Poetix
mi-e așa murdară poezia și mi-e așa de reală… blestemata literă-i în fața realului stă prag, cu fiecare literă ce se naște pe foaie din cerneală Mamă și mână mumă cu atât se murdărește mai tare- cu fiecare ochi ce o înțelege și cu fiecare minte ce n-o face cu atât se murdărește mai tare... mi-e așa murdară poezia... DA' UN' S-O SPĂL, DOAMNE! ZI-MI UN' S-O SPĂL?! mi-e așa rănită poezia... de atunci degeaba strig, că-s orfan de Dumnezeu cocă de făină și inemoții cocă rea! nu-mi mai e poezie poezia...
Cât a ars?
M-am născut pentru a fi întru a vocalelor si
a nuștiucândului
M-am născut si m-am făcut adevărat
(dar niciodată real )
Pentru a fi până la moarte pe jumătate.
probabil
principala cauză
este că adesea am fost luat de la sânul
tatei înaintea jumătăților mele de frați
și mutat la sânul mamii spre mâncare
spre a verbe dar nu și spre a substantivele
ce le precedă.
M-am născut spre a fi ruda dintre poezie și
uman
și pentru a rupe totodată orice legătură
dintre ele.
m-am născut pentru a fi dezmoștenit și de
rude și de ADN.
m-am născut la două extreme
la doi poli
privind
două aurore boreale simultan
dar totuși trăiesc pe jumătate.
dacă un copac cade fără să fie observat
chiar o fi căzând?
Am fost văzut de juma de ochi somnoros
și nespălat
am fost numit Juma De Om
Născut acum juma de oră
Compus din juma de atomi
juma de molecule
juma de celule
juma de frați numiți
juma de atomi, juma de molecule și juma
de celule.
sunt un prunc ce-și mănâncă frații încă din
burta mamii.
mama - replică ieftină a legendei
meșterului manole
Juma De Mamă - valoros zid nedărâmat
fără voie jertfă
Văzut și văzând de/cu juma de ochi
nenăscut să văd cu-n ochi întreg
nenăscut cu frați întregi
nenăscut din zid ci zidit în sânul mamei
nenăscut într-o lume întreagă (reală si
adevărată)
unde Big Bangul începe și se sfârșește
când va bate oră-ntreagă.
ci născut pe jumătate...
Neptun (aproape sunet)
îmi rezerv dreptul de a fi nebun.
îmi rezerv dreptul de a fi mizantrop
arătându-l prin maniere filantropice,
gânduri motrice
în proces de aneantizare.
încă ninge din scrumul de poeți...
nu respir,
ci aspir
la arta de a muri,
fatală recompensă a vieții;
după colț se vând lecții de murit,
de spart balonul umflat cu timp
fără să te spargi și pe tine dimpreună cu el
tâmpitule!
trebuie să-ți câștigi dreptul la moarte
așa cum ți-ai câștigat dreptul la
a fi
nebun!
ninge din poeții de tutun
neninge din verbul a nu fi
neninge și pare a se opri
dar nu dorm,
recreez în schimb
pentru a șaptea viață
crearea.
și nu dorm
pictez în schimb
pentru a opta viața
nimic -
nu dorm
ci citez
"petrec cu mine-n capul meu
și-mi rezerv dreptul să înnebunesc".
Mie-s
ca un turist în propriul tău corp
te plimbi printre acadele cu tourettes
și bomboane schizofrenice
ca un turist doar
privești distant punctele în anarhie
și cauți să pui virgulă între
durere - iubire - și - țâțe
ca un turist
înghiți gene - irosești dorințe
ca un turist
îți faci găuri în piele și le numești stele
ca un turist
ajungi să-ți ipotechezi gândurile să-ți
plătești
o zi în plus în pielea ta
ca un turist
te încântă că nu mai ești persoana umbrei
și doar îți aștepți cuminte falimentul moral
ca un turist
vei neauzi
nevedea
negusta
nemirosi
nesimți
nefi
nemuri
ca un turist
ai devenit dependent de real
însă realul nu e real
deci rămâi te rog încă o zi turist în pielea ta.
X
intern etern extern x-ul marchează locul: doi pași mai la stânga de stern închide-ți ochii cu un măr ca să te poți numi fiul omului.. eu sunt fiul lutului și al vocalelor. mi-e frică să fiu cuvânt căci mi-e frică de nemoarte. tremur la gândul venirii zilei reducerii mele la albastru și alb și chiar și în forma mea redusă să fiu recunoscut ca sine de parcă decimarea mea n-a contat pentru ei. mi-e frică să fiu ridicat la rangul de ... internul meu este etern. externul... doi pași la stânga de stern unde se află sufletul nu există stânga, dreapta, față, spate nu știe de spațiu nici de timp dar știe de foc! x-ul marchează locul pe nehartă
Boală
Boală-mi este pielea ce mă face efemer. Boală-mi e cuvântul în special vocala ce-n ciudă-mi face că n-are piele și eu am. De mic mi-am urât contururile, pielea, marginile; le vedeam ca pe singurele lucruri ce mă împiedică din a deveni ploaie. "vai și ce bine-i să fii ploaie.." gândesc și zâmbesc în timp ce stropi se preling pe geamul din salon 4 etaj 2. osândiți ca mine îs consoane diagnosticate cu piele, margini și contur. stadiul bolii e mult mai avansat decât al meu. sper să nu ajung și eu consoană... sunt Bolnav... Bolnav de apă și cuvinte ce încă nu s-au inventat, pacientul 0 al nebolii fără leac... VOCALĂ! O, să n-ai nici trup, să n-ai nici timp să ai doar foc! Culege-mi-voi pielea de prin nori și îmbrăca-mă-voi cu cerul Boala-mi este efemerul O, sunt Bolnav de lut și fluvii, mă lepăd de exuvii și cu cerul mă îmbrac!
Commentaires