Deși în acest moment am impresia că a trecut mai mult timp datorită multiplelor evenimente care au avut loc de atunci, sunt doar câteva luni de când am absolvit liceul. Acum un an, în aceasta perioadă, încercam să fac față stresului provocat de examenul de bacalaureat și admiterea la facultate, dar și nostalgiei datorate conștientizării faptului că o etapă importantă din viața mea urma să se sfârșească, nostalgie însoțită de entuziasmul gândului că va începe alta.
Cei opt ani petrecuți la Colegiul Național au lăsat o puternică amprentă asupra mea, atât pe plan academic, cât și pe plan personal. Mă simt mândră că am făcut parte dintr-un liceu de elită și sunt recunoscătoare, deoarece am avut ocazia să cunosc profesori minunați și colegi cu care am format legături solide și nu cred că există un alt loc care să fi fost mai bun pentru dezvoltarea mea din cadrul gimnaziului și liceului. Colegiul Național m-a învățat să nu mă rezum la aparențe și să caut mereu substratul lucrurilor, să privesc în profunzime diferite aspecte, să gândesc analitic, rațional și precis, ținând, totodată, cont de faptul că lumea nu se împarte în alb și negru și că există multe nuanțe de gri. M-a învățat să nu mă limitez la ceea ce cunosc și să am încredere că pot face față situațiilor noi, să fiu independentă și asumată și să accept că există lucruri pe care nu le putem controla.
În prezent, sunt studentă în cadrul Facultății de Medicină a Universității ,,Grigore T. Popa". Încă încerc să mă obișnuiesc cu clădirile unei alte instituții de prestigiu, cu orarul ei diferit și profesorii, cu materiile noi și cantitatea de informații pe care trebuie să le rețin și care mi se pare imensă. Mă aflu în pragul primei mele sesiuni și trebuie să recunosc că sunt destul de speriată, pentru că nu am avut de învățat un volum atât de mare de informații pentru niciun examen pe care l-am susținut până acum, iar, odată cu începerea facultății, admiterea, din cauza căreia am fost stresată un an întreg, a început să nu mi se mai pară deloc dificilă. Dar, în ciuda acestor aspecte, chiar îmi place experiența de început de facultate și sunt foarte entuziasmată în legătură cu profesia pe care mi-am ales-o.
Mă bucur că Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași a fost una dintre foarte puținele instituții de învățământ superior din țară care au susținut ore în sistem hibrid pe tot parcursul semestrului. Adică am mers fizic la seminare și lucrări practice, iar la cursuri am asistat în varianta online și am avut, astfel, ocazia să îmi cunosc majoritarea profesorilor și colegii de grupă.
Încă nu pot spune că mi-am făcut o idee clară despre studenție, probabil îmi voi forma o opinie mai concretă după primul an, ce se va modifica pe parcurs și va fi completă abia la finalul celor șase ani. Momentan, mă adaptez schimbărilor și mă obișnuiesc cu noul mediu.
Pe viitor, îmi doresc să mă implic în SSMI (Societatea Studenților Mediciniști Iași) și în SSCR (Societatea Studențească de Chirurgie din România), însă, deocamdată, din cauza pandemiei, aceste organizații nu mai pot realiza întâlniri și proiecte la fel de ample și sper că, în următorul an universitar, se vor mai schimba lucrurile. Totuși, la finalul lunii octombrie, am avut parte de o experiență inedită, când, timp de trei zile, am participat la un workshop organizat de SSCR, în cadrul căruia am aprofundat informații despre condițiile și etapele realizării unei intervenții chirurgicale, am învățat să folosesc diferite instrumente pentru tăiere, sutură, hemostază și prehensiunea țesuturilor și am realizat, experimental, incizii, suturi și noduri chirurgicale.
Aștept cu nerăbdare să acumulez cât mai multe experiențe în cadrul facultății, sunt mulțumită cu alegerea făcută și simt că mă apropii, cu pași mici și uneori nesiguri, de persoana care îmi doresc să devin, iar Colegiul Național va rămâne mereu un loc de suflet, deoarece a pus bazele dezvoltării mele.