Există momente în viața fiecăruia când se ajunge la un punct în care posibilitățile sale sunt nelimitate și tot ceea ce este de făcut e o alegere. Printre acestea, se numără și experiențe decisive ce au un impact major asupra a ceea ce va urma. Un astfel de moment pentru mine a fost ziua de 25 iulie, în care, după ce trecusem de acel necunoscut, bacalaureatul, care pentru mine din clasa a XII-a părea ca o încercare greu de depășit, și după ce majoritatea prietenilor mei deja știau rezultatele admiterilor la facultate, mergeam cu frică și emoție la examenul ce avea să îmi stabilească parcursul anilor de student. În ziua următoare, o nouă etapă a vieții mele a început.
Primul contact pe care l-am avut cu Facultatea de Medicină a fost două luni mai târziu, când la așa numitele „Orientation Days” am avut ocazia de a-mi cunoaște noii colegi și de a face un tur al clădirii universității, dar, mai ales, am primit halatul alb ce aveam să îl port la fiecare oră de lucrări practice.
Fiecare început, deși la vârste și cu experiențe diferite, are însă parcă o calitate identică, mereu la fel, este marcat de acel necunoscut. Astfel, la fel de emoționat și cu aceeași frică, dar și încântare, curiozitate ca în prima zi de școală sau liceu, mergeam spre o clădire pe care abia o cunoșteam la întâia mea oră de anatomie, pe care nu cred că o voi uita vreodată, împreună cu alte momente ce te formează, te schimbă și te uimesc. Să mi se așeze în față, pe masă, o vertebră și să fiu întrebat cum aș putea să o descriu mi se pare acum ceva simplu, care însă la început a făcut ca trecerea de la ceea ce însemna liceul la facultate să fie una inimaginabilă. Există, de asemenea, și alte experiențe ce pot să arate că viața are un nou parcurs odată cu trecerea la o altă etapă, că responsabilitatea, alegerile și viitorul sunt în propriile mâini.
Pentru oricine, schimbarea, fie și pozitivă, aduce un grad de necunoscut și de neliniște, însă este necesară și mai mereu bine-venită. Deepak Chopra susținea că „orice schimbare majoră este precedată de haos”, ceea ce rezonează puternic cu experiențele prin care am trecut. Deși medicina a fost lucrul pe care mereu mi l-am dorit și pentru care am muncit, am descoperit recent că are o frumusețe aparte și oferă ceva unic, fiind acel nou necesar în viața mea. În ciuda greutăților care există în mod inevitabil, orele lungi și multitudinea de lucruri ce trebuie învățate, nopțile nedormite, petrecute atât cu o carte în brațe încercând să mă pregătesc pentru testul din ziua următoare, cât și în spital pentru a vedea o operație sunt chiar acele lucruri care fac totul mai interesant, mai frumos și contribuie la impactul experienței.
Scriu acest text tot după una dintre aceste noi experiențe, având un moment de reflecție asupra celor câtorva luni ce au alcătuit primul semestru. Mi-a fost dor ca după sesiune, care în ciuda tuturor atenționărilor și cu toată teama creată față de aceasta, nu a fost ceva greu, ci doar obositor și care nu permitea altceva decât învățatul, să pot să îmi stimulez intelectul și cu lucruri ce nu au legătură cu mușchii, ciclul Krebs sau Aquaporinele. Facultatea mi-a arătat și oferit însă un timp despre care nu știam că există. A fost pe cât de uimitor, pe atât de copleșitor faptul că aveam orele necesare de a putea face ceea ce îmi doresc, să citesc, să călătoresc, să descopăr un hobby nou sau să mă implic în diferite organizații, fiind astfel nu doar o dezvoltare profesională, ci și una personală, o profundă cunoaștere de sine, care îți arată cu adevărat ceea ce vrei să devii, într-o manieră în care liceul nu poate.
Este o schimbare pe care aș categoriza-o drept frumoasă, în care se trăiește cel mai intens și în care experimentezi ce înseamnă a fi mai liber, în care apar noi prietenii și altele se întăresc, în care se pot realiza visurile și în care omul se simte trăind. De asemenea, această etapă implică o anumită independență pe care fiecare o capătă, atât referitor la învățat, nu mai este nimeni care să oblige, să împingă de la spate, ceea ce a necesitat o adaptare, cât și pe plan personal, să îmi gătesc zilnic fiind ceva nou.
Deși facultatea vine cu experiențe inedite, recunosc că îmi este dor și că liceul are un loc special pentru mine, pentru toate amintirile pe care le-am construit, pentru toți profesorii care s-au implicat, pentru prieteniile pe care le-am legat și pentru faptul că m-a ajutat să devin eu cel de astăzi, care acum, înconjurat de cărțile și atlasele de anatomie, privește la ultimele luni și se întreabă când au trecut, cum de au mai rămas doar cinci ani și jumătate care par atât de aproape, dar și atât de îndepărtați și mai ales încercând să mă gândesc ce ar fi fost dacă….
Comentários