Curajul și curiozitatea de a explora universul - "Visurile mele din liceu, susținute de un traseu dificil și obositor, au devenit tangibile"

Alexandru Mereuță, absolvent al Colegiului Național Iași, promoția 2025, în prezent este student în anul I la Universitatea din Groningen - Olanda, Facultatea de Știință și Inginerie, specializarea chimie.

Parcă abia au trecut câteva luni de când începusem să lucrez la chimie și mă simțeam asaltat de vastitatea domeniului. Eram clasa a IX-a și, din curiozitate, m-am înscris la olimpiada județeană, a fost totul o decizie spontană, un "De ce nu?" sosit la momentul potrivit.

Încercam să abordez cât mai multe direcții, să văd care ar putea fi pasiunile mele, mai ales că parcă toate disciplinele începuseră să se diferențieze și să fie mai ample, să prindă o oarecare personalitate. Nu aveam nicio așteptare, însă acea decizie neașteptată s-a dovedit a fi un moment pe care nu-l voi uita niciodată, căci atunci au luat naștere o pasiune și o curiozitate care mă împing și astăzi să aprofundez această știință unică. 

Impresia pe care o aveam din gimnaziu, a unei științe captivante, dar bazate pe memorare și câteva idei simple, va fi complet răsturnată în anii care urmau, voi descoperi că există multiple domenii ample, că orice subiect trivial are la bază o profunzime aparte, adesea ancorată în fizică. Am fost încântat de felul în care reușește chimia să prezinte "cum?" și "unde?" pe lângă "de ce?"-ul din fizică, dar simultan începusem să descopăr și alte interese, cel mai mare fiind pentru spațiu, pentru ideea explorării acestui univers vast și necunoscut, a acestei vechi frontiere și a unor noi uși deschise.  

Zile întregi de lucru în echipă cu persoane cel puțin la fel de pasionate și implicate ca mine, aplicarea conceptelor despre care citisem și  a ideilor proprii născute dintr-un amalgam de perspective, dezbaterile care mai curând aminteau de inginerie... SDC-urile au reprezentat cadrul ideal. Dovedindu-mi încă o dată că deciziile spontane pot ascunde un număr incredibil de posibilități, începusem chiar să consider ingineria aerospațială ca o opțiune de carieră... dar nu puteam să renunț la chimie, chiar dacă aș fi putut să o studiez ca pe o pasiune, nu simțeam a fi alegerea corectă.

Totuși, într-o zi am fost luat prin surprindere de o frază care rămâne cu mine și în ziua de astăzi, "spațiul este o scenă pentru toate industriile", moment în care am realizat că voi putea să mă îndrept spre această zonă captivantă și dacă studiez orice altă știință. Așa că am decis să aprofundez chimia și, de câteva luni încoace, și fizica, la Universitatea din Groningen. 

Retrospectiv, mă bucur nespus că am făcut această alegere, să cresc alături de alte persoane extraordinar de captivate de ceeea ce fac, să fiu provocat zilnic într-o manieră atât de plăcută și, pe cât de dificilă, pe atât de încurajatoare... Însă complet diferită față de liceu: ghidarea atentă s-a transformat în îndrumare liberă, stresul dinaintea fiecărui test a fost înlocuit de un ansamblu constant de examene, similare cu tezele pe care le-am prins în treacăt în gimnaziu, iar sistemul de notare mai sever te cucerește greu, dar irecuperabil.

Chiar dacă adesea stresant și chiar obositor, liceul are farmecul și puterea de a te ajuta să te descoperi ca om, într-un cadru sigur, în care, deși uneori pare sfârșitul lumii dacă o faci, este în regulă și chiar recomandabil să mai greșești, să eșuezi temporar în încercarea de a afla cine ești. Toate momentele alături de colegi, în care simți că unele probleme, o parte din stres, presiune și agitație sunt experiențe universale, dar și momentele distractive și de relaxare, te ajută să experimentezi un pic începutul vieții de adult.  În contrast, facultatea are potențialul să te maturizeze, ascunde o deschidere bruscă spre lumea adevărată. 

Visurile mele din liceu, dintr-o perspectivă ideală și îndepărtată, s-au metamorfozat, înconjurate într-un traseu dificil și obositor, dar tocmai astfel au devenit tangibile. Pentru că, dacă ar fi ceva ce încerc să îmi amintesc în tot ceea ce fac de când am început facultatea, ar fi că orice este posibil dacă încerci, este doar o chestiune de timp și motivație constantă, acerbă, poate chiar obsedantă. Viața este efemeră, iar viitorul tău este limitat doar de tine, așa că ia în considerare acel "De ce nu?”!