dorințele fără să ne lăsăm influențați sau descurajați de cei din jur. Ne-a încurajat să ne găsim „steluța” proprie, acel spațiu interior în care putem fi liberi, sinceri și noi înșine, chiar și atunci când drumul devine greu.

O altă temă esențială a fost cea a întoarcerii la rădăcini. Gabriel ne-a arătat cât de prețios este să transformi oamenii dragi în artă, așa cum a făcut el cu bunicul care l-a învățat să îmblânzească fierul. În felul acesta, trecutul devine parte din fiecare lucrare, iar arta capătă suflet.

ALEXANDRU MANTU, 10 B

După întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga am rămas cu o viziune diferită asupra artei. Această întâlnire m-a ajutat să văd că arta se află în orice și poate veni de oriunde, așa cum Gabriel Blaga a ajuns sculptor datorită unei pasiuni pentru motociclete. Acest lucru arată că nu este nevoie de ani de pregătire pentru a crea artă, ci trebuie doar să iubești ceea ce faci, lucru pe care îl spune și sculptorul, care vorbește și despre cum să îți alegi cariera și cum să îți dai seama că faci cu adevărat ceea ce îți place. Consider că este foarte important să știm acest lucru, deoarece fiecare dintre noi se va întâlni cu această decizie în viitor; astfel, această întâlnire devine mai mult decât o discuție despre artă,devine o lecție importantă.

Un alt aspect care m-a impresionat este că inspirația poate veni din foarte multe locuri. Pentru Gabriel Blaga inspirația vine din familie, din trăirile altor persoane sau chiar de la alți creatori de artă. Acest lucru este special deoarece arată că arta este nemuritoare, întrucât fiecare artist se va inspira de la altul, construind astfel propriul „frumos”, care este unic, dar care se întâlnește cu frumosul creat de alți oameni.

Creațiile sale arată diferite emoții și diferite momente ale vieții prin care multă lume trece. De aceea consider că este important să avem asemenea întâlniri, deoarece ne putem regăsi în artiști și în creațiile lor, acest lucru ajutându-ne să trecem peste momente grele sau să ne bucurăm din plin de cele frumoase. Fiecare sculptură are propria ei poveste, propriile ore de muncă petrecute în realizarea sa, iar în final oferă o semnificație atât de puternică încât îi poate vindeca pe ceilalți. Astfel, arta devine un medicament al sufletului, esențial pentru orice om.

ELENA IORDACHE, 9 A

       Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga cunoscut pentru lucrările sale din fier, a fost o experiență care mi-a deschis o nouă perspectivă asupra artei și procesului creativ.

      În discuțiile sale, sculptorul pune accent pe interpretările personale, încurajând fiecare privitor să vadă altceva în operele lui. Nu oferă răspunsuri definitive, ci lasă spațiu pentru reflecție și imaginație. Această abordare dă valoare întâlnirii dintre artă și public, pentru că transformă privitorul dintr-un simplu observator într-un participant activ. Fiecare înțelege lucrarea în felul său, ceea ce face ca experiența artistică să fie unică și profundă.

      Lucrarea mea preferată de la Gabriel Blaga este „Metamorfoza” care surprinde ideea de transformare într-un mod aparte. Ea prezintă un corp uman cu aripi asemănătoare celor de libelulă, care pare să se topească odată cu trecerea timpului. Lucrarea transmite fragilitatea și frumusețea schimbării, sugerând că nimic nu rămâne static. Formele alungite dau impresia unui proces continuu, ca și cum sculptura ar fi surprinsă chiar în mijlocul unei evoluții. Este o combinație între uman și fantastic, ceea ce o face atât de captivantă.

MAYA HUȚANU, 10 B

Sculpturile lui Gabriel Blaga m-au surprins prin felul în care transformă metalul, un material rece și rigid, în forme pline de viață, fiecare având propria poveste. Căsuța realizată de el pare să vorbească despre ideea de acasă ca spațiu interior, mai mult decât unul fizic. Deși este făcută din metal dur, sculptura transmite fragilitate și protecție, ca un loc pe care îl porți în suflet și care îți amintește de o persoană dragă, indiferent de greutățile vieții. Această sculptură ne arată că și lucrurile care par solide, reci sau grele pot ascunde sensibilitate, emoție sau chiar o greutate emoțională pe care fiecare persoană o resimte diferit, iar frumosul poate exista chiar și în materiale neașteptate.

ELIZA PRODAN, 10 E

De multe ori, întâlnirea cu un artist nu este doar un simplu dialog, ci o deschidere asupra unui adânc nevăzut. E ca și cum , pentru o singură clipă,intri în încăperile ascunse ale unui suflet care se modelează pe sine prin fiecare lucrare. Așa a fost și întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga, ca o coborâre blândă într-o lume în care formele devine emoție, iar obiectele spun ceva ce cuvintele nu pot. Eu am simțit că toate sculpturile despre care am vorbit sunt ca niște trepte spre o parte nevăzută a sufletului pe care Gabriel Blaga încercă să o transpună în lucrări. De exemplu, acea multitudine de uși de metal care erau intrarea spre diferite dimensiuni ale adâncului mi s-a părut că este o poartă spre mai multe forme ale omului, o invitație de a trece, de a risca, de a vedea ce pusează dincolo de acel metal dur, care protejează. E așa cum ușa de la poartă pare să deschidă nu doar spații, ci și dimensiuni lăuntrice.

De la începutul întâlnirii am vorbit despre acea mască de metal neterminată care m-a tulburat în felul ei. Mie mi s-a părut că este o încercare de a-și proteja sufletul, de a ascunde fragilitățile, dar și imposibilitatea de a-l acoperi pe deplin. Poate tocmai de aceea lucrarea nu a fost terminată. Nu ca un eșec, ci ca o sinceritate. Sufletul se lasă înțeles doar prin serie de gesturi, nu printr-o singură formă. Și poate de aceea există atâtea lucrări care reflectă același lucru, unele părți ale sufletului nu se lasă acoperite, ele rămân acolo, vii, respirând în imperfecțiune.

O altă sculptură care mi se pare că spune foarte mult este corabia cu balonul fragilă și tenace, pare să fie o mărturisire tăcută despre felul în care sufletul înaintează prin lume. Privind, parcă vezi nu un obiect, ci o stare,o barcă alcătuită din rupturi, ținută în echilibru de o pânză sfârșiată, care totuși pare să se lupte să prindă vântul. Iar balonul este mic, întunecat și stă la marginea ei ca o lacrimă pietrificată și devine o inimă ce bate în tăcere, dar nu renunță niciodată. În felul acesta am putea privi corabia ca o durere care își păstrează totuși direcția. Ar putea fi fragilitatea care are curaj să plutească, chiar dacă fiecare val o poate frânge. Și totuși merge înainte, pentru că sufletul, indiferent de cât de tare ar fi fost rănit, nu încetează să caute o formă de lumină.

DAIANA PALIC, 10 E

Întâlnirea de astăzi cu artistul Gabriel Blaga a fost una de o autenticitate rară, fiind extrem de interactivă și deschisă, asemenea unei discuții cu prieteni apropiați. Atmosfera relaxată ne-a permis să intrăm în universul său creativ și să descoperim nu doar detalii noi despre artă, ci și despre procesul din spatele realizării unor lucrări atât de unice precum cele semnate de Gabriel Blaga.

Prin aceste dialoguri sincere, am înțeles cât de vastă poate fi sursa de inspirație a unui artist. Un lucru puternic pe care l-am luat cu mine este ideea că inspirația poate veni din orice formă și din orice domeniu, nu doar din artă sau dintr-o anumită ramură artistică. Această libertate a percepției și a observației deschide orizonturi nebănuite pentru oricine își dorește să creeze. De altfel, una dintre cele mai marcante idei transmise de domnul Gabriel Blaga este aceea că regretul apare doar atunci când faci ceva ce nu îți este menit. Această perspectivă simplă, dar profundă, mi-a oferit un mod de gândire care, cu siguranță, va rămâne cu mine mult timp.

Întâlnirea aceasta m-a inspirat să privesc creația și poate chiar viața cu mai multă deschidere şi să caut inspirație în tot ceea ce mă înconjoară, chiar dacă pot părea lucruri banale sau chiar plictisitoare.

ALEXIE BĂRBIERU, 9 A

Mi s-a părut foarte interesantă întâlnirea de astăzi cu domnul sculptor pentru că am avut ocazia de-a interacționa cu un artist, un sculptor, a cărui ocupație este mai rar întâlnită în zile noastre. Am apreciat mult că domnul artist a fost foarte deschis față de noi, nu a stat pe scaun ci s-a ridicat pentru a fi mai aproape de elevi, dar și pentru că este plin de energie, entuziasm, neputând să stea pe scaun. Am reținut ce-a spus despre parcursul său profesional, că mai întâi a fost pasionat de motociclete, făcând facultatea de politehnică, apoi lucrând pe șantier, după care de la birou. Într-un final, a început să sculpteze, ocupație pe care o are până în prezent și care-i aduce cu adevărat împlinire sufletească.

Ne-a spus că fiecare are propriul drum, și de aceea nu trebuie să-i imităm pe alți  oameni, pentru că suntem unici ca alcătuire, ca drum pregătit de Dumnezeu pentru noi. Trebuie să credem cu adevărat în pasiunile noastre, să nu ne lăsăm descurajați de eventuale eșecuri sau de oamenii apropiați care ne sfătuiesc să urmăm o meserie “normală”. Vom ști că suntem pe drumul cel bun atunci când nu ne vom mai uita la ceas, când vom pierde efectiv noțiunea timpului și a realității, la locul în care ne desfășurăm activitatea. 

O creație de care îmi amintesc este Deznădejde, o barcă a cărei pânze este ruptă, ale cărei vâsle sunt frânte, plutind într-o mare de cioburi. Totuși, de barcă este legat un balon, care stă în sus, simbolizând speranța. Acesta, este făcut dintr-un metal diferit față de rest, cupru. El nu se sparge, deși are multe cioburi sub, adică este fragil. În viziunea artistului, balonul reprezintă speranța noastră, pe care trebuie să o păstrăm mereu în suflet, oricât de greu ne-ar fi. Dacă suntem cuprinși de deznădejde și  conștientizăm acest sentiment, putem trece peste, important este să avem speranță, să nu lăsăm niciodată balonul să se spargă, oricât de multe ar fi cioburile care ne înconjoară. 

ANTONIA BESMECIUC, 9 A

La întâlnirea cu artistul Gabriel Blaga, am trăit o experiență deosebită, în care am descoperit cum niște materiale aparent solide, reci, indestructibile – precum fierul – pot deveni prin mâna unui artist creații extraordinare, capabile să transmită emoție, simboluri și povești. Simplitatea formelor și modelarea unor posturi impresionante fac ca lucrările lui să depășească orice așteptare.

Artistul ne-a vorbit despre parcursul său și despre cum a ajuns să practice această meserie. În copilărie a locuit o perioadă cu bunicul său, un simplu țăran fierar, care i-a aprins scânteia pasiunii pentru prelucrarea metalului. Deși, de-a lungul anilor, a abandonat această direcție – lucrând cu mobilă sau realizând decoruri – în anul 2020 și-a redescoperit chemarea. De atunci, a reușit să creeze sculpturi impresionante, care uimesc prin complexitatea lor, în ciuda faptului că sunt aparent minimaliste.

Una dintre lucrările sale reprezentative este „Metamorfoza”, o libelulă realizată din metal. Deși este o piesă statică, ea ilustrează simbolic înălțarea și transformarea. Părțile metalice par să se topească, sugerând devenirea artistului, parcursul său și schimbarea în timp. Corpul insectei, realizat din cuie, formează o siluetă foarte alungită, aproape umană, care pare să se topească, dar de fapt capătă o prezență dinamică și diafană, în contrast cu duritatea fierului.

Artistul ne-a prezentat și creații-concept, o serie de figurine umane foarte alungite. Una dintre ele reprezintă o persoană prinsă într-un fel de ceas, mergând odată cu timpul. Alte sculpturi vorbesc despre cădere, uitare sau reînceput.

Am descoperit și calul realizat doar din copite, atent compusa. Ne-a arătat apoi piese decorative minuțioase – precum o locomotivă sau o mașină de epocă – lucrate cu o atenție remarcabilă pentru detalii.

Una dintre cele mai emoționante creații a fost însă corabia numită „Deznădejde”. Este o corabie făcută din cuie, de care atârnă o bucată de piele sintetică arsă, cu trei găuri, și un fel de balon ridicat deasupra bazei. Artistul ne-a mărturisit că a realizat această piesă într-un moment extrem de greu din viața sa, într-o perioadă de singurătate, oboseală și extenuare, în care nu se mai regăsea. Balonul reprezintă ultima rămășiță de speranță, iar el spune că, în momentele de deznădejde, dacă ne agățăm măcar de o idee că putem ieși la lumină, acolo începe vindecarea.

În discuție a abordat și tema perfecțiunii. Artistul a afirmat că nu a atins niciodată perfecțiunea și că, dacă ar fi atins-o, probabil s-ar fi oprit din creație. Pentru el, perfecțiunea nu există în această lume; dorința de a o atinge este cea care îl motivează pe artist să continue să creeze.

DRAGOȘ APOPEI, 10 B

Fierul forjat este un material dur căruia i se poate schimba forma atunci când este încălzit la temperaturi foarte mari. Doar în momentul acela, numai meșterul poate să îl modeleze și să îi ofere o nouă înfățișare. Gabriel Blaga duce acest meșteșug mai departe, dând naștere unor opere de artă complexe și pline de sens, folosind obiecte simple precum cuie și piulițe.

Imaginea fierului care intră în cuptor pentru a-și schimba forma și pentru a se transforma în ceva frumos îmi amintește de “Divina Comedie” de Dante Alighieri, în care Dante este nevoit să treacă prin infern pentru a cunoaște paradisul. La fel și fierul trece prin foc pentru a putea lua forma finală, pentru a ajunge să devină o operă de artă.

O sculptură care m-a fascinat a fost “Deznădejde”, în care era reprezentată o barcă alcătuită din cuie, a cărei velă este sfâșiată și care era înconjurată de mai multe cioburi de sticlă. Faptul că singura parte a sculpturii care nu era alcătuită din fier era pânza m-a determinat să o asociez cu motivația omului de a-și continua drumul, ea fiind foarte fragilă. Barca am asociat-o cu stratul protector pe care omul și-l creează pentru a-și păstra adevărata ființă ascunsă, cu scopul de a se încadra în normele sociale.

În cadrul întâlnirii de pe data de 12.03.2025, sculptorul nu ne-a vorbit numai despre interpretarea operelor sale de artă, ci ne-a și încurajat să îi oferim părerile noastre. În urma acestui fapt, am observat că publicul a găsit înțelesuri noi pentru sculpturile expuse, pe care meșterul nu le avusese în minte în procesul de creație. Astfel, am fost surprins să observ că, odată ce arta pleacă din mâinile creatorului, aceasta devine proprietatea spectatorului, care îi oferă înțelesuri proprii, cu care rezonează cel mai tare. Această idee a fost susținută și de domnul Gabriel Blaga pe tot parcursul discuției.

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga mi-a oferit oportunitatea să admir noi tipuri de artă și să înțeleg mai bine procesul care stă la baza creării frumuseții exprimate în orice fel de formă.

BIANCA DIACONU, 10 B

Deși fierul este un material greu, rigid, care este dificil de modelat, sculptorul Gabriel Blaga reușește cu ajutorul acestuia să redea fel de fel de emoții și să transmită cu adevărat sensibilitatea umană în ciuda aparențelor impunătoare.

Dintre operele sale, cel mai mult m-a impresionat Deznădejde, care reprezintă o bărcuță ce plutește printre cioburi, cu vela ruptă și cu un balon ce pare să fie singurul lucru care să o oprească din a se scufunda. Consider că simbolizează greutățile prin care oamenii trec de-a lungul vieții, încercând să continue să își vadă de drum și să se mențină la suprafață, iar balonul reprezintă o ultimă speranță, soluția salvatoare, lucrul care ne face să vrem să continuăm să vâslim mai departe.

O altă sculptură preferată este Epuizare, ce înfățișează un om căzut, care pare să se târască și care nu își propune să se ridice. Această creație mă duce cu gândul la faptul că omulețul respectiv nu a reușit să facă față unui moment dificil, pe care nu a știut sau nu a putut să îl evite și, totodată, poziția mâinilor lui îmi amintește de o îmbrățișare, ceea ce mă duce cu gândul fie la o iubire eșuată, fie la faptul că încearcă să se obișnuiască cu ideea că nu se mai poate face nimic și că trebuie să continue să trăiască în durere și tristețe.

Mă bucur că am avut ocazia de a participa la acest eveniment și a afla mai multe despre această formă de artă care, pe cât de dificilă din punctul meu de vedere, pe atât de inedită și de fascinantă.

ILINCA DUMITRU, 9 A

De curând am avut oportunitatea să mă întâlnesc cu un adevărat artist, un sculptor care ne-a  vorbit cu multă căldura și pasiune despre lucrările sale și despre drumul urmat speranță, o cale, nu doar a emoțiilor, ci și a sacrificiilor. Deși lucrează cu fier, un material rece și dur, felul în care vorbește despre arta lui ne-a demonstrat că pentru el, sculptura este ceva viu, plin de sensibilitate.

Fierul îi oferea libertatea de a crea forme puternice, dar și delicate în același timp. Așa cum acesta ne-a împărtășit, cuvintele, de multe ori, nu pot exprima pe deplin dorințele sufletului. Spunea că metalul, deși pare rigid, poate fi modelat astfel încât să exprime bucurie, tristețe sau frică, la fel ca orice altă formă de artă. Prin lucruri simple și mici detalii impresionante mi-a marcat atenția încă din primele minute. Imaginea cu trandafirul ce părea că avea centrul de un roșu intens mi-a oferit o nouă perspectiva asupra artistului, acesta simbolizând poate chiar sufletul său, cel ce simte nevoia să ofere, dar nu reușește întotdeauna, fiindcă timpul, poate resursele, nu îi permit. 

O altă lucrare care m-a făcut să mă gândesc diferit la artist este ”Deznădejde”, acea bărcuță fragilă, care ușor-ușor parcă se destramă, într-o lume lipsită de speranță și empatie. Acele tăieturi în pânza sensibilă, care așa cum ne-a mărturisit sculptorul, a fost arsă, mă gândesc că ar putea semnifica rănile provocate de timp, anumite pierderi sau momente în care cu toții ne simțim pierduți, dar chemarea ne păstrează în echilibru, ca pe apă.

El consideră toate provocările întâmpinate în atelier parte din frumusețea pasiunii. Pentru el, sculptura este o luptă între voință și material, între emoție și destin, iar rezultatul final este dovada că pasiunea poate modela chiar și cel mai dur metal.

Așadar, întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga mi-a arătat că arta nu înseamnă doar voință și talent, ci și curaj, răbdare și empatie, acea empatie care îl ajută să redea tuturor celor din jur frumusețea creată și să o simtă, dincolo de granițele vizibile, obișnuite.

DARIA BORTICĂ, 10 E

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga a deschis, pentru mine, o fereastră spre o artă născută direct din foc, metal și memorie. Provenind dintr-o familie de fierari, el poartă în gesturile sale aceeași rigoare, forță și sensibilitate cu care generații întregi au modelat fierul incandescent. Astfel, lucrările lui devin o continuare firească a unei tradiții, dar transformată în expresie artistică. Focul și metalul sunt pentru el nu doar materiale, ci limbaje vii.

Una dintre cele mai impresionante piese, pentru mine, a fost cea cu trandafirul metalic. Artistul ne-a explicat cum obține nuanțele vibrante: prin reîncălzirea controlată, metalul atinge o stare incandescentă, cunoscută sub numele de ,,roșu de cireașă" sau ,,roșu de forjă", fenomen ce duce la oxidarea superficială, creând temporar acele culori vii. Acest proces nu distruge, ci salvează și înfrumusețează. Focul, adesea văzut ca un element distructiv, devine un agent purificator și generator de viață, conferind trandafirului nuanțe de roșu și portocaliu în locul cenușii.

O altă lucrare ce mi-a atras atenția a fost sculptura cu omul fluture ce pare să reprezinte stadiul final al unei transformări interioare. Așezată pe un piedestal, silueta zveltă, cu aripi din dantelă de metal, sugerează o desprindere iminentă de tărâmul fizic. Această lucrare simbolizează atingerea unui nou nivel de conștiință sau de libertate, o evoluție completă dintr-un proces anevoios, o promisiune a zborului după încleștarea forjării.

În contrast, statueta siluetă în flăcări (omulețul ce arde) evocă necesitatea de a traversa focul transformării. Această ardere simbolică reprezintă ștergerea vechii identități – topirea trecutului, a limitărilor – pentru a face loc noului sine. Este o etapă intermediară, dureroasă, dar esențială, ca o pregătire forjată pentru a ajunge, în cele din urmă, la stadiul următor.

În concluzie, sculpturile lui Gabriel Blaga și discuția cu el ne-au arătat câtă viață poate exista în metalul modelat cu sens. Fiecare piesă este o dovadă că moștenirea unui meșteșug poate fi transformată în artă contemporană, capabilă să atingă sufletul sau chiar să reprezinte o parte identitară din noi, ca și cum arta este cea care ne modelează și ne contopim în aceasta.

ANA IFRIM, 10 B

Drumul spre lumină în cariera și viața lui Gabriel Blaga a început încă de când era mic. Crescut de bunici, a fost mereu înconjurat de creațiile și priceperea bunicului fierar, ocupație ale cărei scântei s-au împrăștiat în întreaga casă a copilăriei. Ele au aprins un foc al pasiunii în inima lui Gabriel, care continuă să ardă și să ofere lumină publicului prin creațiile sale. Când s-a maturizat și a fost nevoit să își găsească un loc de muncă, a tot cerut păreri și a analizat viețile celorlalți. Era sfătuit de toată lumea să își aleagă o carieră care să îi ofere stabilitate, dar munca corporatistă nu îi aducea niciun pic de fericire, ci doar îi sorbea toată seva creativității. Această experiență l-a determinat să ne îndemne să gândim întotdeauna singuri, să nu ne lăsăm opiniile ascunse în tăcere, sâ ne exprimăm, să nu ne luăm niciodată după mulțime, deoarece fiecare individ are propriul destin, propriile calități și pasiuni si modul personal de a gândi.

Adevărata lui viață, trăirea fiecărei zile din plin a început în noiembrie 2020, când a fost la un festival și a cumpărat multe piulițe, fâșii și bare de fier din care a făcut singur o chitară. Până atunci nu a îndrăznit să creeze. Prezența la acel festival i-a deschis ochii către menirea lui. A realizat cu timpul că forjatul este chemarea sa, neavând limite în ceea ce putea crea, făcând totul cu plăcere și cu bucuria de a ști că își câștigă existența din ceva ce îi oferă posibilitatea să își exprime ideile și sentimentele, din ceva ce pare o joacă de copil cu niște piese Lego.

Gabriel Blaga ne-a mărturisit că este un spirit liber, un om mereu în căutare de ceva nou, căruia nu îi place să stagneze și să fie limitat în nimic din ceea ce face. Întrebat cum arată o zi din viața lui, el a răspuns că nicio zi nu arată la fel, și că asta este însăși frumusețea incertitudinii: fiecare zi este o experiență unică, iar propria noastră limitare și barierele pe care ni le impunem sunt singurele care ne pot ascunde căile către viețile la care visăm.

AMALIA ALBIANU, 10 B

Întâlnirea cu sculptorul Gabriel Blaga, în sala de festivități a Colegiului Național Iași, a fost o ocazie să descoper un nou tip de artă: sculptura în fier. Am avut impresia că port un dialog adevărat cu artistul și am aflat mai multe despre felul în care gândește, primind totodată și câteva sfaturi valoroase. Ne-a îndemnat să nu renunțăm la ceea ce ne pasionează, indiferent de opiniile celorlalți. Este mai bine să luptăm pentru a face ceea ce ne aduce bucurie, ceva care nu ne face să ne uităm la ceas, decât să facem ceea ce consideră alții că este bine pentru noi și să trăim nemulțumiți.

Gabriel Blaga ne-a povestit despre modul în care fiecare sculptură pe care o creează îl reprezintă într-un fel și cum aceasta dezvăluie o parte din sufletul lui, chiar dacă uneori, la final, se întâmplă să fie nemulțumit de final și să o arunce. A menționat și faptul că a fost aproape de fier încă din copilărie și, treptat, a învățat să îl cunoască. Acum simte că știe exact cum reacționează materialul și nu este dezamăgit de el, ci doar, uneori, de operă. A vorbit și despre sursa inspirației, spunând că aceasta poate veni de oriunde. De exemplu, pentru colecția Anatomia unei conștiințe, prezentată anul acesta la Noaptea Albă a Galeriilor, care cuprinde figurine ce reprezintă diferite stări și sentimente, s-a inspirat din propriile experiențe, ale oamenilor dragi sau de o persoană văzută întâmplător pe stradă, surprinsă într-o anumită poziție.

M-a impresionat deschiderea cu care ne-a vorbit despre creația artistică, despre vulnerabilitate și despre momentele în care o lucrare nu îl mulțumește, dar cu toate acestea rămâne atașat de procesul de lucru, nu doar de rezultat. Cred că acesta a fost cel mai important mesaj: să nu ne temem să fim sinceri în ceea ce facem și să avem curajul de a continua, chiar și atunci când lucrurile nu ies perfect.

MIRUNA URSANU, 10 E

Arta este un amalgam de sentimente transpuse în lucrări, trăiri contopite într-o sigură formă, unică.

Sculptorul, Gabriel Blaga, alege să-și exprime emoțiile negative și/sau pozitive, printr-un material rigid, dispunând de o răbdare și dexteritate incomparabile. Acesta a fost inițiat în arta fierului din copilărie și, deși s-a abătut subtil de la drum, încercând să se încadreze în tiparul contemporan, mergând pe inginerie, și-a regăsit, într-un final, chemarea spre tâmplărie, deschizându-și un atelier. Cu toate că, această formă de artă îți restrânge opțiunile de manifestare, fiind complexă și ireversibilă, Gabriel Blaga reușește să-și creeze o serie de lucrări de o finețe și emoție inefabilă: "Anatomia unei conștiințe", "Metamorfoza", "Deznădejde" și multe altele.

Gabriel Blaga susține că arta este un convertitor de emoție negativă. Așadar, fiecare lucrare conține, de fapt, o frântură din artist. Sculpturile reprezintă o sursă de purificare, o rugăciune palpabilă menită să-ți convertească sentimentele negative în pozitive. Aceste realizări sunt întemeiate pe baza unor povești personale, indiferent dacă sculpturile sunt comenzi sau un proiect, prin care artistul se contopește cu lumea și își scrie viața prin ceea ce-l reprezintă. "Ești artist când te inspiri", mărturisește sculptorul. Reiterarea lucrărilor, majoritatea fiind oameni, exacerbează puterea artei de a fi unică indiferent de cantitatea de replici. Fiecare sculptură conține o nouă poveste, subtil alterată, menită să înglobeze în numeroase forme similare o esență aparte. Gabriel Blaga își animă proiectele prin ființa proprie, introducând detalii minuțioase în lucrări: personajele din "Anatomia unei cunoștințe" își au inspirație în oameni de pe stradă, pe care, involuntar, i-a văzut în poziția respectivă. În "Metamorfoza" este reconstituită transcederea artistului dintr-o perioadă de deznădejde într-o înălțare, într-o vindecare. Aspectul "alungit" reliefează capacitatea de a te modela sub gravitația suferinței. Aripile, asemănătoare unor arme, schimbă identitatea omului, ajutându-l să lupte pentru fericire.

Ce a reușit Gabriel Blaga să confecționeze nu constă într-un simplu fier modelat, ci într-o "îmblânzire" a unui element natural prin foc. Sculptorul renaște fierul într-o formă fluidă, menită să-i încapsuleze propria ființă.

ALEXANDRA ASAVINEI, 9 A

Am avut minunata ocazie de a mă întâlni alături de colegii mei cu Gabriel Blaga, un sculptor care mânuiește fierul asemenea lui Hefaistos creând sculpturi surprinzătoare și pline de semnificații, unele chiar despre condiția umană.

Domnul Blaga a dezvoltat această pasiune, a mânuiri fierului de la bunicul său care a fost fierar. El l-a ajutat la începutul carierii lui când a lucrat cu piese de motociclete explicându-i că pentru a ști cum să îl lucreze trebuie să lucreze efectiv cu metalul deoarece el îi da toate răspunsurile de care are nevoie când e mânuit. Este încă pasionat de aceste autoturisme, unul dintre visurile sale fiind de a-și construi propria motocicletă pe care să o poată folosi, dar de asemenea droinduși să facă lucrări care să aibă o semnificație a intrat pe tărâmul artei. Câteva din lucrările sale sunt la Baia turcească și în fața Cinemaului Victoria (acolo este expusă o statuie în formă de cameră de filmat).

Ne-a povestit și experiența sa de la un festival de muzică rock, unde a fost invitat să facă ceva din fier. Într-un timp foarte scurt, aproximativ o ora, a reușit să facă o chitară, chiar dacă nu mai avea spațiul pe care îl avea în atelierul sau. Unele echipamente au trebuit să stea în mașînă din cauza vremii neprielnice, dar chiar și așa a reușit să facă ceva extraordinar și pe tema spațiului care îl înconjura.

Când a fost întrebat despre munca sa, el a recunoscut faptul că nu poate să lucreze decât dacă este presat de timp sau de bani, motivându-l să muncească mai repede. De asemenea a spus că îi place faptul că este propriul sau șef, putând să-și facă programul așa cum își dorește, dar și pentru că face cea ce îi place. Înainte a lucrat în industria corporate ceea ce nu i-a plăcut deloc la acea vreme așa că a decis să facă o schimbare radicală pentru viitorul lui mai ales din persectiva de artist.