Otilia Cășuneanu, absolventă a Colegiului Național, 2021, șefă de promoție, în prezent studentă în anul II la Balliol College – Institutul de Matematică, Universitatea Oxford, Marea Britanie
A fost odată ca niciodată…
Așa eram obișnuită să înceapă basmele când eram mică. Acum însă, basmul meu a început cu lungi mailuri și un obositor drum până la Helsinki, unde între 5 și 14 iulie a avut loc al 29-lea Congres Mondial al Matematicienilor, eveniment ce se desfășoară o dată la 4 ani, prilejuind prezentarea celor mai importante noi descoperiri în domeniu și acordarea premiului Fields, supranumit și “Nobelul matematicii”. Ca președintă a “Invariants”, Societatea de Matematică a Studenților de la Universitatea Oxford, am avut deosebita onoare și bucurie de a fi martoră la acest eveniment major, fiind invitată la congres. Încă de la intrarea în sală, am simțit o atmosferă cu totul și cu totul aparte, absolut nouă pentru mine. Simțeam densitatea copleșitoare valorii, a excelenței, a pasiunii pentru matematică, a genialității! Eram laolaltă cu cele mai luminate minți, adunate să celebreze câștigătorii medaliei Fields ai acestei ediții. Prezența unor somități precum Terrence Tao, Peter Scholze sau Martin Hairer se simțea ireală, desprinsă din visurile copilului de 10 ani, care a ales să meargă la olimpiada de matematică. Emoțiile au atins apogeul însă în momentul anunțării câștigătorilor. Unul după altul, Hugo Duminil-Copin, June Huh si Maryna Viazovska au urcat pe scenă în aplauzele întregii lumi matematice, însă nimic nu se poate compara cu bucuria simțită când profesorul meu, James Maynard, a urcat pe scenă pentru a primi cel mai prestigios premiu al matematicii.
Dincolo de frontierele realului
Oxfordul oferă trăiri intense mereu. Tot în calitate de președintă a Societății ,,Invariants”, am avut ocazia să întâlnesc profesori erudiți, precum Ben Green și Ian Steward precum și laureați Nobel, precum Roger Penrose, pe care i-am ascultat cu mult interes în timpul seminarelor organizate de mine și de comitetul pe care îl conduc. Ulterior, am cinat cu ei (așa prevede protocolul), cunoscându-i mai bine și având acces la dimensiunea umană, la fel de fascinantă.
Matematica la Oxford însă, pe lângă aceste oportunități extraordinare, înseamnă multă muncă, depășirea propriilor limite, dezvoltarea capacității de a vedea inexistentul, trecând dincolo de frontierele realului. Totodată, înseamnă și abordarea unor idei abstracte ce ajung să se concretizeze în cele mai neașteptate locuri din lumea materială. Pasionată fiind de aplicațiile matematicii în diverse domenii, voi fi implicată în aceasta vară într-un proiect de cercetare ce are ca subiect modelarea matematică în creșterea tumorilor maligne sferoidale, alături de importanți cercetători ai Universității. Nimic din evoluția mea ca matematician nu ar fi posibil fără tutorii și profesorii mei, care mă ghidează cu pasiune, cu care am creat relații dincolo de sălile de curs, devenind nu doar modele profesionale, ci și modele umane.
Întâlniri impresionante
Deși matematica este motivul pentru care mă aflu aici, experiențele mele se întind mult dincolo de granițele acesteia. Astfel, particip în continuare adesea la evenimentele organizate de Oxford Union, ferestre către tot ce are omenirea mai valoros. Fie că vorbim despre scurte principii economice prezentate de senatorul american, Bernie Sanders, sau despre importanța activismului, expusă cu patimă de Malala Yousafzai, despre statutul Marii Britanii de-a lungul timpului din perspectiva fostului prim-ministru John Major, sau despre adevărate lecții de curaj ale poporului iranian în fața unui sistem degenerat, ținute de Prințul Moștenitor Reza Pahlavi, ideile pe care le descopăr la aceste întâlniri îmi schimbă percepția despre lume, formându-mă armonios.
Prieteni fără frontiere
Pe lângă studiul intens și aceste impresionante întâlniri cu celebrități, viața unui student la Oxford cuprinde și ocazii de a socializa. De la scurtele discuții din timpul meselor luate la cantină, petrecerile studențești din colegiu, de la cinele formale alături de colegi și profesori până la elegantele baluri ce se întind de-a lungul nopții între clădirile istorice sau până la cănile cu ceai însoțite de povești alături de prieteni, după lungi ore în bibliotecă, toate aceste clipe se însumează în strânse legături, creând mici familii de prieteni adunați din jurul lumii. Diversitatea la Oxford se manifestă dincolo de idei, în multiculturalism, universitatea reunind studenți din 186 de țări. Astfel, am șansa constantă să descopăr tradiții singaporeze, bucate srilankeze și peisaje cipriote, alături de prietenii mei.
Povestea se scrie în continuare… mai am doi ani de studii la această universitate, ani pe care îi aștept cu mult entuziasm! Povestea de azi însă se încheie aici, întrucât James Maynard, profesorul meu, tocmai a intrat în sală pentru curs!