Concursul Internațional de Matematică - Vietnam, 14 - 19 august 2025

România a fost pe podium la competiția internațională de matematică, VIMC-Vietnam International   Mathematics   Competition, fiind reprezentată de 16 elevi de la Colegiul Național din Iași, însoțiți de profesorii Marius Farcaș și Elena Mihuț de la același colegiu și de către conf.univ.dr. Iulian Stoleriu de la Facultatea de Matematică, UAIC Iași.  IMC este o  competiţie de matematică,  care  reuneşte  anual aproximativ 1000 de elevi și profesori grupaţi  în echipe de câte patru elevi şi doi team-leaderi. Concursul este organizat pe grupe de vârstă astfel: elevi cu vârsta mai mică de 13 ani (Key Stage II) şi elevi cu vârsta mai mică de 16 ani (Key Stage III). 

Anul acesta competiția s-a desfăşurat la DANANG, Vietnam in perioada 14 August – 19 August unde au participat elevi din 31 de țări, grupați în 133 de echipe, 61 la KSII și 72 la KSIII, multe dintre acestea fiind recunoscute pentru rezultatele excepţionale la competiţiile internaţionale de matematică: China, Hong Kong, Singapore, Filipine, Thailanda, Taiwan, Indonezia, SUA.

Echipa României a fost reprezentată de cei 16 elevi din clasele V-VIII, care au participat atât la competiția individuală, cât și la cea pe echipe, la ambele obținându-se rezultate de excepție: 1 medalie de aur, 1 medalie de bronz, 4 mențiuni la individual și 3 medalii de bronz la proba pe echipe. Eleva Ilinca Ruxandra Radu din clasa a VIII a (coordonator profesor Gabriela Zanoschi) a obținut medalia de aur la Key Stage III, fiind singura competitoare de gen feminin care a obținut această performanță la categoria la care a participat. Eva Olariu din clasa a V a  (coordonator profesor Elena Mihuț), a obținut medalie de bronz la Key Stage II. Cele 4 mențiuni au fost obținute de: Maria Pavăl -Key Stage II, (coordonator profesor Elena Mihuț), Iustin Bișog Key Stage III (coordonator profesor Gabriela Zanoschi), Dan Radu Popescu Key Stage III, (coordonator profesor Gabriel Popa), Amadeo Edwin Chițac - Key Stage III, (coordonator profesor Gabriel Popa), iar pe echipe medaliile de bronz au fost obținute de ROU 2A- Olariu Eva, Pavăl Maria, Vieru Daria și Firtescu Dan George (Clasa a V-a), ROU 2B-Adumitroaei Răzvan Gabriel,  Sirghea Ștefan Cosmin,  Butnaru Alexandru Dumitru și Teslariu Alexandru (Clasa a V-a)și ROU 3B-Radu Ilica Rucsandra, Alexa Maria  Bisog Iustin și Irimia David (Clasa a VIII-a).

Elevii au fost pregătiți de domnul conf.univ.dr Iulian Stoleriu și de profesorii Colegiului Național – Elena Mihuț, Gabriela Zanoschi, Gabriel Popa, Tamara Culac și Marius Farcaș.

Experiența concursului din perspectiva participanților:

MARIA ALEXA, 9 A

Matematica ne-a oferit aripi să zburăm către ținutul Indochinei,  denumit astfel de colonizatorii francezi pentru a defini vecinătatea cu India, cea mai mare democrație a lumii și cu China, cel mai mare stat comunist. Vietnamul, această țară mică din estul Asiei de Sud-Est, copleșită de influența celor 2 state mari ce adună 3 miliarde de oameni, încearcă să-și afirme propria identitate, să uite trecutul așteptând cu răbdare și delicatețe cicatrizarea rănilor provocate de războaie. 

Zborul lin din Dubai  în Da Nang mi-a oferit destul timp să reflectez la istoria Vietnamului ce a  ajuns pe paginile tuturor ziarelor din secolul XX şi să gândesc la unul dintre cele mai teribile conflicte de după cel de al 2-lea război mondial. Războiul din Vietnam așa cum îl cunosc occidentalii dar pe care vietnamezii îl numesc Războiul American pentru a-l distinge de alte invazii ale țării de către francezi, chinezi, mongoli a aruncat în capul locuitorilor Indochinei milioane de tone de bombe cu napalm și agent orange contaminând solul cu substanțe toxice. 

Așteptam cu nerăbdare să-i cunosc pe locuitorii acestor ținuturi ai căror strămoși au luptat cu dârzenie timp de 10 ani și cu resurse inimaginabile de eroism au reușit să-i trimită pe americani în patrie cu 60.000 de compatrioți în minus și alte mii de soldați mutilați pentru tot restul vieții. 

Surpriza a fost să aflu că matematica „se intersecta” cu istoria și locul de desfășurare al concursului era orașul Da Nang, unde acum 60 de ani primul contingent de pușcași americani a debarcat pe plajele acestui oraș port aflat în mijlocul țării la granița dintre nordul comunist și sudul așa zis democratic. Pe plajele cu nisip auriu ale acestui oraș, în 1965 frumoasele vietnameze au întâmpinat soldații americani  punându-le ghirlande cu flori după gât, iar ei abia așteptau să distrugă rapid dușmanul. Dar dușmanul, acest eroic popor vietnamez a fost greu de oprit fiind plin de surprize și capcane diabolice în junglă, încât la 10 ani după debarcarea cu flori la gât din orașul Da Nang totul era înecat în sânge. 

Iată-ne și pe noi aterizați în Da Nang și întâmpinați de vietnamezi cu multă căldură și ospitalitate, cu apă și dulciuri și în loc de ghirlande la gât... ecusoane de participare la concurs. De la orașul Da Nang la Vinh, Vietnamul își evidențiază talia suplă a țării, între mare și granița cu Laos. Munții de aici se îngemănează cu marea, afundându se în apele promontoriilor de la Ngang și Hai Van. 

Da Nang un oraș al podurilor ne-a primit cu celebrul pod construit în formă de dragon care traversează râul Han oferind acces de la aeroport către alte puncte din oraș și plajele din zonă. Faimosul pod de 666 metri lungime a fost construit timp de 10 ani   și în fiecare seară din weekend face spectacol, capul balaurului scuipând foc, urmat de nori șuierători de vapori de apă. Ca o ironie acest pod neobișnuit a fost realizat de americani pentru a marca 38 de ani de la sfârșitul războiului din Vietnam.

Dragonul, unul dintre simbolurile dinastiei care a condus Vietnamul cu ani în urmă reprezintă puterea, prosperitatea, protecția și armonia. Am aflat povestea fondatoare a națiunii vietnameze în care regele dragon s-a căsătorit cu regina zânelor. Cei 100 de fii ai lor sunt considerați strămoșii poporului vietnamez. Dincolo de legendă Vietnamul rămâne o țară „a dragonilor și zânelor”, un loc în care se estompează diferențele dintre contrarii și totul se armonizează perfect. Orașul Da Nang ne-a oferit o lecție despre armonie, despre echilibrul dintre nou și vechi, dintre zgârie-nori și clădiri coloniale, pagode și magazine artizanale, tarabe nesfârșite cu fructe exotice și flori.

Seara, la bordul unui vas de croazieră pe râul Han ne-am bucurat de spectacolul luminilor de pe țărm admirând clădiri cu 25 de etaje cu proiecții luminoase ale steagului vietnamez și singurul pod rotativ peste râul Han. Iluminat în nuanțe neon strălucitoare ce se schimbau permanent, podul se transforma într-o pânză de lumină ce se reflecta în apele liniștite ale râului. Dincolo de strălucirea nocturnă a podului, de detaliile inginerești ale unui pod pivotant ce se închide traficului pe timpul nopții și se roteşte pe axa sa centrală pentru a permite trecerea ambarcațiunilor, am simțit mândria locuitorilor acestui oraș care au proiectat, construit și sponsorizat realizarea acestui pod. Construite de vietnamezi și americani, podurile nu sunt în concurență pentru faima turistică ci contribuie la un spectacol unic nocturn. 

Da Nang ne-a cucerit cu frumusețea plajei My Khe ce se întindea grațios de-a lungul coastei centrale a orașului. Nu a fost vorba doar despre plăcerile tropicale a 10 km de nisip alb foarte fin, valuri line și apă caldă îmbietoare, cocotieri ce se balansau relaxant, ci de faptul că plaja era conectată cu modernitatea orașului, cu hotelurile impunătoare de pe malul oceanului, cu restaurantele animate și priveliștile către peninsula Son Tra. 

Am descoperit și această bijuterie de peninsulă, un dar al naturii oferit metropolei Da Nang, un scut gigantic ce protejează orașul de furtuni și taifunuri care vin dinspre ocean. Peninsula Son Tra, vizibilă din orice punct al Da Nang-ului arăta ca o ciupercă al cărui vârf era muntele Son Tra denumit de soldații americani Muntele Maimuțelor pentru speciile de primate întâlnite aici. Peninsula era gazda simbolului oficial al orașului, o statuie uriașă a zeiței compasiunii, Doamna Buddha. Impresionanta Lady Buddha din marmură albă, imaculată, de înălțimea unui bloc de 30 de etaje, așezată pe o platformă în formă de lotus veghează  pacea și viața spirituală a orașului. În liniștea amurgului am descoperit aici pagoda Linh Ung, un loc de cult faimos, de locuit și studiat pentru călugării budiști, un mix arhitectural între stilul contemporan și stilul tradițional al templelor vietnameze. Din vârful peninsulei, conectându-ne la acest plămân verde conferit de vegetația luxuriantă de aici, am admirat priveliști panoramice uluitoare către orașul Da Nang. În călătoria noastră, Da Nang a reprezentat o trambulină pentru vizitarea altor locuri minunate din Vietnam. 

Ne-am oprit la Muntele de Marmură, un grup de cinci formațiuni carstice ce poartă numele elementelor fundamentale ale naturii: metal, lemn, apă, foc, pământ. Am explorat muntele Apei, cel mai mare dintre ele. Urcând treptele sculptate în piatră am descoperit temple budiste ascunse, pagode străvechi și peșteri naturale transformate în sanctuare. Pârjoliți de arșița soarelui aveam nevoie de un accesoriu obligatoriu... de un evantai. Acest simbol al eleganței, ce cândva era o marcă nobiliară se afla acum la îndemâna noastră, apărut de după ochii migdalați ai unei bătrâne vietnameze care mi l-a oferit fredonând un cântec popular. Îmi era imposibil să înțeleg versurile, dar ritmul părea să fie unul al unei vieți grele, dar pline de speranță. 

Hoi An, un orășel bijuterie al Vietnamului ne-a întâmpinat în amurg cu lumină, culoare  și multă istorie. Numele, în traducere loc de întâlnire liniștit, i se potrivea de minune, clădirile și podul japonez rămânând neschimbate de sute de ani în acest colț de visare și romantism. Lampioanele, niște globuri din țesături viu colorate, meșterite cu pricepere de vietnamezi le găseam agățate pretutindeni în copaci, pe la casele oamenilor, pe terase, pe bărcile ce plimbau turiștii pe râul Thu Bon. Seara orașul ne-a demonstrat că își merită cu vârf și îndesat titlul de capitală mondială a lampioanelor. Pe lângă omniprezentele lampioane de toate formele și culorile râul devenea plin de lămpi plutitoare. Aceste den hoa dang, cum le numesc vietnamezii, erau fabricate de localnici din hârtie colorată, sub forma unei flori în mijlocul căreia stătea înfiptă o lumânărică.  De pe bărcile de agrement turiștii emoționați le lansau pe apă pentru îndeplinirea dorințelor.

Hoi An și-a etalat moștenirea culturală, artele și meșteșugurile tradiționale. Într-un atelier de prelucrare a mătăsii, cu multă migală și răbdare femeile vietnameze ne-au arătat drumul de la firul delicat din coconul viermilor de mătase până la adevărate opere de artă din mătase brodată. Tradiționalul ao dai vietnamez, portul național, fluturat strălucitor pe străzile orașului fie de delicatele vietnameze, dar și de turiste pregătite pentru ședințe foto mi s-a părut unul dintre cele mai izbitoare simboluri ale frumuseții acestei țări. Ne-am prezentat și noi cu mândrie frumusețea portului nostru popular în cadrul momentului multicultural organizat atât de atent de gazdele noastre. Grija și măiestria profesorilor noștri, români adevărați,   au făcut să ducem cu noi în această țară a tradițiilor, un crâmpei din România noastră. Am dansat cu multă bucurie purtând ia românească, coronițe de flori roșii pe cap și tricolorul prins la brâu impresionând juriul prin energia, vitalitatea și coordonarea noastră. La finalul serii ne-am îmbrățișat cu copii din alte țări și ne-am oferit reciproc mici daruri ce ne vor aminti de această întâlnire minunată. 

Experiența vietnameză ne-a purtat și în Hue, fosta capitală imperială a Vietnamului, un oraș plin de povești. De-a lungul malurilor fertile ale râului Parfumurilor, regii dinastiei Nguyen au construit aici o fortăreață monumentală ce a găzduit inima politică a imperiului. Citadela Hue cunoscută azi sub numele de Orașul Interzis de Purpură, prin palatele, templele și zidurile fortificate mi-a oferit o perspectivă asupra priceperii arhitecturale și ingeniozității  strategice a împăraților Nguyen. Opulența și bogăția ceremonială a epocii ne-au fascinat vizitând mormintele împăraților. Aceste mausolee, adevărate capodopere ale arhitecturii funerare vietnameze nu sunt doar locuri de veci ci complexe elaborate de temple și pavilioane ce creează memoriale emoționante ale moștenirii dinastiei Nguyen. Cufundați în splendoarea unei epoci dispărute dincolo de granițele orașului interzis am admirat pagoda Thien Mu. Turnul său emblematic cu şapte niveluri, fiecare reprezentând încarnările lui Buddha se ridică asemenea unui far al liniștii și profunzimii spirituale.

Am făcut cunoştinţă şi cu Ba Na Hills, o capodoperă peisagistică a Vietnamului şi un simbol al mândriei naţionale. Cu o mişcare a baghetei magice vietnamezii au transformat ruinele uitate ale muntelui Ba Na într-un decor demn de un film hollywoodian. Am ajuns în acest loc cu una dintre cele mai lungi şi mai înalte telegondole din lume şi ne-am bucurat de spectaculosul pod de aur susţinut de douâ mâini uriaşe, considerate mâinile lui Dumnezeu ce ţin lumea.  Podul crea o pasarelă între ţinuturile ceţoase şi feerice ale muntelui.  Muncind titanic, vietnamezii au creat pe acest munte, locuit iniţial de soldaţii francezi, un mozaic al regiunilor Franţei: catedrale în stil gotic, fortificaţii medievale, grădini în stil Versailles, parc de distracţii similar Disneylandului. 

Servirea mesei ne oferea de fiecare dată o experiență culinară autentică dar și o fereastră prețioasă spre stilul de viață și ospitalitatea vietnameză. Degustând preparate tradiționale cum ar fi pho (supa de tăiţei) sau spring rolls, am făcut cunoștință cu punctele tari ale gastronomiei vietnameze: prospețimea ingredientelor, echilibrul perfect între gusturi și arome, tehnici de gătire sănătoase. Orezul servit fără excepție la fiecare masă, chiar și la micul dejun, era cultivat în zone mlăștinoase în nesfârșite lanuri din care se iveau celebrele pălării conice purtate de vietnamezi. Acest accesoriu iconic al Vietnamului, numit non la, era împletit cu ușurință din frunze de palmier sau din bambus și oferit turiștilor drept suvenir. O cană de ceai verde,  parfumat cu flori de iasomie sau lotus,  ne aştepta atât dimineața pentru a începe ziua relaxați cât şi la prânz pentru a ne răcori sau seara pentru a depăna amintirile zilei.

În toate orașele vizitate, în ciuda unui număr mare de oameni care trăiesc împreună  și a turiștilor ce mișună pe străzi, pacea se resimte în orice colț. Deși e zarvă, mii de scutere claxonând (doar ca semn de prietenie), deși se vorbește mult, în ciuda vuietului continuu, oamenii trăiesc în unitate, cu calm și echilibru și ne salută de  fiecare dată zâmbind: xin chao!

Am ajuns acasă cu medalii la gât, cu pălării non la pe cap și cu sufletul plin de recunoștință față de dragii noștri profesori care cu multă trudă, pricepere și dăruire ne-au făcut să zburăm spre ținutul cunoașterii și să strălucim.

DAN FÎRȚESCU - 6 C

Dincolo de experiență de neuitat a primului meu concurs internațional de matematică, Vietnam va rămâne pentru mine o țară absolut fascinantă, cu peisaje naturale spectaculoase, istorie complexă și o cultură vie.

  În Vietnam fiecare pas spune o poveste: despre oameni prietenoși și curioși, despre tradițiile păstrate de secole, despre natură impresionantă diferită de ce văzusem până acum. După o escală în Dubai și aproape 20 de ore de zbor cu avionul, am ajuns în Da Nang, unul dintre cele mai mari porturi din Vietnam, un oraș vibrant, modern, în care imediat remarci traficul intens de scutere și mașini. 

Am fost primiți cu multă căldură și cadouri de bun venit de voluntarii de la International Mathematics Competition Vietnam (VIMC 2025), copii amabili și entuziaști, care ne-au ajutat să ne cazăm, ne-au oferit informații în legătură cu șederea noastră, tricouri și rucsacuri inscripționate cu VIMC 2025. Îmi amintesc cu emoție de prima noapte petrecută în cămin alături de colegii mei, dar mai ales de musafirul nepoftit, o șopârlă micuță ce s-a strecurat în camera noastră pe geamul întredeschis și a creat o mare agitație.

Prima probă a fost cea de puzzle challenge, o probă grea, în urma căreia am ajuns în semifinale și am realizat că aveam niște competitori foarte bine pregătiți. A urmat festivitatea de deschidere, unde fiecare țară a prezentat un moment artistic. Am îmbrăcat cu bucurie și mândrie costumul popular românesc, care mi se părea a fi cel mai frumos dintre toate și împreună cu colegii mei am reușit să impresionăm publicul și juriul și să ne clasăm pe primul loc în urma acestui program artistic. 

În ziua următoare a avut loc mai întâi proba individuală, apoi cea pe echipe a concursului de matematică, unde au participat 533 de copii pasionați de matematică, din 30 de țări. Organizați câte unul în bancă și concentrați pe subiectele date, timpul s-a scurs foarte repede.  Îmi amintesc și acum emoția concursului, curiozitatea aflării subiectelor, dar și dorința arzătoare de a obține rezultate foarte bune.

După o zi în care s-a explicat baremul și s-au rezolvat subiectele, a urmat mult așteptata festivitate de premiere, în care aurul și bronzul au strălucit la gâtul echipei noastre pe podiumul competiției internaționale din Vietnam.  Am simțit o bucurie nemărginită la obținerea medaliei de bronz și mi-am dat seama că doar o muncă susținută îți poate aduce succesul.

Da Nang este un oraș foarte variat, cu atracții atât naturale cât și istorice. Se simte energia unui oraș mare, dar și relaxarea dată de plaja liniștită cu nisip fin și apă caldă, unde ne-am petrecut jumătate de zi. 

Simbolul orașului este Dragon Bridge, un dragon uriaș care scuipă foc într-un spectacol nocturn care ne-a impresionat pe toți. Un alt pod spectaculos este Golden Bridge, susținut de două mâini de piatră uriaș, pe care l-am surprins în mai multe fotgrafii învăluit de ceața dimineții de august. Am admirat de asemenea, faimoasa Lady Buddha, o statuie de 67 metri care protejează orașul, temple și pagode, locuri sacre încărcate de străvechia cultură vietnameză. 

Am mers apoi în Ba Na Hills, un parc de distracții cu grădini și telecabină, dar cel mai impresionant a fost orășelul Hoi An, de lângă Da Nang, acolo unde am avut experiența bărcuțelor rotative. Acestea sunt construite din bambus, în formă rotundă și sunt folosite pentru deplasarea pe canale înguste. Ghidul local învârte bărcuțele ca un carusel pe apă, astfel că noi, cei aflați în bănci, am trăit senzații inedite.

Hoi An are străzi luminate de sute de lampioane colorate. Este spectaculos! Clădirile sunt vechi, cu fațade galbene și obloane de lemn. Sunt mulți vânzători ambulanți, piețele sunt pline de gustări, fructe și deserturi. Localnicii vând lampioane plutitoare pe care turiștii le lasă pe apă ca simbol al norocului. 

Experiența din Vietnam rămâne, fără îndoială, cea mai intensă de până acum și poate cea mai frumoasă, dublată fiind de emoția unei competiții importante și a unor rezultate excepționale.

MIHAIL HOMOCIANU - 8 E

Participarea la Vietnam International Mathematics Competition (VIMC) a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea de elev. Am pornit la drum cu emoții mari, dar și cu entuziasm, știind că voi reprezenta școala mea, Colegiul Național Iași, alături de alți colegi pasionați de matematică. Când am ajuns la Danang, Vietnam, am fost impresionat de cât de multiculturală era atmosfera: participanți din peste 30 de țări, cu povești diferite, dar cu același țel — să facă matematică, să concureze și să învețe.

Când am ajuns la Danang, Vietnam, am fost copleșit de emoție. În aeroport, în drum, am întâlnit elevi din 31 de țări, fiecare purtând insigna țării sale și cu fețe curioase. Atunci am realizat cât de mare și divers e acest concurs: peste 1000 de participanți, 133 de echipe înscrise (61 la Key Stage II și 72 la Key Stage III).

Ziua concursului

Dimineața în care s-au desfășurat probele m-am trezit cu inima bătând mai tare decât de obicei. Sala de examen era organizată impecabil, cu rigurozitate, liniște și o disciplină pe care la noi rar o întâlnești la acest nivel. Am simțit că trebuie să fiu atent nu doar la calcule, ci și la gestionarea timpului, la claritatea explicațiilor și la calm.

Concursul a avut două părți: individual și pe echipe. Proba individuală mi s-a părut o adevărată provocare – problemele nu erau doar exerciții de rutină, ci necesitau gândire creativă și multă atenție. Uneori am simțit că mă blochez, dar m-am încurajat să reiau datele și să încerc altă abordare. La proba pe echipe am descoperit cât de importantă este colaborarea: fiecare dintre noi a venit cu idei diferite și, împreună, am reușit să găsim soluții.

După fiecare probă, ieșeam în curte, respiram adânc și-mi spuneam „e ok, am dat tot ce pot”. Întâlneam colegi de pe alte continente, schimbam impresii — ce strategie au folosit, ce problemă le-a dat bătăi de cap — și realizam că toți am trecut prin temeri similare.

Emoții și rezultate

Cel mai emoționant moment a fost festivitatea de premiere. Am fost atât de mândru să văd că delegația României a urcat pe podium, obținând o medalie de aur, mai multe medalii de bronz și mențiuni, dar și premii pe echipe. 

Seara culturală și legături între participanți

Nu tot concursul a fost despre probleme și examene. Un alt moment special a fost seara culturală, unde fiecare țară a prezentat câte ceva din tradițiile sale. Aceasta seară culturală a oferit prilejul de a ne prezenta, de a ne conecta, de a vedea cultura vietnameză, dar și de a expune ce tradiții avem noi — românii — printr-un program de dans și port popular. Noi, elevii din Iași, am purtat costume populare și am dansat, iar juriul ne-a oferit Locul I la Impresie artistică. A fost emoționant să simt că reprezentăm România nu doar prin matematică, ci și prin cultură și tradiție.

M-am întors acasă cu amintiri de neuitat: prietenii noi din alte țări, încredere mai mare în mine și dorința de a continua să mă pregătesc. Vietnamul mi-a arătat că matematica nu este doar despre cifre și formule, ci și despre prietenie, colaborare și curajul de a încerca mereu.

EVA OLARIU - 6 C

Când am aflat că voi fi unul dintre cei șaisprezece elevi care vor reprezenta Colegiul Național Iași la International Mathematics Competition în Vietnam, am simțit că plutesc de bucurie. Deși cunșteam faptul că va fi o competiție grea,unde mă voi confrunta cu alți concurenți din toate colțurile lumii,abia așteptam să ajung acolo. Nu știam prea multe despre această țară, dar simțeam că va fi ceva complet diferit de ce văzusem până atunci și eram convinsă că voi cunoaște lucruri noi și impresionante. 

Zilele au trecut foarte repede și emoția concursului se împletea cu neastâmpărata nerăbdare și cu entuziasmul întâlnirii unui loc inedit. 

Când clipa cea mare a sosit și am coborât din avion, am simțit imediat aerul cald și umed care părea că mă îmbrățișează din toate părțile. Aeroportul era plin de oameni grăbiți, iar afară am văzut pentru prima oară un trafic pe care nu mi l-aș fi putut imagina vreodată: sute și sute de scutere, treceau în toate direcțiile, claxonând și strecurându-se printre mașini. La început m-am speriat, dar apoi am observat că vietnamezii păreau să se descurce perfect în toată această agitație, de parcă ar fi fost un joc pe care îl cunoșteau din copilărie. 

Ce am trăit în următoarele zile a fost ca un vis și dacă nu aș avea câteva sute de fotografii mărturie, poate că aș îndrăzni să gândesc că nici nu s-a întâmplat: îmi amintesc sala de concurs, cu băncile albe pitice, așezate ca niște soldați și aproape că simt mirosul foilor de hârtie proaspăt tipărite la primirea subiectele de concurs,în timp ce inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Aud apoi râcâitul creioanelor pe hârtie ,atunci când,cu toții,ne străduiam să oferim rezolvările cele mai istețe și îmi revin treptat în memorie imagini din timpul momentului artistic când,îmbrăcați în costume populare înflorate, am arătat cu mândrie lumii întregi dansurile și tradițiile noastre. În final, revăd momentul glorios când, la festivitatea de premiere, mi-am văzut numele scris pe un ecran imens. Bucuria acelei zile nu poate fi descrisă în cuvinte. Faptul că am urcat pe scenă în aplauzele tuturor, purtând în mâini drapelul României, a trezit în mine un sentient de mândrie pe care nu l-am mai trăit niciodată. Steagul pe care îl țineam tremurând în mână, nu era doar o bucată de pânză colorată ci devenise parcă o bucată din mine, o legătură cu toți oamenii de acasă care m-au îndrumat și susținut. 

În clipa aceea, m-am simțit cel mai fericit copil din lume, nu doar pentru premiile câștigate, ci pentru că am știut să duc cu mine numele țării mele și am reușit să arăt tuturor cine sunt și de unde vin. 

După concurs, aventura noastră în Vietnam a mai durat câteva zile. De data aceasta am avut ocazia ca, în timpul unei excursii, să descoperim atât cele mai frumoase locuri cât și obiceiurile și tradițiile acestei țări. Natura din Vietnam este ca o poveste vie, plină de culori și armonie. În locuri ca Da Nang, Ba Na Hills sau Coconut Village,am descoperit peisaje care mi-au tăiat răsuflarea și mi-au rămas pentru totdeauna în suflet. 

Vietnamezii sunt oameni simpli, dar de o amabilitate care impresionează pe oricine. Ne-au primit mereu cu zâmbetul pe buze, ne-au oferit din puținul lor și ne-au făcut să ne simțim speciali. Am constatat că frumusețea lor stă în sufletul lor simplu și curat pentru că știu să dăruiască și să primească deopotrivă cu aceeași bucurie. 

Pentru mine, Vietnamul nu va fi niciodată doar o țară pe hartă, ci un loc al amintirilor prețioase, unde am înțeles că adevărata bogăție stă în natură, în tradiții și în sufletele oamenilor. Timp de două săptămâni, împreună cu ceilalți colegi și alături de profesorii însoțitori am fost o adevărată FAMILIE. Am trecut împreună prin emoțiile concursului, bucuria succesului și aventura necunoscutului, formând o echipă de care îmi voi aminti mereu cu drag.

MARIA PAVĂL - 6 C

Vietnamul este o țară foarte frumoasă, pe care am avut norocul s-o vizitez, cu multe locuri uimitoare și la fel de multe tradiții și obiceiuri unice în lume. Ca să pot vorbi pe îndelete despre toată experiența, mi-ar trebui câteva ore bune...O călătorie inițiatică în adevăratul sens al cuvântului. O călătorie frumoasă și interesantă alături de 15 colegi, trei profesori de matematică și alți doi însoțitori. 

          Mai întâi, zborul. Prea lung, din România în Dubai și de acolo în Vietnam, în total cam 15 ore, dar toată așteptarea a meritat. Escala din Dubai, cu aeroportul construit ca o operă de artă și priveliștea uimitoare de la etajul 30 al hotelului, ne-a impresionat pe toți. Păcat că somnul a durat doar trei ore. 

          Ne-am îmbarcat spre Vietnam unde am ajuns după alte zece ore lungi, în care ne-am chinuit să ținem ochii deschiși și să recapitulăm materia învățată. Când am ajuns la prima noastră cazare, un cămin universitar, am fost întâmpinați foarte călduros, la propriu și la figurat, de localnici care ne-au strigat: ”Welcome to Vietnam!”  Am fost conduși în cameră, fetele într-o clădire separată de cea a băieților dar nici nu am apucat să ne tragem sufletul, că am fost chemați la masă.  Eram grăbiți pentru că urma să participăm la festivitatea de deschidere a VIMC. Nu pot spune că mâncarea era rea, era doar diferită față de a noastră, dar pot spune că am mâncat numai orez cât am stat la cămin.

         S-a dovedit că noi, fetele, aveam condiții mai bune de cazare decât băieții, pentru că noi aveam în cameră un pisoi prietenos, pe când ei aveau drept companioni niște șopârle venerabile. Oricum, după prima noapte cu astfel de experiențe, am fost mutați la hotel. Condiții foarte bune, însă odihnă puțină din cauza programului concursului. Diferența de fus orar era de patru ore, așadar, ne sculam zilnic la patru dimineața conform orei din România și trebuia să ne pregătim rapid pentru competiție.

Festivitatea de deschidere a fost uimitoare. 24 de țari participante cu grupuri de câte 10-20 de persoane, aglomerație mare...Atâtea culori și culturi diferite, pur și simplu impresionant. Noroc că grupul nostru era destul de numeros, altfel ne-am fi putut pierde in marea aceea de oameni. După festivitate am fost într-o excursie la mall unde am mâncat în sfârșit mâncare adevărată, adică niște cartofi prăjiți. Ajunși în campus, ne-am pregătit sufletește pentru competiția care urma să înceapă a doua zi, concursul ”Rush Hour”. Apoi ne-am odihnit cu peripeții. 

          A doua zi, la concurs, am avut cu toții o prestație bună și am ajuns până în semifinală. Ura! Următoarea zi a fost ziua probei de matematică, ziua decisivă pentru care ne pregătiserăm împreună cu profesorii noștri trei luni de zile. Au fost probleme cu grad de dificultate foarte mare și îmi amintesc cum, în timpul probei, grupul de indieni, vecini cu noi, cântau din cauza stresului...A trecut proba la individual, apoi a urmat cea pe echipe, apoi a urmat punctul culminant al zilei, seara de prezentare a programului artistic specific fiecărei țări în parte. Aici am fost campioni absoluți, aplaudați de toată asistența. Ne-am simțit extraordinar și încă nu luasem premiile... 

          Și apoi am intrat în vacanța propriu-zisă.

 Perioada asta în care am dormit câte 4-5 ore pe noapte, plus schimbarea de fus orar și faptul că eram plecați de lângă părinți de câteva zile, ne-a testat toate limitele noastre fizice și psihice. Vacanța noastră a fost tare interesantă, deși cam fugărită pentru că erau prea multe obiective de bifat.

Multe, multe locuri interesante pe care le-am vizitat mi-au plăcut, dar ce m-a impresionat cel mai mult au fost statuile lui Buda de la temple si podurile cu arhitecturi impresionante, apoi parcurile de distracții și spectacolele cu atracții grozave. Experiențele culinare nu au fost tocmai pe placul nostru, însă am fost plăcut impresionați de decorurile interesante ale felurilor de mâncare tradiționale vietnameze. M-a mai impresionat vizita la o fabrică de mătase unde am văzut cum erau fabricate eșarfele pe care le-am cumpărat si, nu în ultimul rând, o croazieră care ne-a încântat pe toți. Și plaja la Oceanul Pacific și culoarea apei...frumoase experiențe. Și totul datorat pasiunii noastre pentru matematică încurajată de niște profesioniști doamna Elena Mihuț, doamna Tamara Culac, domnul Iulian Stoleriu și domnul Marius Farcaș.

       A fost tare frumos! La fel e și matematica, și viața ieșită din rutină.

ILINCA RADU - 9 A

Vara aceasta am participat la International Mathematics Competition, un concurs desfășurat în Vietnam în perioada 14-18 august. Dar nu a fost doar despre matematică. A fost  despre o cultură diferită și despre experiențe noi, pentru că după competiție am vizitat trei localități reprezentative: Da Nang, locul în care s-a ținut și concursul, Hue, care găzduiește un vechi oraș imperial și Hoi An, un orășel în care cultura locală creează o atmosferă unică.

Concursul s-a desfășurat în mod similar ediției de anul trecut, din India: au fost două probe, una individuală și una pe echipe, pentru două categorii de vârstă: până în 12 ani și până în 15 ani. Eu am participat la cea de-a doua. A fost o experiență diferită de alte competiții de matematică la care am mai participat din perspectiva tipului de subiecte. Problemele testează atât cunoștințele, cât și creativitatea și ingeniozitatea, dar și viteza de rezolvare, pentru că proba individuală a durat doar două ore, în care am avut de rezolvat 15 probleme, iar cea pe echipe – 70 de minute pentru 10 probleme. Aceasta din urmă testează capacitatea de colaborare a membrilor echipei și întărește prieteniile. Din acest motiv, am avut nevoie de mult antrenament, care a fost susținut de domnii și doamnele profesor de matematică din școala noastră, cărora le mulțumim!

Cu siguranță, cel mai intens sentiment din toată această călătorie l-am trăit la premiere, când am urcat pe scenă pentru a primi medalia de aur. Nimic nu se compară cu emoția traversării scenei, cu steagul în mână, apoi a întoarcerii către sala plină, către colegi și profesori, către camere, a primirii medaliei, a aplauzelor, în timp ce țineam drapelul întins. Cred că este una dintre puținele forme de validare care depășește propria persoană: un simbol trecut din generație în generație, luam parte și eu la construirea unei imagini. Eram mai mult decât membra unei echipe, reprezentam o comunitate a cărei continuitate mă făcea, în același timp, mândră de ea și de mine. 

După concurs, am plecat spre Hue, orașul imperial unde am vizitat locuința regilor. Pe drum, ghidul ne-a povestit despre pagode, templele budiste unde am putut descoperi latura spirituală a culturii vietnameze. De-a lungul călătoriei am fost la mai multe astfel de obiective și am observat unicitatea fiecăreia. Prima pagodă, cea de la Marble Mountains, avea o peșteră, în care locuise odată un călugăr și care era ea însăși un templu. Un element important al acestor lăcașe de cult  îl reprezintă statuile lui Buddha: el este mereu vesel și îndeamnă oamenii să se bucure de viață, de simplitatea ei, să găsească răspunsuri, într-un final idealul fiind fericirea.

În aceeași zi am vizitat mormântul unui rege vietnamez, impresionant prin măreția sa, dar și prin detaliile spirituale. Cele trei trepte din templu, deasupra cărora se află regele, reflectă poziția acestuia, mai presus de toate lumile. Numărul nouă, care apare în mod repetat în simbolistica vietnameză, arta lor, bogată în elemente fantastice precum dragonii, le conturează și mai mult unicitatea culturală. Aceste detalii le-am putut observa și în Hue, unde ansamblul de clădiri, fostă locuință a regilor, încă este respectat de localnici și impresionează turiștii prin frumusețea sa. Următoarea destinație a fost Da Nang, unde am fost la mare, deoarece eram curioși să o vedem. Am fost uimiți cât de caldă era apa. A fost o experiență plăcută, completată de o croazieră de seară, în care am admirat cele patru poduri de pe râul Han, care traversează orașul. Dintre acestea, cel mai impresionant este Podul Dragonului, care de vineri până duminică scuipă foc.

Ziua următoare a început cu o excursie la Ba Na Hills, un sat franțuzesc, acum transformat în parc de distracții, unde cultura asiatică se îmbină cu cea europeană, precum catedralele franțuzești sau festivalurile germane. Aici se află și celebrul pod Cha Vang, pe care îl putem admira  în numeroase imagini de prezentare a Vietnamului. Acesta este susținut de două mâini uriașe de piatră, cărora le-au fost date diferite interpretări. Una dintre cele mai cunoscute este că reprezintă mâinile lui Buddha, care sprijină universul. Seara am vizionat un spectacol despre istoria orașului antic Hoi An, care îmbina elemente de teatru cu dans și cu muzică, având pe fundal o simfonie de lumini, atât de apreciate în această țară. Reprezentația a avut loc pe Insula Memoriei, un spațiu unde elemente precum lampioanele, diversele ateliere și magazinașe sau ao dai-urile, hainele lor tradiționale creează un loc desprins ca dintr-o poveste vietnameză. În ultima zi a excursiei am vizitat un atelier unde am învățat despre cum se obține mătasea și am admirat o galerie de tablouri brodate, iar ulterior ne-am plimbat prin Hoi An și am făcut cumpărături de la vânzătorii locali.

În cele din urmă am plecat spre Da Nang pentru a vedea ultima pagodă, dar nu înainte de a merge la piața Han, un bazar destul de înghesuit, cu produse foarte multe și variate, de la tradiționale la internaționale. Eu mi-am cumpărat un costum specific vietnamez într-o variantă modernă, foarte apreciat și purtat pretutindeni. Ultimul templu pe care l-am vizitat a fost cel de la baza statuii Lady Buddha, construită pentru a proteja orașul. Ea reușește să imprezioneze prin mărime și frumusețe, păstrându-și în același timp simplitatea.

A fost o experiență minunată, plină de momente frumoase, de peisaje spectaculoase și de monumente impresionante. Cel mai mult m-a marcat echilibrul spiritual al vietnamezilor, respectul față de religie și de vechile obiceiuri, trăind în simplitate și împlinire.

Foto: arhiva proiectului