Șansa de a privi cerul
Datorită dedicării unor cluburi de voluntariat din oraș, Lions Club Iași 2000 și Lions Club Iași D, anul acesta, în perioada 27.08 – 02.09, a avut loc ediția a treia a Taberei de Oncopediatrie, unde timp de o săptămână copiii au avut parte de diferite activități, gândite și organizate de către voluntarii din cadrul acestor două cluburi. Copiii s-au distrat la piscină, au fost la parcul de agrement Hamak, și-au dezvoltat simțul artistic participând la un atelier de pictură, au avut parte de vizite ghidate la Palatul Culturii și Muzeul Municipal Regina Maria, au mers la film la Cinema City, au vizitat Mănăstirea Hadâmbu și multe altele.
În luna noiembrie a anului trecut, am avut șansa să înființez, alături de alte două prietene, un club de voluntariat Leo, numit Leo Libra Iași, iar noi organizăm acțiuni caritabile sub îndrumarea clubului Lions. Am dorit și noi, voluntarii Leo Libra, să contribuim prin intermediul unei activități speciale pentru copii, iar eu m-am gândit să le ofer o introducere captivantă în știința Astronomiei și Astrofizicii. De asemenea, mi-am dorit să aibă parte de o experiență cu totul specială, așa că am decis să aducem și un telescop, prin care copiii s-au putut uita, mulți pentru prima oară, la Lună și planeta Saturn, două dintre cele mai spectaculoase obiecte aflate pe cerul de toamnă.
Motivația mea a fost de a le oferi câteva momente speciale copiilor, să le văd zâmbetele pe chipuri și să aibă parte de o experiență cu adevărat inedită, să vadă frumusețile cerului în alt mod. În cadrul taberei, am întâlnit niște copii extraordinari, inteligenți și drăgălași, care m-au emoționat puternic prin inocența lor și bucuria pe care o emanau în orice moment.
Voluntariatul este o experiență cu totul unică, pe care o recomand cu drag tuturor liceenilor. Acțiunile de voluntariat te sensibilizează și îți deschid ochii la multe aspecte din viață. Gândul că ai reușit să faci pe cineva fericit sau că ai un impact asupra comunității poate aduce un sentiment adânc de satisfacție și fericire în viața oricui. Aceste moduri de a ne petrece timpul liber clădesc fundația unei comunități bazate pe compasiune, bunătate, înțelegere și aduc împreună persoane cu aceleași dorințe și seturi de valori.
Mărturii ale voluntarilor prezenți
”Timpul pe care l-am petrecut alături de copiii din tabăra a fost unul destul de scurt, dar care m-a schimbat pentru totdeauna. Am văzut ce înseamnă cu adevărat să "faci rai din ce ai". Poate pentru ei am fost un simplu voluntar sau poate am însemnat o prietenă sau poate am fost doar un personaj episodic, care a contribuit la unul dintre miile de zâmbetele ale lor.
Cred că mi-am dat seama că am format o conexiune puternică abia când s-a terminat tabăra, când totul a fost gata și fiecare s-a întors la viața lui și și-a continuat rutina de mult știută- este adevărat ce se zice... ce e frumos trece repede... Experiențele pe care le-am trăit, poveștile pe care le-am auzit (povești care defineau "normalul" fiecăruia, un "normal" diferit de al meu, diferite de al tău), miile de zâmbete inocente și îmbrățișările calde care m-au înconjurat sunt clipe care m-au marcat și pe care nu le voi uita niciodată.
În urma acelor zile, am avut parte de o tristă realizare, trăim într-o lume maladiv de egocentristă, chiar dacă nu vrem sa recunoaștem... iar acești copii sunt într-adevăr motivul pentru care ar trebui să zâmbim mai des, să trăim micile bucurii ale vieții, să le creăm un mediu demn de calitatea lor sufletească!”
***
“A fost prima tabără de acest fel la care am avut ocazia să particip și una care va rămâne și o voi păstra în suflet un timp îndelungat. De-a lungul vieții întâlnim persoane numeroase și diverse, însă puține te marchează într-un fel anume, unic. Așa aș descrie experiența aceasta, prin cuvântul "unic". În cele câteva zile în care am putut fi alături de acești copii simt că m-am descoperit totodată pe mine odată cu ei: zâmbetul lor mi-a readus bucuria de a trăi și simți în timp prezent, departe de stres și problemele noastre așa-zis cotidiene, energia și entuziasmul lor, față de diferitele activități pe care le-am avut împreună, m-au făcut pe mine, la rândul meu, să zâmbesc, iar inocența copilărească și simpla lor prezență m-au atins sufletește așa cum, până acum, nimic nu a reușit să o facă.
Îmi amintesc că ne-am luat rămas bun cu ochii în lacrimi, de ambele părți, ceea ce m-a făcut să realizez faptul că le-am putut oferi un mediu sigur, nu doar din punct de vedere fizic, ci și emoțional, pe care, totodată am putut să simt cât de mult l-au apreciat și cât de multă nevoie au avut de o astfel de conexiune. E o experiență într-adevăr de neegalat, prin care aș trece din nou și din nou cu aceeași plăcere și bună dispoziție. E acea experiență care îți reamintește ce e cu adevărat semnificativ în viață și de bucuria gesturilor mici. E acel ceva ce îți stârnește sentimente de liniște și lumină și armonie în întreaga ființă. E acel lucru care te reconectează atât cu cei din jurul tău, cât și cu propria persoană.”
O primă întâlnire cu galaxiile
La început, am vorbit despre ce reprezintă mai exact Astronomia (din greacă, astron (stea) + nomia (lege) = legea stelelor) și ce studiază (Planete, Stele, Nebuloase, Sateliți, Comete, Galaxii etc). De asemenea, am discutat și facultativ despre obiecte cerești mai complexe, ca Stelele Neutronice, Pulsarii, Găurile Negre sau Quasarii. Apoi am continuat cu Sistemul Solar, ordinea planetelor și sateliții naturali ai acestora. În a treia parte, am discutat despre galaxii și întregul Univers, mai întâi despre Calea Lactee, cum arată și cum o putem observa, iar apoi despre cum se formează acestea. După aceea, am discutat și despre poziționarea noastră, a Căii Lactee, în Univers (începând de la Grupul Local de Galaxii în care se află alături de Andromeda, până la Superclusterul Laniakea, ce cuprinde aproximativ 100 000 galaxii, o formațiune mare descoperită în 2014). La final am discutat puțin despre cum s-a format Universul (Teoria Big Bang) și cum se văd obiectele prin telescop (galaxiile, nebuloasele sau planetele).
Sufletul nostru are nevoie de cer
În a doua parte a prezentării, membri Astroclubului Iași ne-au pus la dispoziție un telescop, prin care copiii s-au putut uita la Lună și Saturn. Când aceștia observau planeta Saturn prin telescop, nu puteam decât să mă bucur uitându-mă la cât de fericiți și entuziasmați erau, stând la coadă curioși pentru a privi și ei. Din când în când, mai auzeam câte un ”Wow!” sau ”Ce frumos e!” Pentru mine, aceasta a fost o experiență minunată, un tip de activitate de pe urma căreia mă bucur mereu, văzând zâmbetele copiilor atunci când se uită la craterele Lunii sau la inelele lui Saturn, mulți chiar pentru prima oară. E una din cele mai frumoase și emoționante experiențe de care am parte atunci când ajung să popularizez astronomia, dar și care mă împlinește ca om: să știu că le-am oferit copiilor șansa să vadă cerul în alt mod.
La final, am decis să mă uit și eu pentru câteva clipe, și deși am văzut de multe ori planeta Saturn, de fiecare dată îmi oferă aceeași emoție în suflet. Când te uiți pe cer, nu vezi decât o mică ”stea”, ce strălucește portocaliu-deschis, însă când ai șansa să îți apropii ochiul de ocularul unui telescop, este cu totul altceva: inelele sale arată impunător și îți dau chiar și o oarecare senzație de neliniște și teamă, gândindu-te la cât de mari sunt de fapt în realitate. Imaginile de pe internet, oricât de detaliate sau colorate ar fi, nu îți oferă astfel de senzații atât de intense, însă atunci când chiar vezi Saturnul cu ochii tăi, în minte îți răsare un singur gând: ”Da, există! Este adevărat, exact ca în poze, și chiar în fața ochilor mei!”
Astronomia, după părerea mea, te face de multe ori să simți o oarecare modestie, când te gândești la cât de mici și nesemnificativi suntem în comparație cu mărimea Universului. Astronomia, cum spunea Platon, obligă sufletul să privească în sus și ne conduce din această lume în alta. Pentru mine, astronomia nu este doar o ramură a științei, ci și o fereastră către cunoașterea care ne deschide orizonturile și ne stimulează imaginația. Aceasta îmbină armonios știința, fiind descrisă de legi fizice și de limbaj matematic, cu arta, prin frumusețea obiectelor cerești pe care le studiază: nebuloase sau galaxii, de exemplu. Când te uiți la cer cu ochiul liber, vezi atât de multe stele, care mai de care mai strălucitoare, însă mi se pare fascinant ce se ascunde dincolo de acestea și faptul că fiecare dintre cele 2000 de stele pe care le vedem cu ochiul liber are câte o poveste proprie și, oricât de mică ne-ar părea nouă, mintea umană cu greu poate înțelege cât de mare, masivă sau violentă din punct de vedere energetic poate fi.
Cu fiecare telescop care se îndreaptă spre cer și cu fiecare răspuns la întrebările vechi și noi, ne simțim mai apropiați de cunoașterea profundă a cosmosului. Astronomia nu numai că ne dezvăluie nebuloasele și galaxiile îndepărtate, dar ne ajută și să descoperim rădăcinile noastre adânci, fiind un apel către infinit, un îndemn la curajul de a ne lăsa să fim fascinați de necunoscut și să căutăm răspunsuri la întrebări vechi de secole.
Andreea Boldureanu, clasa a X-a A
Surse imagini:
https://hubblesite.org/