Într-o zi, nu „pe înserat”, ci pe la prânz, 50 de copii și trei adulți, elevi și profesori la Colegiul Național, s-au adunat pentru a merge la Dealul cu Povești, festival organizat de o echipă entuziastă coordonată de doamna profesoară Mona Coțofan, în decorul idilic al Stânei Omușoru din Horlești, pentru a așeza începutul anului școlar sub semnul magiei cuvântului.
Sofiana Daraban, VII D
Cum magia Poveștilor a învins stihiile dezlănțuite
Cine s-a gândit vreodată că ARDEI-ul este atât de important în dezbateri ? ARGUMENTUL, RAȚIONAMENTUL, DOVADA, EXEMPLUL și IMPACTUL sunt ingredientele ce alcătuiesc Poiana cu Idei, un loc magic unde istorisirile fantastice devin un joc, iar importanța basmelor este scoasă în evidență chiar de către cei care descoperă secretul dezbaterii. M-am simțit extraordinar la Dealul cu Povești, unde am învățat despre aceste tehnici, esențiale în formarea opiniei, și am descoperit cum să scriem o adevărată știre, chiar la Gazeta Satului, unde am dezvoltat subiecte amuzante despre personaje fantastice. Totodată, am trimis o carte poștală către un necunoscut, o cale prin care, așa cum cred eu, poți să prinzi curajul de o aripă și să îl transformi într-un condei.
Este de admirat faptul că organizatorii s-au descurcat pe o vreme potrivnică, în care ploaia s-a cam luptat cu soarele, și au reușit să ofere o experiență inedită participanților de la festival. Atmosfera a fost prietenoasă, însă cel mai mult mi-a plăcut când am lucrat în echipă în cadrul atelierului de dezbateri și am creat noi conexiuni cu alți colegi, prin scris și prin dezvoltarea unei moțiuni.
La finalul atelierelor, a avut loc un spectacol al Magicianului Iulian. Poate că a fost doar o coincidență, dar aflându-ne la acest festival totul părea posibil, așa că am descoperit că inclusiv acest personaj cu joben și costum avea o poveste spectaculoasă în spate. Se pare că acesta s-a născut într-o comună de lângă Roman, dar asta nu l-a împiedicat să se facă remarcat, ajungând la doar 15 ani cel mai tânăr magician recunoscut internațional din România, un alt exemplu că prin muncă și perseverență putem reuși orice ne propunem.
În încheiere, aș adăuga că aceste momente de pe Dealul cu Povești mi-au umplut sufletul de o imensă bucurie și că aștept, cu nerăbdare, să mai ajung la acest festival la ediția următoare.
Rita IFRIM, VII D
Aventura mea la Dealul Cu Povești
În prima sâmbătă de la începutul școlii, am plecat alături de colegii mei și de doamna dirigintă într-o aventură. Spun o aventură, pentru ca am întâmpinat niște provocări care au făcut ca această zi să devină memorabilă. La început, ne-am luptat cu ploaia, apoi cu noroiul care ne-a murdărit papucii.
După ce am ajuns la Stâna Omușoru, am avut parte de mai multe experiențe noi, începând cu faptul că am mers pentru prima dată prin noroi până la scrierea pentru prima dată a unei știri.
Prima activitate la care am participat a avut loc la Poiana cu idei, care a găzduit un atelier de dezbateri unde am învățat care sunt pașii pe care trebuie să îi urmăm pentru a ne susține un argument, ceea ce oricine ar trebui să știe în ziua de azi. Apoi, am mers la ,,Gazeta de Horlești” în cadrul căreia am învățat care sunt condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească o știre și chiar am și realizat una după un anumit subiect.
Încă unu lucru pe care am avut ocazia să îl facem acolo a fost să le scriem cărți poștale celor dragi. Chiar dacă acest lucru nu mai reprezintă o modalitate de comunicare des întâlnită, mie mi s-a părut ceva inedit și interesant.
În concluzie, Dealul Cu Povești este un loc unde am făcut lucruri noi care m-au scos din zona de confort și, de asemenea, un loc care m-a dus cu gândul în trecut.
Maria-Medeea Mândrilă, VII D
Provocarea poveștilor
După ce am luptat cu balaurii ploii și ai noroiului, am ajuns pe tărâmul magiei, la Stâna Omușoru. Am privit așezarea atelierelor captivante, dar soarelui îi tot era frică să ni se arate, punând norii ca un scut de apărare împotriva noastră
Primul atelier a fost coordonat de doamna profesoară Mihaela Doboș, care a început prin a ne învăța cum să creăm un argument solid și am aflat că este esențial să avem o structură clară, prin metoda ARDEI. După ce ne-a prezentat cum se desfășoară dezbaterile, am pus în practică, ceea ce ne-a dezvăluit, cu ajutorul unor exemple pe înțelesul nostru.
În pauza dintre ateliere, am mers repede spre cortul Poștei Române, pentru ca ploaia deasă să nu se atingă de noi și să ne cuprindă în brațele ei reci. Am descoperit arta de a trimite o carte poștală, un obicei aproape uitat, dar care aduce multă bucurie. Cu grijă, am așternut câteva rânduri, am scris destinația și am pus-o în cutia poștală, gata să ajungă unde trebuie.
La ultimul atelier, am discutat despre știri, cum putem selecta și aborda subiectele potrivite. Am înțeles că o știre bună trebuie să fie captivantă, prin detaliile care îi oferă cititorului senzația că s-a aflat la locul faptei și să fie bine documentată. Am primit un format de ziar în care ne-am scris noi știrile adaptate la temele pe care le-am primit, foarte hazlii.
Ploaia a fost un adevărat adversar pentru activitățile noastre. Deși cerul s- a dezlănțuit și stropii ne-au provocat la fiecare pas, balaurii nu ne-au înfrânt; dimpotrivă, ne-au întărit determinarea și ne-au arătat că, uneori, cele mai mari provocări pot aduce cele mai mari satisfacții.
Patricia Grigore, VII D
O explozie de zâmbete și de creativitate
Cu toate că vremea s-a străduit să ne pună piedici și să ne țină în casă, totuși ceea ce promitea programul de la Stâna Omușoru m-a convins sa-mi iau cizmele de ploaie, haina, buna dispoziție și să mă aventurez pe Dealul cu povești.
Mi-au plăcut toate atelierele, dar în special cel în care eram jurnaliști. Ideile despre care trebuia să scriem mi s-au părut interesante și amuzante și m-au făcut să mă simt bine în postura de mic ziarist. Măsurând nivelul ridicat de chiote și zâmbete, a fost cel mai distractiv atelier. Interesant mi s-a părut și ARDEI-ul și nu mă refer la o legumă, ci la atelierul cu dezbateri. Regulile încă îmi răsună în minte: Argument, Raționament, Dovezi, Exemple, Impact. De asemenea, cortul Poștei Române a reprezentat o experiență inedită, o idee frumoasă ce încurajează vechile căi de comunicare. Datorită acestui atelier, am reușit să-i scriu prietenei mele de la mare depărtare.
La începutul anului școlar, stâna din Horlești a reușit să fie o explozie de zâmbete și de creativitate chiar și într-o zi ploioasă.
Adam Ioana Ecaterina, VII D
Momente magice la DEALUL CU POVEȘTI
La prima activitate, Poiana cu idei am avut ocazia să învățăm despre structura unui argument. Am fost cu toții contrariați când doamna profesoară Mihaela Doboș ne-a spus că vom învăța despre ARDEI. Nu cred că am fost singura care a crezut ca sunt la un curs de grădinărit, până când ni s-a explicat ce înseamnă de fapt acronimul. Am vorbit cu toții deschis și ne-am putut exprima liber propria opinie. În plus, cunoștințele dobândite ne vor ajuta cu siguranță să ne susținem propriile păreri în viitor.
Cortul ce adăpostea Gazeta satului ne-a transformat pentru o oră în mici jurnaliști sub bagheta doamnei Maura Anghel. Primul indiciu era pornirea spre „Știri vesele din lumea satului’’, iar cel de-al doilea spre o știre de senzație, ce trebuia să fie și atrăgătoare și amuzantă în același timp. Spre exemplu, eu am avut de tratat subiectele: „Gheorghe Cioară și mistrețul vorbitor’’ și „Vecinul care și-a plantat antene în grădină’’. Trebuie să recunosc faptul că au fost două subiecte destul de provocatoare pentru imaginația mea, dar cred că am făcut o treabă bună.
Și cum după muncă urmează si răsplată, următorul moment a constat în decernarea premiilor pentru concursul de recenzii ale cărților citite în vacanță, la care, cei ce au prezentat cel mai frumos ceea ce au citit, au fost răsplătiți cu câte o diplomă și cărți.
Călin Mihăiță, VII D
Dealul cu Povești care te transformă
Deși abia a început școala, doamna noastră dirigintă a organizat o ieșire în aer liber, în localitatea Horlești, unde am participat la Festivalul de literatură ,,Dealul cu Povești’’. În ciuda ploii care ne-a încurcat, ne-am simțit bine și am aflat lucruri noi atât despre mine însumi, cât și despre colegii mei. Mi-au plăcut activitățile în care am lucrat în echipă, dar și faptul că am colaborat pe tot parcursul după-amiezii.
Prima dată am mers într-un cort și am învățat despre structura unui argument. Aceasta a fost activitatea mea preferată dintre cele pe care le-am avut, întrucât am descoperit o metodă atractivă numită ,,ARDEI’’ unde fiecare literă reprezenta câte un pas al argumentării. Apoi ne-am împărțit în grupe și am lucrat la o dezbatere în legătură cu tema pe care a avut-o fiecare.
A urmat o mică pauză în care am mâncat ceva delicios de la o tonetă. A fost o atmosferă frumoasă, pentru că i-am avut alături pe colegii mei de clasă, iar mâncarea a fost însoțită de voie bună și zâmbetele celor prezenți.
Un alt atelier a constat în redactarea unei scrisori, ceea ce nu am mai făcut până acum. Această modalitate de comunicare, pe care noi nu o mai folosim deloc astăzi, m-a apropiat de perioada în care trăiau bunicii mei (pentru prima dată am trimis o scrisoare sau cel puțin m-am prefăcut), acum nu corespondez decât prin emailuri sau mesaje.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că m-am transformat într-un adevărat jurnalist, scriind pentru ziarul gândit de noi, o primă știre. Mi-aș dori să mai particip la astfel de activități, întrucât le consider utile și pot spune că mă fac să ies din zona mea de confort.
Codrin Paraschiv, VII D
Cărți poștale și artefacte de război
Drumul cu autobuzul a fost inedit, deoarece biletul de călătorie era ....o carte. Ajunși acolo, ploaia a început să se desfășoare în toată splendoarea ei. Spre stână, am întâmpinat mai multe probleme: noroiul excesiv, vremea urâtă și bălți peste tot. Când am ajuns la destinație, toți organizatorii ne-au primit cu brațele deschise și ne-au invitat la prima activitate. Acolo am învățat pașii pentru a susține o afirmație printr-un cuvânt simplu: ARDEI.
Apoi, am mers la atelierul de război unde am găsit insigne ale soldaților, detectoare de metale, căști și grenade din Primul Război Mondial. Alături, se desfășura un atelier organizat de Poșta Română, unde fiecare a trimis câte o carte poștală către familia sa.
Activitățile au fost atractive și interesante, fiecare și-a găsit o pasiune, dar pe mine m-au fascinat, în special, artefactele de război.
Miruna Timea Sztankovszky, VI E
Parcă a plouat cu povești
Prima săptămână de școală a trecut repede ca gândul, și cu tot cu ea a venit primul atelier de weekend. În ciuda ploii torențiale, a vremii ploioase și a drumului noroios spre ferma Horleștiului, ne-am distrat de minune! Parcă a plouat cu povești.
Drumul cu autocarul spre fermă a fost liniștit și domol. Mi s-a părut foarte amuzant faptul că biletul de intrare în autocar era o carte. Coborând, am văzut mai multe corturi. În acestea urma să petrecem o zi întreagă, scriind articole pentru ziar, exersând teatru și privind spectacole de magie hazlii. La atelierul de jurnalism, cuvintele s-au așternut pe foaie precum picăturile reci de ploaie pe iarba verde ca smaraldul din jur, și la fel și inspirația. Am învățat cum să scriem o știre consistentă și la ce întrebări să răspundă aceasta, iar la sfârșit, am întocmit o rețetă haioasă. Timpul a curs încet și dulce, precum mierea.
După două ore de prezentat știrile scrise, a urmat o pauză de prânz binemeritată. Deși tot locul era plin de noroi, nu m-am putut abține să nu sar în vreo baltă cu apă. La momentul acela, eu și prietenele mele aveam papucii, ghetele și pantalonii pline de noroi. Micile neplăceri nu contau, iar noi eram tot timpul cu zâmbetul pe buze.
Mai târziu, ne-am dus la atelierul de teatru. Am istorisit împreună cu toți colegii, pe rând poveștile “Punguța cu doi bani” și “Iepurele și Broasca Țestoasă”. Am învățat că, deși uneori te simți mic și neputincios, dacă suntem perseverenți și muncitori, îi putem învinge până și pe cei mai puternici.
A urmat spectacolul de magie. Magicianul Iulian ne-a arătat mai multe trucuri, care ne-au făcut să realizăm cât de importantă este atenția, până și la cele mai mici detalii. Acesta ne-a pus în dilemă cu unele trucuri magice.
Când regina nopții a început încet, încet să-i ia locul astrului luminos, am pornit spre casă. Din nou, ne-am ocupat locurile în autocar. Privind pe fereastră, un apus de soare încântător s-a așternut în văzduh. Natura a fost scăldată într-o lumină caldă de toamnă, iar norii parcă erau poleiți cu aur. Soarele își lua rămas-bun de la noi, după o zi lungă.
Mi-a plăcut foarte mult acest atelier, deoarece mi-am petrecut timpul cu prietenii din școală, am învățat cum să scriu știri și am depănat povești și amintiri din vacanța mare. Mi-am văzut colegii și chiar și profesorii în alte situații decât cele obișnuite de la școală și ne-am simțit cu toții mult mai în largul nostru, pe un deal de poveste.
Andreea Ciubotaru, VI E
Inima îmi dansa în piept de fericire
Într-o zi ploioasă de septembrie, mă pregăteam să plec alături de colegii mei, doamna dirigintă și doamna de română la activitatea ''Dealul cu povești". Caierele încâlcite de vată acopereau întregul soare.
Întârziasem, iar inima îmi sărea nebunește în piept. Din fericire, am ajuns la timp. Am mers douăzeci de minute cu autobuzul până în satul Horlești. În ciuda faptului că vremea nu era foarte bună, iar pământul umed ne încetinea pasul, aceste obstacole nu ne-au împiedicat să ne bucurăm de activitate. Ajunși acolo, am crezut că ne aflam la un târg parcă ieșit din povești. Am intrat la primul atelier care mi s-a părut nespus de interesant. Acolo ne-am imaginat că eram mici jurnaliști ce scriau articole și vești captivante. Am primit și un ziar cu ilustrații superbe și știri nemaipomenite. Acesta a fost atelierul meu preferat. Apoi ne-am dus sa mâncăm bucatele delicioase, servite lângă corturile pline de copii gălăgioși.
La un moment dat, au început să cadă mici cristale din cerul posomorât, așa că am rămas cu toții sub copertina neagră unde ne înfruptam din mâncărurile alese. După un timp, am mers la un alt atelier, cel de teatru. Acolo ne-am prezentat, am jucat jocuri distractive și ne-am adus aminte de poveștile copilăriei. Urma un spectacol de magie, iar eu, în timp ce așteptam să îmi primesc punga de popcorn, am observat mai mulți copii ce s-au adunat în jurul unei doamne. La un moment dat, mi-am auzit numele. Nu știam ce se întâmplă. M-am dus curioasă către acel grup și am aflat că am luat un premiu la concursul de scris prezentări și impresii despre o carte dragă mie. Inima îmi dansa în piept de fericire. Pe lângă diplomă, am mai primit și trei cărți cu niște coperți lucioase și frumos colorate. Profesoarele și colegii m-au felicitat bucuroși. A urmat spectacolul de magie, care a fost fantastic și nespus de impresionant.
După ce s-a încheiat, a trebuit să ne întoarcem acasă. În autobuz am văzut cerul ce era pictat în nuanțe de roz, galben, portocaliu și albastru. Această activitate mi-a adus în inimă noi amintiri dragi pe care le voi păstra mereu în suflet.
Augustin Fermeșanu, VI E
Ateliere prietenoase și magie de poveste
Acum câteva zile, pe 14.09.2024, am avut o experiență minunată în satul Horlești, un sătuc liniștit, însă plin de viață, în cadrul evenimentului Dealul cu povești. Am avut o mare plăcere să mă implic atât fizic, cât și emoțional în cadrul celor două ateliere.
Am fost absolut absorbit de atelierul de jurnalism, și nu doar pentru că o cunoșteam pe doamna Maura Anghel, jurnalist cu experiență, deși... mi-a făcut o foarte mare plăcere să o revăd, ci pentru că a fost într-adevăr un proiect interesant, care m-a motivat să îl lucrez alături de colegii mei. Era vorba despre un ziar, Ziarul de Horlești, în care erau la unele subiecte și ‘bârfe’ niște spații libere pe care trebuia noi să le completăm cu ideile noastre. A fost destul de amuzant, recunosc.
Însă momentul care m-a uimit și mi-a plăcut cel mai mult a fost spectacolul de magie. Și nu vorbim despre unul dintre acei magicieni falși pe care îi vedeam la grădiniță, ci despre unul care a reuși să facă o masă să zboare, a transformat batistele în umbrele (potrivite pentru vremea de afară) sau bastoane magice (și acum mă întreb cum a reușit...) și a fost și la Next Star în 2016! A fost fascinant, de la început până la final, a fost plin de secrete, dar a fost și amuzant. Am urmărit fiecare truc, de parcă doream să sorb ce făcea, să nu pierd nicio secundă în altă parte. Recunosc, am fost puțin trist că nu am fost și eu în fața sălii să fiu asistentul lui magic, dar nu am lăsat acest aspect să îmi strice seara!
La final, în autocar, în drumul spre întoarcere, aproape nimeni nu se uita pe telefoane, ci povesteau între ei despre trucurile văzute, cu dileme precum: Cum a reușit? Unde a dispărut acea hârtie? Îl vom revedea în altă zi, să ne deslușească tainele magiei? Mi-a plăcut foarte mult acest eveniment și sper să am ocazia să pot reveni!
Maximilian Mazilu, VI E
O zi plină de aventură, mister și bucurie
Aventura de pe dealul cu povești începe la rondul agronomiei. Acolo, toți am urcat într-un autobuz, care era inscripționat “Dealul cu povești”, acesta ne-a dus în Horlești. După ce am coborât, a trebuit să mergem pe jos până când, am ajuns la stâna Omușoru. Tare frumoasă mai era, oițele vesele din staul ne-au întâmpinat.
Lângă stână, erau amplasate mai multe corturi, în care erau copiii de toate vârstele, gata pregătiți să înceapă atelierele. Festivalul de literatură pentru copii “ Dealul cu povești” este la a doua ediție și are loc în fiecare an.
Eu împreună cu colegii mei am scris pentru Gazeta de Horlești, un mini-ziar cu povești inspirate din viața satului. La un moment dat, pe lângă noroiul, care ne făcea să credem că pășim prin plastilină, iată că norii s-au arătat destul de nervoși asupra noastră și a început să plouă. Nimic nu ne-a făcut să renunțăm la activitățile noastre și cu entuziasm ne-am văzut de treburi, care mai de care inventând povești cu haz, conturând știrile vesele din lumea satului.
Un alt atelier interesant a fost cel de teatru, în care am făcut jocuri în timp ce spuneam povestea Punguța cu doi bani și ne aminteam de cursa dintre iepure și broasca țestoasă. A fost amuzant cum a trebuit să nu scăpăm un ou dintr-o lingură în timp ce povesteam aventura cocoșului.
La final, a avut loc un spectacol de magie impresionant. Multe dintre trucurile magicianului m-au uimit. Cel mai captivant moment a fost atunci când a apărut iepurele Mihăiță cel real. A fost o zi plină de aventură, mister și bucurie. La urmă toți am fost felicitați și premiați cu câte o carte. Abia aștept să ne reîntâlnim la ediția următoare.
Matei Pamfil, VI E
O zi memorabilă
Excursia de sâmbătă trecută a fost una dintre cele mai reușite excursii din toată viața mea de până acum. A durat doar o zi, dar în această zi m-am distrat atât de mult! În autocar am stat împreună cu trei prieteni și drumul ni s-a părut foarte scurt. Când am ajuns la destinație, afară era frig și norii plângeau. În drumul spre atelier am găsit o minge de fotbal cu care eu si colegii mei ne jucam în timpul pauzelor.
Prima activitate a avut loc într-un cort care mirosea a animale, dar activitatea a reușit să mă facă să uit de mirosul puternic. Am primit fiecare câte o revistă necompletată în care trebuia să scriem știri vesele din lumea satului, bârfe, zvonuri și o rețetă trăsnită. Fiecare revistă scrisă de copii a fost unică datorită faptului că nu noi inventam povestea! Câțiva adolescenți au venit la noi și ne-au cerut să extragem un bilet care avea deja o poveste, iar noi trebuia s-o scriem în cuvintele noastre.
Peste un timp am fost invitați în cadrul atelierului de teatru la un joc în care trebuia să ne mișcăm unul câte unul cu o linguriță în care era un ou, iar dacă scăpam oul primeam un punct și echipa cu cele mai multe puncte pierdea. Pentru ca această provocare să fie și mai grea, trebuia să facem asta în timp ce spuneam o poveste! În final, echipa în care am fost eu a câștigat sau așa am înțeles eu. Apoi am fost puși să umflăm baloane pentru următoarea provocare. Trebuia să aruncăm baloanele în aer și să le ținem sus cât puteam. Nu conta dacă era balonul tău, regula era că niciun balon nu trebuia să atingă pământul. Ne-am amuzat lovind baloanele și încercând să le ținem în aer cât mai mult.
Ultima activitate a zilei a fost un spectacol de magie. Trucurile magicianului au fost uluitoare! Partea mea preferată a fost cea în care am fost ales să fac parte dintr-un truc. După ce spectacolul s-a terminat, a trebuit să plecăm și am mers cu toții spre autocar.
Pe drumul spre casă, mi-am dat seama că ziua a trecut foarte repede. Înainte să vin în excursie, m-am temut că Dealul Poveștilor o să fie plictisitor și că de abia o să aștept să plec, dar nu a fost deloc așa. După ce au început activitățile, nu a mai contat că ploua, că era frig sau noroi. Chiar mi-a plăcut acolo!
Ioana Cîmpeanu, VI E
De la povești, cu gândul spre viitor
Pe data de 14 septembrie 2024, alături de colegii mei, am participat la un festival de literatură numit ”Dealul cu povesti”.
Evenimentul a avut loc în satul Horlești din comuna Rediu, județul Iași. În dimineața evenimentului, am făcut prezentarea uneia dintre cărțile mele preferate ,,Jurnalul Annei Frank”, cu scopul de a participa la concursul de la finalul festivalului. Astfel, înarmată cu speranță și bucurie, am plecat spre eveniment în jurul orei 13.00, deși ploaia parcă era împotriva noastră. Când am urcat în autobuz, alături de ceilalți copii m-am simțit ca într-o excursie la care eram invitați să pășim într-o lume plină de magie. După ce am ajuns, a trebuit să mergem pe o potecă plină de provocări, de parcă eram în niște nisipuri mișcătoare. Lutul umed ne făcea să nu mai putem controla picioarele, fapt ce a stârnit amuzamentul tuturor copiilor.
La intrarea în festival, oamenii aveau multe standuri în care își prezentau meșteșugurile, care m-au impresionat prin diversitatea lor. Urma să participăm la primul atelier, cel de jurnalism, care, de altfel, a fost preferatul meu. De mică îmi doream să ajung să prezint la marile posturi de televiziune, așa ca această activitate m-a ajutat să îmi dau seama dacă am talent. Doamna Maura Anghel, persoana care ne-a prezentat rolul unui jurnalist, m-a făcut să mă gândesc, pe viitor, la meseria asta și poate cândva îmi voi îndeplini visul de a deveni prezentator TV. Apoi, după ce am terminat activitatea, am mers să mâncăm. Împreună cu colegii ne-am savurat masa, fiind acompaniați pe fundal de o muzică relaxantă.
Am pășit spre cel de-al doilea atelier, cel de teatru, unde am interpretat textul ,,Punguța cu doi bani”. După finalizarea atelierului, s-au acordat premiile concursului de prezentare de carte. Deși eu nu am luat niciun premiu, nu m-a făcut să nu mă bucur în continuare de festivalul lecturii. Evenimentul s-a finalizat cu un spectacol minunat de magie. A fost distractiv și m-a ajutat să înțeleg misterul din spatele trucurilor de magie.
La finalul activității, ne-am luat rămas-bun de la organizatoare – doamna profesoară de povești Mona Coțofan, căreia îi mulțumim pentru invitație. Pe drumul de întoarcere, am văzut pe geamul autobuzului soarele strălucitor la apus, ce își făcea loc printre norii cenușii și care se asemăna cu ochiul lui Dumnezeu care ne veghea pe toți. A fost o experiență inedită și mi-ar plăcea să mă bucur de ea și anul viitor.
Medeea Nechifor, VI E
Rețete de fericire la atelierele de poveste
Pentru mine, experiența de la Dealul cu Povești a fost una provocatoare, plină de surprize și momente de neuitat. Chiar dacă vremea era capricioasă pentru a ne parcurge activitățile, fiind alături de colegii mei de clasă, profesoarele mele preferate și doamnele minunate cu care am desfășurat frumos atelierele, am uitat de ploaie și noroi.
Mi-au plăcut foarte mult atelierele, deoarece au fost interactive, interesante și creative. La atelierul de jurnalism pe care l-am desfășurat cu doamna Maura Anghel, m-au fascinat scurtele povestiri amuzante și că trebuia să inventăm rețete de bucate trăsnite. Rețeta mea conținea două linguri de pământ pentru compoziția de ciocolată, trei smocuri de iarbă pentru cremă, apă de ploaie și crenguțe de măr pentru a fi mai crocantă. Toate aceste ingrediente formau o ciocolată cu aromă asemănătoare cu cea de fistic.
La atelierul de teatru m-au impresionat ideile de jocuri ale doamnelor. Prima activitate a fost să înțelegem morala poveștii ,,Iepurele și broasca țestoasă’’ din perspectiva lui Alexandre Jardin. Am înțeles că nu tot timpul trebuie să avem încredere exagerată în noi, să ducem o treabă până la capăt și să nu râdem de o persoană care are defecte. A doua activitate a fost să ducem un ou într-o lingură în timp ce spunem povestea ,,Punguța cu doi bani’ ’de Ion Creangă. În a treia activitate am sărit cu coarda în timp ce spuneam povestea ,,Scufița Roșie’’ de Frații Grimm. La a patra activitate a atelierului, care a fost și ultima, am umflat baloane și trebuia să avem grijă să nu le scăpăm.
După cele două ateliere, a urmat premierea pentru voluntarii care s-au oferit să participe la această activitate și copiii cu cele mai frumoase recenzii despre cărți. Doar o colegă de clasă a luat premiul al treilea scriind despre cartea ei preferată, ,,Memoriile unui motan călător’’ de Hiro Arikawa. Spre sfârșit, un magician și-a făcut apariția impresionându-ne cu incredibilele lui trucuri care au lăsat uimit tot publicul.
Îndreptându-ne ușor către Iași, am admirat cerul auriu, care părea ochiul lui Dumnezeu. Mi-a plăcut foarte mult să îmi petrec timpul alături de colegii mei, indiferent de provocările vremii.
コメント